ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 august 2002, reclamanta A.V. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Bacău, solicitând să se dispună anularea avizului negativ nr. 77 din 21 februarie 2002 și a deciziilor nr. 1289/2002, a Comisiei Permanente și nr. 8847 din 14 iunie 2002, a Uniunii Avocaților, prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la înscrierea ei în tabloul avocaților, cu scutire de examen și la plata daunelor materiale și morale în sumă de 220 milioane lei. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 139 din 23 martie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând legalitatea actelor atacate privind refuzul pârâților de primire a reclamantei, în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, soluția pronunțată încălcând principiile stabilite de Constituția României. Totodată, reclamanta a arătat că instanța a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale aplicabile, respectiv a sintagmei „poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen”. Recursul este nefondat. Consiliul Baroului de Avocați Bacău, prin adresa nr. 77 din 21 februarie 2002, în urma verificării condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, a avizat nefavorabil cererea reclamantei, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Reclamanta a fost verificată și cu privire la cunoașterea prevederilor legale specifice profesiei de avocat, iar în urma verificării, răspunsurile au fost apreciate, ca fiind necorespunzătoare. Comisia Permanentă și Uniunea Avocaților din România, în prezent, Uniunea Națională a Barourilor, prin deciziile nr. 1289/2002 și respectiv, nr. 8847 din 14 iunie 2002, au confirmat avizul negativ al Baroului de Avocați Bacău. Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, este o facultate, și nu o obligație a organelor colegiale ale profesiei de avocat, condiționată doar de îndeplinirea unuia dintre criteriile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995.

Este dreptul oricărei asociații de tip profesional pentru profesii liberale, să controleze accesul în cadrul său, iar potrivit Legii nr. 51/1995, modificată, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, este reglementată de art. 16 alin. (2) lit. a) și b), nu ca obligație, textul legal neavând caracter imperativ, iar condiționarea accesului în profesie nu se limitează la existența vechimii minime de 10 ani în activități juridice. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.V., împotriva sentinței civile nr. 139 din 23 martie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.