ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.V.

a solicitat în contradictoriu cu Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor

din România anularea deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2007 emisă de Consiliul Baroului

Bacău, obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România și a Consiliului

Baroului Bacău să emită o decizie prin care să dispună admiterea cererii sale

de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

obligarea Baroului Bacău de a-l înscrie în Tabloului avocaților definitiv.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că, de la începutul anului 1997 își desfășoară activitatea în cadrul SC

P. SA Bacău, în funcția de consilier juridic.

A mai arătat reclamantul că în temeiul

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 a formulat cerere de primire în

profesia de avocat la Consiliul Baroului Bacău, însă în urma verificării

cunoștințelor privind prevederile Legii nr. 51/1995, a Statutului și Codului

Deontologic al Avocaților, prin decizia nr. 2007 din 22 octombrie 2007,

Consiliul Baroului Bacău a respins cererea sa considerându-se că răspunsurile

date au fost incomplete și evazive.

Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din

România a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la

capătul de cerere prin care se solicită obligarea la emiterea deciziei de

primire în profesie, iar pârâtul Baroul Bacău a invocat excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a Consiliului Baroului Bacău raportat la

cel de-al doilea capăt de cerere și la dispozițiile art. 48 alin. (2) și art. 49

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin încheierea pronunțată la data de 12

mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a respins ambele excepții ca nefondate.

La termenul de judecată din 12 mai 2008

reclamantul a formulat o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată

în sensul că a solicitat următoarele:

-

anularea

Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 emisă de Baroul Bacău – Consiliul

Baroului Bacău.

-

anularea

deciziei nr. 319 din 8 martie 2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din

România.

La același termen de judecată, 12 mai

2008, Curtea de Apel Bacău, având în vedere excepția tardivității completatoare

invocată de pârâți, a dispus înregistrarea separată a acesteia, sub nr. 323/22/2008

La data de 16 iunie 2008 în temeiul

dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea celor două cauze.

Prin sentința civilă nr. 70 din 16 iunie

2008 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondate, acțiunea principală, astfel cum a fost

precizată și acțiunea conexă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea

a reținut în esență că din dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) rezultă că nu

este obligatoriu pentru barou să acorde scutire de examen persoanelor care se

află în una dintre situațiile prevăzute de art. 16 alin. (2).

A mai apreciat Curtea că, măsura în

raport de care pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din

România au hotărât respingerea cererii reclamantului V.V. de primire în

profesia de avocat cu scutire de examen nu este una arbitrară, fiind în deplină

concordanță cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În ceea ce privește aspectele de

nelegalitate invocate de reclamant prin cererea completatoare a acțiunii,

Curtea a reținut că ambele hotărâri contestate au fost adoptate ținându-se

seama de interviul care a avut loc la data de 16 octombrie 2007. Pe de altă

parte, nici o dispoziție legală nu interzice ca desfășurarea interviului să se

facă într-o singură ședință a Consiliului Baroului.

Se mai precizează de către Curtea de Apel

Bacău că, nulitatea Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 a Consiliului Baroului Bacău, nu poate fi reținută pentru motivul semnării hotărârii de către

unul dintre consilierii despre care reclamantul a susținut că nu a fost

prezent, cu motivarea că ceea ce se semnează de către consilierii prezenți este

registrul de procese verbale în care se consemnează lucrările ședinței

baroului”.

Împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 iunie

2008 a declarat recurs reclamantul V.V., criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, sub aspectul greșitei motivări că primirea în profesia de avocat

în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu scutire

de examen, este doar o posibilitate, o vocație, nu o obligație, iar Baroul

Bacău nu este obligat să acorde scutire de examen persoanelor care se află în

una din situațiile prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege.

Recurentul arată că legea consacră

dreptul și nu vocația de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16

alin. (2).

Considerentul instanței de fond , că

adresa nr. 480/02/2008 a răsturnat raportul prevăzut de lege, este eronat,

netemeinic și nelegal și exced cadrului procesual, în condițiile în care

instanța nu s-a pronunțat pe dosarul care conținea actele și documentele care

au stat la baza raportului făcut de avocatul raportor.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă Uniunea

Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea soluției instanței de fond, cu motivarea, în esență, că baroul

a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 51/1005 modificată și Statutul

profesiei de avocat, a respins cererea de primire în avocatură cu scutire de examen

întrucât verificarea care i s-a făcut potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul

profesiei de avocat a condus la concluzia că recurentul-reclamant face grave

confuzii între instituții de drept iar răspunsurile au fost greșite ,

incomplete și nesigure.

Analizând recursul formulat de V.V., prin

prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței

de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, fiind admis

pentru următoarele considerente:

Cu cererea înregistrată sub nr. 207 din

13 aprilie 2007, la Baroul Bacău, reclamantul-intimat V.V. a solicitat primirea

în profesia de avocat conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

republicată, cu scutire de examen, motivând că îndeplinește condițiile legale,

are o vechime în profesia de consilier juridic mai mare de 10 ani la care se

adaugă alte studii de perfecționare profesională respectiv cursuri post

universitare, master în Dreptul Afacerilor.

Curtea apreciază că refuzul pârâților–intimați

de a da curs cererii reclamantului-recurent este nejustificat, întrucât art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prevede că „la cerere, poate fi numit

în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel

care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de

judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de

cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare

care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Condiția privind exercitarea acestor

profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen,

întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru

dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat

Textul de lege menționat conferă

persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia,

dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite

și celelalte condiții individualizate în lege.

Condițiile prevăzute de lege, în cauză

sunt îndeplinite, intimații-pârâți sub acest aspect nu contestă cererea

recurentului-reclamant însă s-a apreciat că la verificarea cunoștințelor

conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, acesta nu a dat

răspunsuri corecte, demonstrând o slabă pregătire profesională.

Este adevărat, că art. 21 alin. (2) din

Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în

profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele

solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de

a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare,

realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență

prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

În cauză se constată, că deși a fost intitulată

„test de verificare”, autoritățile intimate au susținut că s-a procedat la data

de 22 mai 2007 și respectiv la 16 octombrie 2007 la o verificare a cunoștințelor

solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

proba susținută de recurent a însemnat în realitate un examen. Or, atâta timp

cât textul legal aflat în discuție a reglementat dreptul reclamantului de a fi

primit în această profesie fără examen, susținerea unei probe scrise contravine

dispoziției legale.

Astfel, deși Statutul îi conferă autorității

pârâte dreptul de a verifica cunoștințele solicitantului recurent, în cauză nu

sunt aduse argumente suficiente care să conducă la concluzia că recurentul nu

este pregătit profesional, pentru respingerea cererii de primire în avocatură,

motiv pentru care se constată că a avut loc o exercitare abuzivă a dreptului de

apreciere conform art. 2 lit. b) din legea contenciosului administrativ.

Instanța apreciază că deși în Statutul profesiei

de avocat nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoștințelor, conform

prevederilor legale în materie, verificarea cunoștințelor trebuie să se facă în

raport cu scopul avut în vedere și în nici un caz sub forma unei probe scrise,

întrucât această modalitate de testare nu mai reprezintă o verificare, ci

echivalează cu susținerea unui examen.

Cât privește susținerea

recurentului-reclamant cu privire la deciziile pronunțate în această materie de

secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție se constată că atât în deciziile invocate cât și în alte soluții de

dată mai recentă, s-a reținut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile

enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de avocat,

cu scutire de examen și nu o posibilitate sau o facultate.

O soluție contrară, fără argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat

de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces

echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În consecință, în raport de prevederile

art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004

modificată, Curtea va admite recursul și modifica hotărârea atacată în sensul

admiterii acțiunii principale și a celei conexe, astfel cum au fost formulate

și precizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.V.

împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 iunie 1008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

admiterii acțiunilor formulate de V.V.

Anulează Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie

2007 a Consiliului Baroului Bacău și Decizia nr. 319 din 8 martie 2008 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Obligă pârâtele Uniunea Națională a

Barourilor din România și Baroul Bacău să dispună primirea reclamantului în

profesia de avocat cu scutire reclamantului în condițiile art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii și

înscrierea în tabloul avocaților definitivi.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

decembrie 2008.