ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23 mai 2007,

reclamantul D.N. a chemat în judecată U.N.B.R. și Baroul Vâlcea, solicitând anularea

deciziei din 28 iunie 2006 și a hotărârii din 11 ianuarie 2006 și obligarea pârâților

să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de Drept din Universitatea

București din 1976 cu diplomă de licență și are o vechime în profesia de jurist

de peste 20 de ani, incluzând și perioadele în care a funcționat ca ofițer de poliție

cu activitate judiciară.

Cu toate acestea, a precizat

reclamantul, pârâții i-au respins cererea de primire ca avocat fără susținerea unui

examen, cu motivarea că persoanele ce au exercitat funcții asimilate consilierilor

juridici nu pot beneficia de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995.

Prin sentința nr. 101

din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul nu a făcut dovada

echivalării funcțiilor exercitate în M.I.R.A., cu aceea de consilier juridic, astfel

încât nu îndeplinește cerința legală de a fi îndeplinit funcția de consilier juridic

sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul D.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că instanța a interpretat în mod greșit prevederile Legii nr. 51/1995 privind

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, reținând contrar probelor administrate

că activitatea cu caracter judiciar desfășurată de lucrătorii de poliție nu poate

fi asimilată celei de consilier juridic.

S-a mai învederat că instanța

de fond a ignorat adresa emisă de M.I.R.A., în aplicarea H.G. nr. 498/2004, din

care rezultă echivalarea funcțiilor exercitate în poliție pe o durată de peste 10

ani cu profesia de consilier juridic.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune anularea actelor administrative atacate și obligarea pârâților la primirea

reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Astfel cum rezultă din

probele administrate în cauză, după absolvirea facultății în anul 1976 și până în

anul 2000, reclamantul a îndeplinit funcții specifice poliției în cadrul structurilor

M.I.R.A., stagiu care, potrivit H.G. nr. 498/2004 se echivalează cu cel în funcția

de consilier juridic.

În acest sens, s-a depus

la dosar adresa din 6 iulie 2005 prin care M.I.R.A. confirmă faptul că reclamantul

„ a desfășurat activități cu profil juridic prin natura atribuțiilor prevăzute în

fișa postului, precum și cu specializările obținute în baza studiilor absolvite”,

lucrând ca ofițer specialist principal (judiciar), inspector, inspector principal,

ofițer specialist principal, în perioade ce însumate depășesc 10 ani.

Întrucât aceste funcții

specifice poliției sunt echivalente funcției civile de consilier juridic potrivit

O.G. nr. 28/2002, modificate prin Legea nr. 420/2003 și normelor metodologice aprobate

prin H.G. nr. 498/2004 și având în vedere și împrejurarea că, din anul 2003 și până

la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, reclamantul a exercitat

funcția de consilier juridic la o societate comercială, rezultă că acesta îndeplinește

cerința de a fi activat cel puțin 10 ani ca și jurisconsult sau consilier juridic.

Astfel, în mod greșit

s-a reținut de instanța de fond că reclamantul nu ar fi îndeplinit condiția de vechime

în cele două funcții, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995 republicată.

Curtea va avea în vedere

și prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 100/2007, potrivit cărora

constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul

de specialitate juridică sau magistratul asistent a fost, printre altele, ofițer

de poliție judiciară cu studii superioare juridice.

Așadar, Curtea va constata

că actele administrative sunt nelegale, reclamantul întrunind cerințele generale

cuprinse în art. 9 și 16 din actul normativ sus-menționat pentru primirea în avocatură

fără examen.

În ce privește caracterul

permisiv al dispozițiilor art. 16 alin. (2) din lege, este real că textul evocă

posibilitatea primirii în profesie cu scutire de examen, ceea ce nu înseamnă însă

că U.N.B.R. poate refuza cererea pe motive de oportunitate.

Referitor la dreptul pârâților

de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în avocatură fără examen, această

apreciere trebuie să fie obiectivă, în cauză nefăcându-se dovada că reclamantul

nu ar corespunde profesiei de avocat.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința atacată și va admite acțiunea,

în sensul anulării celor două acte administrative contestate și al obligării pârâților

să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.N. împotriva sentinței civile nr. 101/F-C din 31 octombrie 2007 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și în fond admite acțiunea.

Anulează decizia nr. 124

din 28 iunie 2006 a consiliului U.N.B.R. precum și hotărârea din 11 ianuarie2006

a Consiliului Baroului Vâlcea și obligă pârâții să-l primească pe reclamant în profesia

de avocat, cu scutire examen.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.