ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 5 noiembrie 2004, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Argeș, completarea dispozitivului sentinței nr. 123 din 4 octombrie 2004, a Curții de Apel Pitești, în sensul obligării primei pârâte să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen, astfel cum se reține în considerentele hotărârii. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea, prin sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2005 și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 123/2004, în sensul că a dispus obligarea pârâților să emită o nouă decizie, prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 281 2 C. proc. civ., întrucât a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere. Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au arătat că instanța a admis cererea, deși a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 281 2 C. proc. civ. S-a mai învederat că instanța a acordat, mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamantul nu a solicitat decât obligarea primei pârâte, la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, nu și a baroului. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Prin sentința nr. 123 din 4 octombrie 2004, a Curții de Apel Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3077/2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis acțiunea formulată față de Uniunea Avocaților din România și Baroul Argeș și s-a dispus anularea deciziilor nr. 1434 din 15 aprilie 2004 și nr. 9264 din 11 iunie 2001, în considerentele hotărârii reținându-se nelegalitatea celor două acte administrative. Deși a fost sesizată prin acțiunea introdusă, și cu un al doilea capăt de cerere, obligarea pârâților să emită o nouă decizie prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ. Cu privire la critica privind tardivitatea cererii de completare a sentinței, nefiind o excepție de ordine publică, ea nu poate fi primită, fiind invocată direct în recurs, și nu în fața primei instanțe, prin întâmpinare, pârâții fiind, astfel, decăzuți din dreptul de a mai releva o asemenea excepție, potrivit art. 118 alin. (2) și art. 136 C. proc. civ. Nici cel de-al doilea motiv de casare nu este întemeiat, în acțiunea introductivă solicitându-se obligarea ambilor pârâți, deopotrivă de a încuviința primirea în profesie, cu scutire de examen. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Argeș împotriva sentinței civile nr. 1/F-C din 10 ianuarie 2005, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.