ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.V. a solicitat în contradictoriu cu Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România anularea deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2007 emisă de Consiliul Baroului Bacău, obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România și a Consiliului Baroului Bacău să emită o decizie prin care să dispună admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, obligarea Baroului Bacău de a-l înscrie în Tabloului avocaților definitiv. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, de la începutul anului 1997 își desfășoară activitatea în cadrul SC P. SA Bacău, în funcția de consilier juridic.

A mai arătat reclamantul că în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 a formulat cerere de primire în profesia de avocat la Consiliul Baroului Bacău, însă în urma verificării cunoștințelor privind prevederile Legii nr. 51/1995, a Statutului și Codului Deontologic al Avocaților, prin decizia nr. 2007 din 22 octombrie 2007, Consiliul Baroului Bacău a respins cererea sa considerându-se că răspunsurile date au fost incomplete și evazive. Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la capătul de cerere prin care se solicită obligarea la emiterea deciziei de primire în profesie, iar pârâtul Baroul Bacău a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Baroului Bacău raportat la cel de-al doilea capăt de cerere și la dispozițiile art. 48 alin. (2) și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin încheierea pronunțată la data de 12 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ambele excepții ca nefondate. La termenul de judecată din 12 mai 2008 reclamantul a formulat o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat următoarele: - anularea Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 emisă de Baroul Bacău – Consiliul Baroului Bacău. - anularea deciziei nr. 319 din 8 martie 2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România. La același termen de judecată, 12 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, având în vedere excepția tardivității completatoare invocată de pârâți, a dispus înregistrarea separată a acesteia, sub nr. 323/22/2008 La data de 16 iunie 2008 în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc.

civ., s-a dispus conexarea celor două cauze. Prin sentința civilă nr. 70 din 16 iunie 2008 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate, acțiunea principală, astfel cum a fost precizată și acțiunea conexă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență că din dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) rezultă că nu este obligatoriu pentru barou să acorde scutire de examen persoanelor care se află în una dintre situațiile prevăzute de art. 16 alin. (2). A mai apreciat Curtea că, măsura în raport de care pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România au hotărât respingerea cererii reclamantului V.V. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen nu este una arbitrară, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea completatoare a acțiunii, Curtea a reținut că ambele hotărâri contestate au fost adoptate ținându-se seama de interviul care a avut loc la data de 16 octombrie 2007. Pe de altă parte, nici o dispoziție legală nu interzice ca desfășurarea interviului să se facă într-o singură ședință a Consiliului Baroului. Se mai precizează de către Curtea de Apel Bacău că, nulitatea Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 a Consiliului Baroului Bacău, nu poate fi reținută pentru motivul semnării hotărârii de către unul dintre consilierii despre care reclamantul a susținut că nu a fost prezent, cu motivarea că ceea ce se semnează de către consilierii prezenți este registrul de procese verbale în care se consemnează lucrările ședinței baroului”.

Împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 iunie 2008 a declarat recurs reclamantul V.V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei motivări că primirea în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu scutire de examen, este doar o posibilitate, o vocație, nu o obligație, iar Baroul Bacău nu este obligat să acorde scutire de examen persoanelor care se află în una din situațiile prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege. Recurentul arată că legea consacră dreptul și nu vocația de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2). Considerentul instanței de fond , că adresa nr. 480/02/2008 a răsturnat raportul prevăzut de lege, este eronat, netemeinic și nelegal și exced cadrului procesual, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat pe dosarul care conținea actele și documentele care au stat la baza raportului făcut de avocatul raportor.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, cu motivarea, în esență, că baroul a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 51/1005 modificată și Statutul profesiei de avocat, a respins cererea de primire în avocatură cu scutire de examen întrucât verificarea care i s-a făcut potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat a condus la concluzia că recurentul-reclamant face grave confuzii între instituții de drept iar răspunsurile au fost greșite , incomplete și nesigure. Analizând recursul formulat de V.V., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, fiind admis pentru următoarele considerente: Cu cererea înregistrată sub nr. 207 din 13 aprilie 2007, la Baroul Bacău, reclamantul-intimat V.V. a solicitat primirea în profesia de avocat conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu scutire de examen, motivând că îndeplinește condițiile legale, are o vechime în profesia de consilier juridic mai mare de 10 ani la care se adaugă alte studii de perfecționare profesională respectiv cursuri post universitare, master în Dreptul Afacerilor.

Curtea apreciază că refuzul pârâților–intimați de a da curs cererii reclamantului-recurent este nejustificat, întrucât art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prevede că „la cerere, poate fi numit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Condiția privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat Textul de lege menționat conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege. Condițiile prevăzute de lege, în cauză sunt îndeplinite, intimații-pârâți sub acest aspect nu contestă cererea recurentului-reclamant însă s-a apreciat că la verificarea cunoștințelor conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, acesta nu a dat răspunsuri corecte, demonstrând o slabă pregătire profesională.

Este adevărat, că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris. A primi o asemenea interpretare, realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. În cauză se constată, că deși a fost intitulată „test de verificare”, autoritățile intimate au susținut că s-a procedat la data de 22 mai 2007 și respectiv la 16 octombrie 2007 la o verificare a cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, proba susținută de recurent a însemnat în realitate un examen.

Or, atâta timp cât textul legal aflat în discuție a reglementat dreptul reclamantului de a fi primit în această profesie fără examen, susținerea unei probe scrise contravine dispoziției legale. Astfel, deși Statutul îi conferă autorității pârâte dreptul de a verifica cunoștințele solicitantului recurent, în cauză nu sunt aduse argumente suficiente care să conducă la concluzia că recurentul nu este pregătit profesional, pentru respingerea cererii de primire în avocatură, motiv pentru care se constată că a avut loc o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere conform art. 2 lit. b) din legea contenciosului administrativ.

Instanța apreciază că deși în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoștințelor, conform prevederilor legale în materie, verificarea cunoștințelor trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere și în nici un caz sub forma unei probe scrise, întrucât această modalitate de testare nu mai reprezintă o verificare, ci echivalează cu susținerea unui examen. Cât privește susținerea recurentului-reclamant cu privire la deciziile pronunțate în această materie de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că atât în deciziile invocate cât și în alte soluții de dată mai recentă, s-a reținut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen și nu o posibilitate sau o facultate.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată, Curtea va admite recursul și modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii principale și a celei conexe, astfel cum au fost formulate și precizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.V. împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 iunie 1008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul admiterii acțiunilor formulate de V.V. Anulează Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie 2007 a Consiliului Baroului Bacău și Decizia nr. 319 din 8 martie 2008 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România. Obligă pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bacău să dispună primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire reclamantului în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii și înscrierea în tabloul avocaților definitivi.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.