ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 august 2002, reclamantul N.I. a solicitat în contradictoriu cu Baroul de Avocați Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România, recunoașterea dreptului său prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și obligarea pârâților la plata sumei de 220 milioane lei, daune morale și materiale. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 138 din 23 martie 2004, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Baroul de Avocați Bacău și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, primirea în barou, cu scutire de examen, este o posibilitate, o facultate, iar nu o obligație condiționată doar de îndeplinirea unuia dintre criteriile prevăzute la lit. a) și b) ale aceluiași text, nelimitându-se la vechimea minimă în activități juridice. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1, art. 47 și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, precum și dispoziții din Constituția României, prin soluția pronunțată.

Totodată, reclamantul a arătat că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, încât se impunea admiterea acțiunii, întrucât erau îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal menționat. Recursul este întemeiat. Caracterul liber al profesiei de avocat presupune respectarea cadrului legal, respectiv dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, instanța de judecată fiind abilitată să constate că în măsura în care dreptul recunoscut de lege, există, el trebuie recunoscut și de către autoritatea publică, care nu poate refuza cererea de primire în profesia de avocat pe alte criterii, decât cele consacrate prin textul legii.

Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, la cerere „poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept și cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani”. Textul legal menționat stabilește un drept față de persoanele care îndeplinesc și celelalte condiții de înscriere în avocatură, și nu o posibilitate sau o facultate. Prevederea „legală”, „poate fi primit în profesie”, trebuie înțeleasă în sensul că dacă o persoană se află într-una din situațiile prevăzute în art. 16 din lege și solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții.

În speță, instanța de fond a soluționat cauza, exclusiv pe baza avizului Baroului de Avocați Bacău și a deciziilor Comisiei Permanente, respectiv a Uniunii Naționale a Barourilor, fără să solicite dosarul pentru verificarea îndeplinirii condițiilor necesare primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen. Măsura refuzului primirii în profesia de avocat cu scutire de examen nu poate fi discreționară, iar când în urma verificării se constată îndeplinirea condițiilor legale, de către persoana care a formulat o atare cerere, ea devine un drept care trebuie recunoscut legal. Instanța de fond, cu ocazia rejudecării, va verifica dacă reclamantul îndeplinește condițiile de vechime, respectiv funcția avută, solicitând în acest sens dosarul existent la Baroul de Avocați Bacău, în care se găsesc actele necesare efectuării unei aprecieri corecte, bazată exclusiv pe textul legal aplicabil cauzei.

Așa fiind, prin admiterea recursului reclamantului se va dispune potrivit art. 313 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.I., împotriva sentinței civile nr. 138 din 23 martie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.