ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 21 august 2002, reclamanta A.V. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din

România și Baroul de Avocați Bacău, solicitând să se dispună anularea avizului

negativ nr. 77 din 21 februarie 2002 și a deciziilor nr. 1289/2002, a Comisiei

Permanente și nr. 8847 din 14 iunie 2002, a Uniunii Avocaților, prin care i s-a

respins cererea de primire în profesia de avocat.

Totodată, reclamanta a

solicitat obligarea pârâților la înscrierea ei în tabloul avocaților, cu

scutire de examen și la plata daunelor materiale și morale în sumă de 220

milioane lei.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 139 din 23

martie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând legalitatea

actelor atacate privind refuzul pârâților de primire a reclamantei, în profesia

de avocat, cu scutire de examen.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, reclamanta, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că instanța de fond

a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

soluția pronunțată încălcând principiile stabilite de Constituția României.

Totodată, reclamanta a arătat că instanța a făcut o interpretare greșită a

prevederilor legale aplicabile, respectiv a sintagmei „poate fi primit în

profesia de avocat, cu scutire de examen”.

Recursul este nefondat.

Consiliul Baroului de Avocați

Bacău, prin adresa nr. 77 din 21 februarie 2002, în urma verificării

condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, a

avizat nefavorabil cererea reclamantei, de primire în profesia de avocat, cu

scutire de examen.

Reclamanta a fost verificată

și cu privire la cunoașterea prevederilor legale specifice profesiei de avocat,

iar în urma verificării, răspunsurile au fost apreciate, ca fiind

necorespunzătoare.

Comisia Permanentă și

Uniunea Avocaților din România, în prezent, Uniunea Națională a Barourilor,

prin deciziile nr. 1289/2002 și respectiv, nr. 8847 din 14 iunie 2002, au

confirmat avizul negativ al Baroului de Avocați Bacău.

Potrivit art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen,

este o facultate, și nu o obligație a organelor colegiale ale profesiei de

avocat, condiționată doar de îndeplinirea unuia dintre criteriile prevăzute de art.

16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995.

Este dreptul oricărei

asociații de tip profesional pentru profesii liberale, să controleze accesul în

cadrul său, iar potrivit Legii nr. 51/1995, modificată, primirea în profesia de

avocat, cu scutire de examen, este reglementată de art. 16 alin. (2) lit. a) și

b), nu ca obligație, textul legal neavând caracter imperativ, iar condiționarea

accesului în profesie nu se limitează la existența vechimii minime de 10 ani în

activități juridice.

Așa fiind, recursul declarat

de reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.V., împotriva sentinței civile nr. 139 din 23 martie 2004, a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.