ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.V.
a solicitat în contradictoriu cu Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor
din România anularea deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2007 emisă de Consiliul Baroului
Bacău, obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România și a Consiliului
Baroului Bacău să emită o decizie prin care să dispună admiterea cererii sale
de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,
obligarea Baroului Bacău de a-l înscrie în Tabloului avocaților definitiv.
În motivarea acțiunii reclamantul a
susținut că, de la începutul anului 1997 își desfășoară activitatea în cadrul SC
P. SA Bacău, în funcția de consilier juridic.
A mai arătat reclamantul că în temeiul
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 a formulat cerere de primire în
profesia de avocat la Consiliul Baroului Bacău, însă în urma verificării
cunoștințelor privind prevederile Legii nr. 51/1995, a Statutului și Codului
Deontologic al Avocaților, prin decizia nr. 2007 din 22 octombrie 2007,
Consiliul Baroului Bacău a respins cererea sa considerându-se că răspunsurile
date au fost incomplete și evazive.
Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din
România a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la
capătul de cerere prin care se solicită obligarea la emiterea deciziei de
primire în profesie, iar pârâtul Baroul Bacău a invocat excepția lipsei
capacității procesuale de folosință a Consiliului Baroului Bacău raportat la
cel de-al doilea capăt de cerere și la dispozițiile art. 48 alin. (2) și art. 49
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin încheierea pronunțată la data de 12
mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, a respins ambele excepții ca nefondate.
La termenul de judecată din 12 mai 2008
reclamantul a formulat o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată
în sensul că a solicitat următoarele:
-
anularea
Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 emisă de Baroul Bacău – Consiliul
Baroului Bacău.
-
anularea
deciziei nr. 319 din 8 martie 2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din
România.
La același termen de judecată, 12 mai
2008, Curtea de Apel Bacău, având în vedere excepția tardivității completatoare
invocată de pârâți, a dispus înregistrarea separată a acesteia, sub nr. 323/22/2008
La data de 16 iunie 2008 în temeiul
dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentința civilă nr. 70 din 16 iunie
2008 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, a respins ca nefondate, acțiunea principală, astfel cum a fost
precizată și acțiunea conexă.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea
a reținut în esență că din dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) rezultă că nu
este obligatoriu pentru barou să acorde scutire de examen persoanelor care se
află în una dintre situațiile prevăzute de art. 16 alin. (2).
A mai apreciat Curtea că, măsura în
raport de care pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din
România au hotărât respingerea cererii reclamantului V.V. de primire în
profesia de avocat cu scutire de examen nu este una arbitrară, fiind în deplină
concordanță cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
În ceea ce privește aspectele de
nelegalitate invocate de reclamant prin cererea completatoare a acțiunii,
Curtea a reținut că ambele hotărâri contestate au fost adoptate ținându-se
seama de interviul care a avut loc la data de 16 octombrie 2007. Pe de altă
parte, nici o dispoziție legală nu interzice ca desfășurarea interviului să se
facă într-o singură ședință a Consiliului Baroului.
Se mai precizează de către Curtea de Apel
Bacău că, nulitatea Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 a Consiliului Baroului Bacău, nu poate fi reținută pentru motivul semnării hotărârii de către
unul dintre consilierii despre care reclamantul a susținut că nu a fost
prezent, cu motivarea că ceea ce se semnează de către consilierii prezenți este
registrul de procese verbale în care se consemnează lucrările ședinței
baroului”.
Împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 iunie
2008 a declarat recurs reclamantul V.V., criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate, sub aspectul greșitei motivări că primirea în profesia de avocat
în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu scutire
de examen, este doar o posibilitate, o vocație, nu o obligație, iar Baroul
Bacău nu este obligat să acorde scutire de examen persoanelor care se află în
una din situațiile prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege.
Recurentul arată că legea consacră
dreptul și nu vocația de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16
alin. (2).
Considerentul instanței de fond , că
adresa nr. 480/02/2008 a răsturnat raportul prevăzut de lege, este eronat,
netemeinic și nelegal și exced cadrului procesual, în condițiile în care
instanța nu s-a pronunțat pe dosarul care conținea actele și documentele care
au stat la baza raportului făcut de avocatul raportor.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă Uniunea
Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea recursului ca
nefondat și menținerea soluției instanței de fond, cu motivarea, în esență, că baroul
a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 51/1005 modificată și Statutul
profesiei de avocat, a respins cererea de primire în avocatură cu scutire de examen
întrucât verificarea care i s-a făcut potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul
profesiei de avocat a condus la concluzia că recurentul-reclamant face grave
confuzii între instituții de drept iar răspunsurile au fost greșite ,
incomplete și nesigure.
Analizând recursul formulat de V.V., prin
prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței
de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, fiind admis
pentru următoarele considerente:
Cu cererea înregistrată sub nr. 207 din
13 aprilie 2007, la Baroul Bacău, reclamantul-intimat V.V. a solicitat primirea
în profesia de avocat conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,
republicată, cu scutire de examen, motivând că îndeplinește condițiile legale,
are o vechime în profesia de consilier juridic mai mare de 10 ani la care se
adaugă alte studii de perfecționare profesională respectiv cursuri post
universitare, master în Dreptul Afacerilor.
Curtea apreciază că refuzul pârâților–intimați
de a da curs cererii reclamantului-recurent este nejustificat, întrucât art. 16
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prevede că „la cerere, poate fi numit
în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel
care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de
judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de
cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare
care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Condiția privind exercitarea acestor
profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen,
întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru
dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat
Textul de lege menționat conferă
persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia,
dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite
și celelalte condiții individualizate în lege.
Condițiile prevăzute de lege, în cauză
sunt îndeplinite, intimații-pârâți sub acest aspect nu contestă cererea
recurentului-reclamant însă s-a apreciat că la verificarea cunoștințelor
conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, acesta nu a dat
răspunsuri corecte, demonstrând o slabă pregătire profesională.
Este adevărat, că art. 21 alin. (2) din
Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în
profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele
solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de
a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare,
realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență
prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
În cauză se constată, că deși a fost intitulată
„test de verificare”, autoritățile intimate au susținut că s-a procedat la data
de 22 mai 2007 și respectiv la 16 octombrie 2007 la o verificare a cunoștințelor
solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
proba susținută de recurent a însemnat în realitate un examen. Or, atâta timp
cât textul legal aflat în discuție a reglementat dreptul reclamantului de a fi
primit în această profesie fără examen, susținerea unei probe scrise contravine
dispoziției legale.
Astfel, deși Statutul îi conferă autorității
pârâte dreptul de a verifica cunoștințele solicitantului recurent, în cauză nu
sunt aduse argumente suficiente care să conducă la concluzia că recurentul nu
este pregătit profesional, pentru respingerea cererii de primire în avocatură,
motiv pentru care se constată că a avut loc o exercitare abuzivă a dreptului de
apreciere conform art. 2 lit. b) din legea contenciosului administrativ.
Instanța apreciază că deși în Statutul profesiei
de avocat nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoștințelor, conform
prevederilor legale în materie, verificarea cunoștințelor trebuie să se facă în
raport cu scopul avut în vedere și în nici un caz sub forma unei probe scrise,
întrucât această modalitate de testare nu mai reprezintă o verificare, ci
echivalează cu susținerea unui examen.
Cât privește susținerea
recurentului-reclamant cu privire la deciziile pronunțate în această materie de
secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție se constată că atât în deciziile invocate cât și în alte soluții de
dată mai recentă, s-a reținut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile
enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de avocat,
cu scutire de examen și nu o posibilitate sau o facultate.
O soluție contrară, fără argumente
consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii
judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat
de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces
echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.
În consecință, în raport de prevederile
art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004
modificată, Curtea va admite recursul și modifica hotărârea atacată în sensul
admiterii acțiunii principale și a celei conexe, astfel cum au fost formulate
și precizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.V.
împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 iunie 1008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul
admiterii acțiunilor formulate de V.V.
Anulează Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie
2007 a Consiliului Baroului Bacău și Decizia nr. 319 din 8 martie 2008 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Obligă pârâtele Uniunea Națională a
Barourilor din România și Baroul Bacău să dispună primirea reclamantului în
profesia de avocat cu scutire reclamantului în condițiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii și
înscrierea în tabloul avocaților definitivi.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5
decembrie 2008.