ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la

data de 5 noiembrie 2004, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu

Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Argeș, completarea

dispozitivului sentinței nr. 123 din 4 octombrie 2004, a Curții de Apel Pitești,

în sensul obligării primei pârâte să-l primească în profesia de avocat, cu

scutire de examen, astfel cum se reține în considerentele hotărârii.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis cererea, prin sentința nr. 1

din 10 ianuarie 2005 și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 123/2004,

în sensul că a dispus obligarea pârâților să emită o nouă decizie, prin care

reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Instanța a reținut că sunt

întrunite cerințele art. 281

2

C. proc. civ., întrucât a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul Argeș, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au arătat că

instanța a admis cererea, deși a fost formulată cu depășirea termenului

prevăzut de art. 281

2

C. proc. civ.

S-a mai învederat că

instanța a acordat, mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamantul nu a solicitat

decât obligarea primei pârâte, la emiterea deciziei de primire în profesia de

avocat, cu scutire de examen, nu și a baroului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Prin sentința nr. 123 din 4

octombrie 2004, a Curții de Apel Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3077/2005,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis acțiunea formulată față de

Uniunea Avocaților din România și Baroul Argeș și s-a dispus anularea

deciziilor nr. 1434 din 15 aprilie 2004 și nr. 9264 din 11 iunie 2001, în

considerentele hotărârii reținându-se nelegalitatea celor două acte administrative.

Deși a fost sesizată prin

acțiunea introdusă, și cu un al doilea capăt de cerere, obligarea pârâților să

emită o nouă decizie prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat,

cu scutire de examen, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281

2

alin. (1) C.

proc. civ.

Cu privire la critica

privind tardivitatea cererii de completare a sentinței, nefiind o excepție de

ordine publică, ea nu poate fi primită, fiind invocată direct în recurs, și nu

în fața primei instanțe, prin întâmpinare, pârâții fiind, astfel, decăzuți din

dreptul de a mai releva o asemenea excepție, potrivit art. 118 alin. (2) și art.

136 C. proc. civ.

Nici cel de-al doilea motiv

de casare nu este întemeiat, în acțiunea introductivă solicitându-se obligarea

ambilor pârâți, deopotrivă de a încuviința primirea în profesie, cu scutire de

examen.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Argeș împotriva

sentinței civile nr. 1/F-C din 10 ianuarie 2005, a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.