ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2011

Ședința publică

de la 19 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

SC A. & C. SRL

Mizil a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei SC C.A. SA Sibiu -

prin Sucursala Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe

instanța, să constate avizarea în termen a daunei la mijlocul auto nr. proprietatea

reclamantei și obligarea pârâtei la avizarea dosarului de daune AV 00027 PH 7

din 13 martie 2007.

A arătat în cererea

sa că a asigurat mijlocul auto nr. la SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala

Ploiești, prin polița CASCO seria AAA nr. 041488 valabilă pe perioada 10 decembrie

2006 – 9 decembrie 2007, că la data de 13 septembrie 2007 autoutilitara cu

numărul mai sus menționat a fost implicată într-un accident de circulație

petrecut pe DN 72 pe raza localității Brătășanca, soldat cu avarierea

mijlocului auto în proporție de peste 60% iar la data de 15 martie 2007 l-a

anunțat telefonic pe inspectorul de daune din cadrul societății asigurătoare,

singurul inspector de daune încadrat la pârâtă în perioada producerii și

avizării accidentului de circulație, care fiind învoit două zile s-a întors la

sediul societății la data de 19 martie 2007 pentru a aviza accidentul de

circulație.

Pârâta i-a comunicat

reclamantei, cu adresa nr. 6694 din 4 august 2008 că dosarul de daune AV 00027

PH 7 din 13 martie 2007 a fost respins la plată pe motiv că evenimentul

asigurat nu a fost anunțat în termen de 48 de ore de la producerea

accidentului, asigurătorul refuzând plata contravalorii lucrărilor de reparații

conforme cu devizul de reparație nr. 1563 din 7 august 2007 și a facturii nr. 2073953

din 27 august 2007, deși devizul a fost confirmat de pârâtă.

Judecătoria Ploiești

a admis acțiunea reclamantei, a constatat că reclamanta a avizat în termen

dauna produsă la autoutilitara înmatriculată cu nr. , obligând-o pe pârâtă să

avizeze dosarul de daune și să-i achite reclamantei suma de 1.058,3 lei cu

titlul de cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 4555

din 15 aprilie 2009.

Împotriva acestei

hotărâri pârâta SC C.A. SA Sibiu, prin Sucursala Ploiești, a formulat apel care

a fost transpus la Secția comercială și de contencios administrativ a

Tribunalului Prahova, conform art. 99 din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a anulat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova competent să

soluționeze litigiul în primă instanță.

Pentru a pronunța

această hotărâre tribunalul a reținut că obiectul cauzei este strâns legat de

activitatea reclamantei și de calitatea de comercianți a părților, împrejurare

față de care este necontestată natura comercială a litigiului și că având în

vedere că prin cererea formulată se urmărește constatarea îndeplinirii unor

condiții premergătoare acordării daunelor, litigiul nu este evaluabil în bani,

invocând în acest sens decizia de îndrumare nr. 32/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, și aplicând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. a constatat că tribunalul este competent să soluționeze cauza în primă

instanță.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, judecând în fond cauza, a admis

acțiunea așa cum a fost formulată de reclamanta SC A. & C. SRL Mizil, a

constatat că aceasta a avizat în termen dauna produsă la autoutilitara cu nr.

de înmatriculare , a obligat-o pe pârâtă să avizeze dosarul de daune AV 00027

PH din 13 martie 2007, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.058,3

lei, așa cum rezultă din sentința nr. 337 din 15 septembrie 2010.

În considerentele

sentinței s-a reținut că între reclamantă în calitate de asigurat și pârâtă în

calitate de asigurător, s-a încheiat o poliță CASCO, valabilă în perioada 10

decembrie 2006 – 9 decembrie 2007 cu privire la autoutilitara cu nr. de

înmatriculare , perioadă în care vehiculul a fost implicat într-un accident de

circulație. De asemenea instanța de fond a reținut că din probatoriul

administrat în cauză, inclusiv din depozițiile martorilor a rezultat că

reclamanta l-a avizat telefonic pe inspectorul de daune, conform uzanțelor

societății pârâte în procedura întocmirii dosarelor de daune, în termenul

prevăzut de contract, împrejurare față de care înlăturarea obligației pârâtei

de a aviza dosarul de daune în litigiu ar duce la o îmbogățire fără justă cauză

a acesteia. Față de aceste considerente, în temeiul art. 969, art. 970 C. civ.

și al Legii nr. 136/1995, acțiunea a fost admisă.

Apelul declarat de

pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 120 din 10 noiembrie 2010 conform căreia a fost

obligată apelanta și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

În soluționarea

apelului Curtea a reținut că din probatoriile administrate în cauză a rezultat că

intimata reclamantă și-a respectat obligația prevăzută de art. 9.5 din

Condițiile generale, anunțând producerea evenimentului asigurat după două zile

de la data la care acesta a avut loc și că pârâta a parcurs procesul de

întocmire și avizare a daunei, scop în care a cerut I.P.J. Prahova să trimită

rezultatul alcoolemiei conducătorului auto implicat în accident, încheind un

addendum având ca obiect modalitatea de reîntregire a sumei asigurate, după ce

la data de 23 iulie 2007 întocmise cererea de despăgubire căreia i-au fost

anexate toate documentele necesare fiind evaluată și contravaloarea

reparațiilor ce urmau a fi efectuate la autovehiculul avariat în sumă de

60.590,88 lei, cererea de despăgubire fiind avizată de inspectorul de daune V.G.

și de directorul sucursalei, astfel că rezoluția din dosarul de daune din data

de 12 septembrie 2007 prin care s-a respins solicitarea de plată este

nejustificată în condițiile în care apelanta avea posibilitatea de la început

să respingă documentația, dacă aprecia că intimata asigurată nu și-a îndeplinit

obligația de a anunța la timp evenimentul asigurat.

A mai reținut

instanța că atitudinea necooperantă a pârâtei rezultă și din faptul că aceasta

a încunoștințat-o oficial pe reclamantă despre refuzul achitării daunelor la un

an de la producerea evenimentului asigurat.

La 16 decembrie 2010

pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii intimatei, în drept

întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Într-un prim motiv

recurenta a criticat hotărârea atacată pe considerentul că ambele instanțe în

mod neîntemeiat au constatat avizarea în termen a dosarului de daune și a

invocat în acest sens aplicarea greșită a art. 9.5 din Contractul de asigurare

referitor la înștiințarea în scris a societății asigurătoare în maxim trei zile

de la producerea evenimentului asigurat, precum și art. 4.22 din același

contract potrivit căruia nu se acordă despăgubiri pentru daunele neavizate în

termenul prevăzut de contract. În acest sens instanțele au apreciat greșit

înștiințarea în termen a asigurătorului deoarece, chiar în condițiile în care

inspectorul de daune se afla în concediu la data producerii accidentului

reclamanta putea formula o cerere scrisă înregistrată la societatea pârâtă, iar

cu privire la parcurgerea procedurii de întocmire a dosarului de daune a arătat

că asigurătorul este obligat să întocmească un astfel de dosar indiferent dacă

în urma instrumentării acestuia se acordă sau nu despăgubiri, susținerile sale

având ca temei art. 969 C. civ. potrivit cărora convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante.

În cel de-al doilea

motiv de recurs a criticat soluția instanței referitoare la obligarea sa la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei în condițiile în care

înscrisurile aflate la dosarul cauzei reprezentând onorarii de avocat, dovedesc

doar 1.000 lei.

Intimata reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Având în vedere că

recurenta nu a încadrat motivele de recurs într-unul dintre cele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Curtea

constată că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea lor în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., vizând cea de-a doua ipoteză a acestui articol.

Conform art. 304 pct.

9 C. proc. civ. hotărârea pronunțată poate fi modificată dacă este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În cea de-a doua

ipoteză prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în

care instanța invocă normele legale incidente situației de fapt, dar le încalcă

ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate.

Analizând motivele de

recurs prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată

că atât art. 9.5 cât și art. 4.22 din Condițiile generale privind asigurarea

facultativă a autovehiculelor pentru avarii și furt (CASCO) au fost

interpretate în litera și spiritul convenției părților de către cele două

instanțe, care au raportat corect dispozițiile din contractul părților la

uzanțele societății comerciale asigurătoare și confirmările reprezentanților

acesteia privitoare la înștiințarea evenimentului asigurat.

Faptul că inspectorul

de daune a confirmat înștiințarea, chiar și telefonică, a evenimentului

asigurat în termenul prevăzut de convenția părților și că prin probatoriile

administrate s-a confirmat uzanța societății în ceea ce privește înștiințarea

evenimentelor prin intermediul telefonului, dar și faptul că societatea pârâtă

a întocmit dosarul de daune, inclusiv evaluarea daunei, însușite și semnate de

inspectorii societății pârâte și directorul acesteia, confirmă îndeplinirea de

către reclamantă a condițiilor prevăzute de art .9.5 din Condițiile generale

privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii și furt (CASCO),

ceea ce a determinat instanța de apel dar și pe cea de fond să constate corect

îndeplinită procedura de înștiințare a evenimentului, într-o atare situație

art. 4.22 din contract neavând a se aplica.

Pentru aceste

considerente primul motiv invocat de recurentă nu poate fi reținut.

Privitor la cel de-al

doilea motiv se apreciază că nu are suport legal față de împrejurarea că prin

încheierea de îndreptare greșeală materială din ședința din camera de consiliu

de la 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a îndreptat eroarea materială strecurată în

dispozitivul sentinței în sensul că din eroare au fost menționate cheltuielile

de judecată în sumă de 10.000 lei în loc de 1.000 lei, cum era corect.

Așa fiind conform

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești împotriva

deciziei nr. 120 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.