ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 374

din 15 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială, a fost admisă

acțiunea reclamantei P.R.G., prin mandatar P.B.C. iar pârâta SC A. SA București

a fost obligată la 64.405,99 RON (echivalentul a 18.253,08 euro) reprezentând daune

și 601,57 euro (plătibili în lei, 2.303 RON) dobândă legală, despăgubiri ce i

se cuveneau în temeiul contractului de asigurare facultativă seria AR nr. 0616414

pentru avarierea autoturismului P.C. în accidentul produs la 10 iulie 2007.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 127

din 18 iunie 2007, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Instanța de apel nu a primit

criticile apelantei în legătură cu expertiza efectuată în cauză pentru

determinarea prejudiciului reținând că, deși expertul nu a răspuns punctual la

obiective, din concluziile expertizei rezultă că s-au evaluat toate

despăgubirile și  s-au îndeplinit toate obiectivele stabilite în sarcina sa,

inclusiv la obiecțiuni.

Atât expertul judiciar cât

și cel extrajudiciar au concluzionat că autoturismul nu se mai poate repara,

suferind o daună totală.

Cât privește expertiza

contabilă instanța a reținut că expertul nu a făcut decât să detalieze modul de

calcul al dobânzii pentru plata cu întârziere a părții din despăgubire deja

achitată, așa încât nu se poate susține că și-a depășit mandatul.

Nemulțumite de această

decizie atât reclamanta cât și pârâta au formulat recursuri solicitând

modificarea ei pentru nelegalitate.

În recursul său, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta critică neacordarea

în apel a cheltuielilor de judecată solicitate în această fază procesuală,

instanța de apel încălcând dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

În recursul său pârâta,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluția bazată pe

o expertiză incorectă, ce nu a avut în vedere că prejudiciul nu este real și

cert.

De asemenea, instanța și-a

argumentat soluția pe expertiza efectuată cu depășirea limitelor obiectivelor

stabilite de instanță, concluzionând că pârâta datorează pe lângă 601,57 euro

dobândă legală și 189,08 euro diferență dintre valorile virate parțial și

cursul de schimb la care s-au virat sumele plătite parțial.

De altfel, pentru suma de

189,08 euro solicitată de reclamantă la 14 martie 2007 recurenta înțelege să

invoce excepția prematurității, pentru această sumă nefiind îndeplinită

procedura concilierii.

În final, recurenta pârâtă

solicită admiterea recursului și întoarcerea executării în temeiul

dispozițiilor art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a

solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului pârâtei.

Recursul reclamantei urmează

a fi respins ca fiind rămas fără obiect.

Din actele dosarului de apel

rezultă că reclamanta a investit instanța la 13 iulie 2007 cu o cerere în

completarea deciziei recurate pentru acordarea cheltuielilor de judecată din

apel.

Prin decizia nr. 162 din 3

septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă cererea și s-a dispus completarea dispozitivului

deciziei nr. 127 din 18 iunie 2007, recurată în cauza de față, în sensul că

apelanta SC A. SA a fost obligată la 3.000 lei cheltuieli de judecată către P.G.R.

În raport de situația ivită

pe parcursul soluționării recursului, Curtea urmează a constata că recursul

reclamantei a rămas fără obiect, motiv pentru care îl va respinge.

Recursul pârâtei SC A. SA

București este nefondat, pentru următoarele considerente.

Recurenta și-a întemeiat

recursul formulat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile

dezvoltate nu privesc greșita aplicare și interpretare a legii decât sub

aspectul prematurității cererii pentru 189,08 euro, restul criticilor vizând

interpretarea și aprecierea expertizei, aspecte ce nu mai pot fi invocate și

analizate în recurs după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.

proc. civ.

Cât privește prematuritatea

acțiunii reclamantei pentru 189,08 euro pretinși de aceasta prin cererea

precizatoare din 14 martie 2007, data când s-a și judecat fondul, Curtea

constată că această critică este invocată pentru prima dată în recurs, omisso

medio, ceea ce este inadmisibil.

Apelul acestei părți a vizat

în exclusivitate maniera în care expertul și-a îndeplinit mandatul și

interpretarea expertizei, nicidecum prematuritatea acțiunii pentru cei 189,08

euro solicitați de reclamantă prin precizarea câtimii despăgubirilor, formulată

după efectuarea expertizei.

În consecință, cum acest

aspect de nelegalitate nu a format obiectul analizei și în apel, și cum

aspectul invocat nu este un motiv de ordine publică, el nu poate fi invocat

pentru prima dată în recurs, așa încât, Curtea va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta P.R.G. împotriva deciziei nr. 127 din 18 iunie 2007 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind rămas

fără obiect.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A.R.A. SA București împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.