ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5238/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

S.G. a chemat în judecată Uniunea

Națională a Barourilor din România și Baroul de Avocați Satu Mare, solicitând

anularea deciziei nr. 1446 din 21 mai 2004, emisă de Comisia Permanentă a

Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și a deciziei nr. 27 din 28

martie 2005, emisă de pârâtul secund, prin care a fost respinsă cererea sa de

acordare a scutirii de examen pentru primirea în posesia de avocat.

De asemenea, a cerut obligarea

aceluiași barou să emită o decizie de primire în profesia respectivă, cu

scutire de examen și să-l înscrie în tabloul avocaților definitivi ai baroului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că la data de 10 martie 2004 a depus o cerere la Baroul de Avocați Satu Mare, pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în

condițiile art. 11 și ale art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Invocând dispozițiile art. 28 alin.

(9) din Statutul profesiei de avocat, conducerea baroului a propus respingerea

cererii, soluție adoptată apoi de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din

România, prin decizia nr. 1446 din 21 mai 2004.

A precizat că, deși a formulat

împotriva deciziei, calea de atac a contestației, aceasta nu a fost

soluționată, iar ulterior, prin decizia nr. 27 din 28 martie 2005, Consiliul

Baroului Satu Mare a respins, la rândul său, cererea de acordare a scutirii de

examen, deși erau îndeplinite toate condițiile legale pentru soluționarea ei

favorabilă.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

142/CA din 9 mai 2005, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

De asemenea, a respins excepția

privind lipsa calității procesuale a pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din

România, ca neîntemeiată.

În esență, instanța a reținut că

reclamantul S.G. și-a exercitat dreptul de a fi primit în profesia de avocat,

cu scutire de examen, la data de 10 martie 2004, adică înainte de modificarea

Legii nr. 51/1995, realizată prin Legea nr. 255/2004. Prin urmare, cererea

depusă de el în acest scop, trebuia analizată și soluționată în raport cu

reglementarea în vigoare la data respectivă, iar nu de cea instituită ca efect

al modificării actului normativ.

S-a apreciat că nesoluționarea în

termen a cererii și necomunicarea deciziei decât după modificare, constituie o

atitudine abuzivă din partea pârâților, care îl prejudiciază pe reclamant.

Cât privește legitimarea procesuală

pasivă a pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România, curtea de apel a

considerat că această excepție nu poate fi primită, de vreme ce obiectul

litigiului îl formează și decizia nr. 1446/2004, emisă de Comisia Permanentă a

Uniunii Avocaților din România, al cărei continuator este prima autoritate

publică.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâtul Baroul Satu Mare, în nume propriu, precum și în calitate de

reprezentant al Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Recurenta a susținut că hotărârea

este nelegală, deoarece prima instanță a respins în mod eronat excepția

ridicată în cauză, privind lipsa de legitimare procesuală pasivă a Uniunii

Naționale a Barourilor din România, al cărei Consiliu nu mai are atribuții în

soluționarea unor astfel de cereri.

În fond, acțiunea trebuia respinsă

ca neîntemeiată, deoarece reclamantul S.G., în vârstă atunci de 60 de ani, nu a

depus cererea de înscriere în profesia de avocat, cu scutire de examen, cu cel

puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art.

16

1

din Legea nr. 51/1999, modificată prin Legea nr. 255/2004.

Recursul este nefondat sub aspectul

ambelor critici formulate.

Cum deja s-a arătat, obiectul

litigiului dintre părți îl formează și cererea reclamantului pentru anularea

deciziei nr. 1446 din 21 mai 2004, emisă de către Comisia Permanentă a Uniunii

Avocaților din România.

Ca urmare a modificărilor aduse

Legii nr. 51/1995, prin decizia nr. 255/2004 și O.U.G. nr. 94/2004, fosta

Uniune a Avocaților din România a primit denumirea de Uniunea Națională a

Barourilor din România.

În calitate de continuator al vechii

uniuni, Uniunea Națională a Barourilor a preluat cele mai multe dintre

prerogativele fostei autorități publice și ca atare, actele juridice emise de

aceasta, inclusiv decizia nr. 1446/2004, îi sunt opozabile, chiar dacă în

prezent, soluționarea cererii de acordare a scutirii de examen pentru primirea

în profesia de avocat, a trecut în sfera atribuțiilor ce revin barourilor.

Cât privește rezolvarea de fond a

litigiului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ea este corectă,

din moment ce s-a demonstrat cu probele administrate, că cererea depusă de

reclamant la data de 10 martie 2004, nu a fost soluționată în termenul legal,

prevăzut de legea atunci în vigoare.

Nerezolvarea în termen a cererii

reprezintă, indiscutabil, o atitudine nejustificată, abuzivă din partea

autorităților publice competente, care invocă acum noua reglementare legală.

Așa cum judicios se arată în

sentință, în raport cu data înregistrării cererii de primire în avocatură,

persoanei interesate îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la data

respectivă, fiind exclusă incidența reglementării adoptate ulterior (art. 16

1

din Legea nr. 51/1995, republicată), care a preluat practic, o dispoziție

conținută în Statutul profesiei de avocat [art. 14 alin. (2)].

Ținând seama de considerentele

expuse în cele ce preced și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de

ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Baroul de Avocați Satu Mare, în nume propriu și în reprezentarea

pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România, împotriva sentinței civile

nr. 142/CA/2005 - PI din 9 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.