ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4746 din 28 septembrie 2001 la Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ, reclamantul L.F. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Națională a Avocaților din România și cu Baroul de Avocați Vâlcea anularea deciziei nr. 1154 din 13 iunie 2001 și obligarea la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că atât avizul nefavorabil dat de Baroul de Avocați Vâlcea cât și decizia pronunțată la 13 iunie 2001 de respingerea cererii de primire în profesia de avocat sunt acte administrative nelegale în raport de prevederile statutului ale Legii nr. 51/1995, modificată din moment ce este absolvent al Facultății de Drept cu o vechime în muncă de consilier juridic de peste 10 ani și nu se află în vreunul din cazurile ce interzic exercitarea acestei profesii.

Prin întâmpinarea depusă pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Baroului de Avocați Vâlcea precum și de prematuritate a acțiunii, susținând în motivarea acesteia că avizul baroului este consultativ în temeiul art. 53 lit. f) din Legea nr. 51/1995, aprobarea primirii în profesie fiind numai de competența Consiliului Uniunii Avocaților din România iar legat de cea de-a doua excepție s-a arătat că decizia Consiliului Uniunii Avocaților din România poate fi reexaminată o singură dată la cererea solicitatorului însă soluția nu a fost pronunțată.

Cu privire la excepțiile invocate, instanța de recurs a reținut în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. că sunt nefondate, constatând că s-a procedat la citarea baroului pentru opozabilitate iar în ceea ce privește prematuritate că împotriva deciziei nr. 1154/2000 s-a formulat contestație la data de 23 aprilie 2001 dar că până la data sesizării instanței nu a fost soluționată, astfel că se consideră refuz de rezolvare a cererii și ca atare cel îndreptățit se poate adresa instanței în temeiul art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Pe fondul cauzei, Curtea, prin sentința civilă nr. 173 pronunțată la 12 noiembrie 2001 a admis acțiunea reclamantului L.F., a anulat decizia nr. 1154 din 13 iunie 2001 emisă de U.A.R. și a dispus primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, reținând din actele existente la dosar că acesta are exercițiul drepturilor civile și politice, este absolvent al facultății de drept și nu se găsește în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de lege.

De asemenea s-a reținut că reclamantul a făcut dovada că îndeplinește și cerința prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. b) din lege în sensul că anterior cererii de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcția de consilier juridic și jurisconsult cel puțin 10 ani.

Argumentarea deciziei de respingerea cererii de primire în profesia de avocat, pe dispozițiile art. 28 pct. 9 din statut referitoare la neformularea cererii cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare este neîntemeiată întrucât reclamantul are vârsta de 56 ani iar potrivit Legii nr. 19/2000 pensionarea urmează să intervină drept împlinirea vârstei de 62 ani.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ, a declarat recurs Uniunea Avocaților din România și Baroul Vâlcea invocând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.

În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995 se formulează contestație ce se soluționează de Consiliul Uniunii Avocaților din România în conformitate cu art. 63 lit. g) din lege, că potrivit art. 33 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, decizia Consiliului U.A.R. poate fi reexaminată la cererea petentului o singură dată.

Intimatul a formulat contestație care urma să fie soluționată în prima ședință de consiliu din decembrie 2001 respectiv la 15 decembrie 2001 întrucât Consiliul U.A.R se întrunește în ședința de lucru trimestrial.

O a doua critică s-a referit la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 16/1995 care stabilește regula de primire în profesia de avocat a examenului iar ca excepție scutirea de examen instanța dând alt sens.

Legat de acest aspect recurenta a precizat că intimatul la interviul de testare asupra cunoștințelor a dovedit un comportament nedemn ca urmare a ascunderii realității cu privire la activitatea desfășurată prin neînregistrarea la Camera de muncă a convențiilor civile încheiate cu două societăți comerciale.

Și în sfârșit s-a susținut că motivarea respingerii excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Baroului Vâlcea este nejuridică.

Recursul este fondat.

Curtea analizând modul în care a fost soluționate excepția de prematuritate acțiunii și care face obiectul primei critici constată temeinicia acesteia reținând că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a Legii nr. 51/1995 și a Statutului profesiei de avocat.

Rezultă că intimatul a formulat contestație împotriva deciziei comisiei permanente de neacordare a avizului de primire în profesie ce urma să fie soluționată de Consiliul U.A.R în conformitate cu art. 63 lit. g) din lege, la data de 15 decembrie 2001 (consiliu întrunindu-se în ședința de lucru trimestrial).

În atare împrejurare, înregistrarea acțiunii intimatului direct la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, la 28 septembrie 2001 este prematur formulată iar interpretarea că este vorba de un refuz, este greșită.

Ca o consecință, Curtea apreciind că este inutil a mai analiza celelalte critici, urmează să caseze sentința atacată și pe fond să respingă acțiunea formulată de intimatul-reclamant ca prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 173/F/C din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și în fond respinge acțiunea ca prematur formulată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2002.