ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 374 din 15 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială, a fost admisă acțiunea reclamantei P.R.G., prin mandatar P.B.C. iar pârâta SC A. SA București a fost obligată la 64.405,99 RON (echivalentul a 18.253,08 euro) reprezentând daune și 601,57 euro (plătibili în lei, 2.303 RON) dobândă legală, despăgubiri ce i se cuveneau în temeiul contractului de asigurare facultativă seria AR nr. 0616414 pentru avarierea autoturismului P.C. în accidentul produs la 10 iulie 2007. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 127 din 18 iunie 2007, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Instanța de apel nu a primit criticile apelantei în legătură cu expertiza efectuată în cauză pentru determinarea prejudiciului reținând că, deși expertul nu a răspuns punctual la obiective, din concluziile expertizei rezultă că s-au evaluat toate despăgubirile și s-au îndeplinit toate obiectivele stabilite în sarcina sa, inclusiv la obiecțiuni. Atât expertul judiciar cât și cel extrajudiciar au concluzionat că autoturismul nu se mai poate repara, suferind o daună totală. Cât privește expertiza contabilă instanța a reținut că expertul nu a făcut decât să detalieze modul de calcul al dobânzii pentru plata cu întârziere a părții din despăgubire deja achitată, așa încât nu se poate susține că și-a depășit mandatul.

Nemulțumite de această decizie atât reclamanta cât și pârâta au formulat recursuri solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta critică neacordarea în apel a cheltuielilor de judecată solicitate în această fază procesuală, instanța de apel încălcând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. În recursul său pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluția bazată pe o expertiză incorectă, ce nu a avut în vedere că prejudiciul nu este real și cert. De asemenea, instanța și-a argumentat soluția pe expertiza efectuată cu depășirea limitelor obiectivelor stabilite de instanță, concluzionând că pârâta datorează pe lângă 601,57 euro dobândă legală și 189,08 euro diferență dintre valorile virate parțial și cursul de schimb la care s-au virat sumele plătite parțial.

De altfel, pentru suma de 189,08 euro solicitată de reclamantă la 14 martie 2007 recurenta înțelege să invoce excepția prematurității, pentru această sumă nefiind îndeplinită procedura concilierii. În final, recurenta pârâtă solicită admiterea recursului și întoarcerea executării în temeiul dispozițiilor art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului pârâtei. Recursul reclamantei urmează a fi respins ca fiind rămas fără obiect. Din actele dosarului de apel rezultă că reclamanta a investit instanța la 13 iulie 2007 cu o cerere în completarea deciziei recurate pentru acordarea cheltuielilor de judecată din apel.

Prin decizia nr. 162 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea și s-a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 127 din 18 iunie 2007, recurată în cauza de față, în sensul că apelanta SC A. SA a fost obligată la 3.000 lei cheltuieli de judecată către P.G.R. În raport de situația ivită pe parcursul soluționării recursului, Curtea urmează a constata că recursul reclamantei a rămas fără obiect, motiv pentru care îl va respinge. Recursul pârâtei SC A. SA București este nefondat, pentru următoarele considerente. Recurenta și-a întemeiat recursul formulat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., dar criticile dezvoltate nu privesc greșita aplicare și interpretare a legii decât sub aspectul prematurității cererii pentru 189,08 euro, restul criticilor vizând interpretarea și aprecierea expertizei, aspecte ce nu mai pot fi invocate și analizate în recurs după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ. Cât privește prematuritatea acțiunii reclamantei pentru 189,08 euro pretinși de aceasta prin cererea precizatoare din 14 martie 2007, data când s-a și judecat fondul, Curtea constată că această critică este invocată pentru prima dată în recurs, omisso medio, ceea ce este inadmisibil. Apelul acestei părți a vizat în exclusivitate maniera în care expertul și-a îndeplinit mandatul și interpretarea expertizei, nicidecum prematuritatea acțiunii pentru cei 189,08 euro solicitați de reclamantă prin precizarea câtimii despăgubirilor, formulată după efectuarea expertizei.

În consecință, cum acest aspect de nelegalitate nu a format obiectul analizei și în apel, și cum aspectul invocat nu este un motiv de ordine publică, el nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs, așa încât, Curtea va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.R.G. împotriva deciziei nr. 127 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind rămas fără obiect. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A. SA București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.