ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 100/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 6 decembrie 2001 și precizată cu cererea depusă la

data de 28 ianuarie 2002, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâții

Baroul Argeș și Uniunea Avocaților din România, solicitând să fie anulate

deciziile nr. 1.165/20 iulie 2001 și 8.484/15 decembrie 2001 emise de Comisia

Permanentă  și de Consiliul Uniunii Avocaților din România.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cele două decizii contestate

i-a fost încălcat dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de

examen, deși a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995

pentru exercitarea acestei profesii. De asemenea, reclamantul a arătat că

testul profesional la care a fost supus a fost nelegal organizat de Baroul

Argeș, deoarece la data de 26 ianuarie 2001, când a solicitat primirea în

profesie, Statutul profesiei de avocat nu prevedea condiția susținerii unei

asemenea examinări a cunoștințelor.

Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat

sentința nr. 91/F/C/30 septembrie 2002, astfel cum a fost rectificată prin

încheierea din 7 noiembrie 2002 și a admis acțiunea, a anulat deciziile  nr.

1.165/20 iulie 2001, și 8.484/15 decembrie 2001 emise de Uniunea Avocaților din

România și avizul nr. 284/30 mai 2001 emis de Baroul Argeș, obligând pârâta

Uniunea Avocaților  din România să emită decizie de primire a reclamantului în

profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a exercitat funcția

de jurisconsult pe o perioadă mai mare de 10 ani și îndeplinește toate

celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în

profesia de avocat cu scutire de examen. Apărările pârâților întemeiate pe

dispozițiile art. 28 din Statutul profesiei de avocat au fost respinse de

instanța de fond, cu motivarea că reclamantul a formulat cererea de primire în

profesie în temeiul vechiului statut, valabil până la data de de 31 mai 2001 și

care nu prevedea nici o limită de vârstă.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Uniunea

Avocaților din România, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta

a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 51/1995 și a considerat că primirea în profesie cu scutire de examen

este un beneficiu acordat de lege în cazul îndeplinirii cerințelor de studii și

de vechime în profesia de jurist, dar această facilitate a fost nelegal

transformată în obligația de a primi în profesie oricare persoană care are

studiile și vechimea cerute de lege, dar nu întrunește celelalte criterii

rezultate din lege și din Statutul profesiei pentru a fi înscris în tabloul avocaților.

În cazul intimatului–reclamant, recurenta a arătat că obligația impusă prin

hotărârea atacată de emitere a deciziei de primire în profesie reprezintă o

încălcare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, dar și a caracterului

liber și independent al profesiei de avocat. De asemenea, recurenta a susținut

că instanța de fond a apreciat eronat ca nefiind aplicabile în cauză

dispozițiile art. 28 din Statutul profesiei de avocat, deși acestea erau în

vigoare la data examinării cererii intimatului- reclamant de către Comisia

Permanentă și Consiliul Uniunii.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de

dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul

recurs pentru următoarele considerente:

Conform

art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, dreptul de primire în profesia de

avocat se obține pe baza unui examen și prin derogare de la această regulă

poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la

data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Pentru persoanele

care au exercitat timp de cel puțin 10 ani una din profesiile juridice

menționate anterior, primirea în profesie cu scutire de examen se soluționează

individual, cu avizul consultativ al baroului întocmit după depunerea

raportului asupra condițiilor de primire în profesie și verificarea

cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

conform art. 65 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/1995 republicată și art. 51 din

Statutul profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat de Consiliul Uniunii

Avocaților din România la 15 martie 1997.

În

consecință, în cazul primirii în profesie cu scutire de examen, legea și

statutul profesiei de avocat au prevăzut ca sistem de control al pregătirii

profesionale un interviu de verificare a cunoștințelor teoretice, necesare

pentru exercitarea profesiei, al cărui rezultat se consemnează în avizul

motivat al baroului.

Din

documentația pe care s-au întemeiat cele două decizii emise de Uniunea

Avocaților din România, precum și avizul negativ eliberat de Baroul Argeș

rezultă că la testul de verificare a cunoștințelor cu privire la reglementarea

profesiei de avocat, intimatul–reclamant a obținut nota 3,33.

Intimatul–reclamant

nu a contestat rezultatul testului, susținând numai că obligația verificării

cunoștințelor a fost prevăzută în modificările aduse Statutului profesiei de

avocat, intrate în vigoare la data de 31  mai 2001, ulterior datei la care a

solicitat primirea în profesie cu scutire de examen.

Apărarea

intimatului–reclamant privind nelegalitatea organizării testului este

nefondată, întrucât prin modificările aduse Statutului profesiei de avocat și intrate

în vigoare la data de 17 iunie 1997, s-a prevăzut expres în art. 51 că pentru

primirea în profesie cu scutire de examen, este necesară ascultarea

solicitantului, care poate cuprinde și verificarea cunoștințelor teoretice,

necesare pentru exercitarea profesiei.

Față de

nota obținută și necontestată de către intimatul – reclamant, recurenta a

apreciat corect că nu se poate acorda scutirea de examen solicitată, iar

deciziile emise în acest sens sunt legale.

Instanța

de fond a înlăturat fără temei apărările prin care pârâții au invocat

neîndeplinirea condițiilor statutare pentru acordarea scutirii de examen în

cazul intimatului–reclamant și nu a verificat probele administrate în cauză cu

privire la rezultatele testului susținut de acesta.

Pentru

considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs și va casa hotărârea

atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul R.F. Față

de soluția dată recursului, Curtea constată că nu se mai impune cercetarea

celorlalte motive de casare invocate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva sentinței civile

nr. 91/F-C din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul R.F.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.