ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 100/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 decembrie 2001 și precizată cu cererea depusă la data de 28 ianuarie 2002, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâții Baroul Argeș și Uniunea Avocaților din România, solicitând să fie anulate deciziile nr. 1.165/20 iulie 2001 și 8.484/15 decembrie 2001 emise de Comisia Permanentă și de Consiliul Uniunii Avocaților din România. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cele două decizii contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, deși a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru exercitarea acestei profesii.

De asemenea, reclamantul a arătat că testul profesional la care a fost supus a fost nelegal organizat de Baroul Argeș, deoarece la data de 26 ianuarie 2001, când a solicitat primirea în profesie, Statutul profesiei de avocat nu prevedea condiția susținerii unei asemenea examinări a cunoștințelor. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința nr. 91/F/C/30 septembrie 2002, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 7 noiembrie 2002 și a admis acțiunea, a anulat deciziile nr. 1.165/20 iulie 2001, și 8.484/15 decembrie 2001 emise de Uniunea Avocaților din România și avizul nr. 284/30 mai 2001 emis de Baroul Argeș, obligând pârâta Uniunea Avocaților din România să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a exercitat funcția de jurisconsult pe o perioadă mai mare de 10 ani și îndeplinește toate celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. Apărările pârâților întemeiate pe dispozițiile art. 28 din Statutul profesiei de avocat au fost respinse de instanța de fond, cu motivarea că reclamantul a formulat cererea de primire în profesie în temeiul vechiului statut, valabil până la data de de 31 mai 2001 și care nu prevedea nici o limită de vârstă. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Uniunea Avocaților din România, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 și a considerat că primirea în profesie cu scutire de examen este un beneficiu acordat de lege în cazul îndeplinirii cerințelor de studii și de vechime în profesia de jurist, dar această facilitate a fost nelegal transformată în obligația de a primi în profesie oricare persoană care are studiile și vechimea cerute de lege, dar nu întrunește celelalte criterii rezultate din lege și din Statutul profesiei pentru a fi înscris în tabloul avocaților. În cazul intimatului–reclamant, recurenta a arătat că obligația impusă prin hotărârea atacată de emitere a deciziei de primire în profesie reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, dar și a caracterului liber și independent al profesiei de avocat.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 28 din Statutul profesiei de avocat, deși acestea erau în vigoare la data examinării cererii intimatului- reclamant de către Comisia Permanentă și Consiliul Uniunii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Conform art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, dreptul de primire în profesia de avocat se obține pe baza unui examen și prin derogare de la această regulă poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Pentru persoanele care au exercitat timp de cel puțin 10 ani una din profesiile juridice menționate anterior, primirea în profesie cu scutire de examen se soluționează individual, cu avizul consultativ al baroului întocmit după depunerea raportului asupra condițiilor de primire în profesie și verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/1995 republicată și art. 51 din Statutul profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat de Consiliul Uniunii Avocaților din România la 15 martie 1997. În consecință, în cazul primirii în profesie cu scutire de examen, legea și statutul profesiei de avocat au prevăzut ca sistem de control al pregătirii profesionale un interviu de verificare a cunoștințelor teoretice, necesare pentru exercitarea profesiei, al cărui rezultat se consemnează în avizul motivat al baroului.

Din documentația pe care s-au întemeiat cele două decizii emise de Uniunea Avocaților din România, precum și avizul negativ eliberat de Baroul Argeș rezultă că la testul de verificare a cunoștințelor cu privire la reglementarea profesiei de avocat, intimatul–reclamant a obținut nota 3,33. Intimatul–reclamant nu a contestat rezultatul testului, susținând numai că obligația verificării cunoștințelor a fost prevăzută în modificările aduse Statutului profesiei de avocat, intrate în vigoare la data de 31 mai 2001, ulterior datei la care a solicitat primirea în profesie cu scutire de examen.

Apărarea intimatului–reclamant privind nelegalitatea organizării testului este nefondată, întrucât prin modificările aduse Statutului profesiei de avocat și intrate în vigoare la data de 17 iunie 1997, s-a prevăzut expres în art. 51 că pentru primirea în profesie cu scutire de examen, este necesară ascultarea solicitantului, care poate cuprinde și verificarea cunoștințelor teoretice, necesare pentru exercitarea profesiei. Față de nota obținută și necontestată de către intimatul – reclamant, recurenta a apreciat corect că nu se poate acorda scutirea de examen solicitată, iar deciziile emise în acest sens sunt legale. Instanța de fond a înlăturat fără temei apărările prin care pârâții au invocat neîndeplinirea condițiilor statutare pentru acordarea scutirii de examen în cazul intimatului–reclamant și nu a verificat probele administrate în cauză cu privire la rezultatele testului susținut de acesta.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul R.F. Față de soluția dată recursului, Curtea constată că nu se mai impune cercetarea celorlalte motive de casare invocate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva sentinței civile nr. 91/F-C din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul R.F. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.