ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: SC A. & C. SRL Mizil a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța, să constate avizarea în termen a daunei la mijlocul auto nr. proprietatea reclamantei și obligarea pârâtei la avizarea dosarului de daune AV 00027 PH 7 din 13 martie 2007. A arătat în cererea sa că a asigurat mijlocul auto nr. la SC C.A.

SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești, prin polița CASCO seria AAA nr. 041488 valabilă pe perioada 10 decembrie 2006 – 9 decembrie 2007, că la data de 13 septembrie 2007 autoutilitara cu numărul mai sus menționat a fost implicată într-un accident de circulație petrecut pe DN 72 pe raza localității Brătășanca, soldat cu avarierea mijlocului auto în proporție de peste 60% iar la data de 15 martie 2007 l-a anunțat telefonic pe inspectorul de daune din cadrul societății asigurătoare, singurul inspector de daune încadrat la pârâtă în perioada producerii și avizării accidentului de circulație, care fiind învoit două zile s-a întors la sediul societății la data de 19 martie 2007 pentru a aviza accidentul de circulație.

Pârâta i-a comunicat reclamantei, cu adresa nr. 6694 din 4 august 2008 că dosarul de daune AV 00027 PH 7 din 13 martie 2007 a fost respins la plată pe motiv că evenimentul asigurat nu a fost anunțat în termen de 48 de ore de la producerea accidentului, asigurătorul refuzând plata contravalorii lucrărilor de reparații conforme cu devizul de reparație nr. 1563 din 7 august 2007 și a facturii nr. 2073953 din 27 august 2007, deși devizul a fost confirmat de pârâtă. Judecătoria Ploiești a admis acțiunea reclamantei, a constatat că reclamanta a avizat în termen dauna produsă la autoutilitara înmatriculată cu nr. , obligând-o pe pârâtă să avizeze dosarul de daune și să-i achite reclamantei suma de 1.058,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 4555 din 15 aprilie 2009. Împotriva acestei hotărâri pârâta SC C.A.

SA Sibiu, prin Sucursala Ploiești, a formulat apel care a fost transpus la Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, conform art. 99 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova competent să soluționeze litigiul în primă instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că obiectul cauzei este strâns legat de activitatea reclamantei și de calitatea de comercianți a părților, împrejurare față de care este necontestată natura comercială a litigiului și că având în vedere că prin cererea formulată se urmărește constatarea îndeplinirii unor condiții premergătoare acordării daunelor, litigiul nu este evaluabil în bani, invocând în acest sens decizia de îndrumare nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și aplicând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. a constatat că tribunalul este competent să soluționeze cauza în primă instanță.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, judecând în fond cauza, a admis acțiunea așa cum a fost formulată de reclamanta SC A. & C. SRL Mizil, a constatat că aceasta a avizat în termen dauna produsă la autoutilitara cu nr. de înmatriculare , a obligat-o pe pârâtă să avizeze dosarul de daune AV 00027 PH din 13 martie 2007, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.058,3 lei, așa cum rezultă din sentința nr. 337 din 15 septembrie 2010. În considerentele sentinței s-a reținut că între reclamantă în calitate de asigurat și pârâtă în calitate de asigurător, s-a încheiat o poliță CASCO, valabilă în perioada 10 decembrie 2006 – 9 decembrie 2007 cu privire la autoutilitara cu nr. de înmatriculare , perioadă în care vehiculul a fost implicat într-un accident de circulație.

De asemenea instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză, inclusiv din depozițiile martorilor a rezultat că reclamanta l-a avizat telefonic pe inspectorul de daune, conform uzanțelor societății pârâte în procedura întocmirii dosarelor de daune, în termenul prevăzut de contract, împrejurare față de care înlăturarea obligației pârâtei de a aviza dosarul de daune în litigiu ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia. Față de aceste considerente, în temeiul art. 969, art. 970 C. civ. și al Legii nr. 136/1995, acțiunea a fost admisă. Apelul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 120 din 10 noiembrie 2010 conform căreia a fost obligată apelanta și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

În soluționarea apelului Curtea a reținut că din probatoriile administrate în cauză a rezultat că intimata reclamantă și-a respectat obligația prevăzută de art. 9.5 din Condițiile generale, anunțând producerea evenimentului asigurat după două zile de la data la care acesta a avut loc și că pârâta a parcurs procesul de întocmire și avizare a daunei, scop în care a cerut I.P.J. Prahova să trimită rezultatul alcoolemiei conducătorului auto implicat în accident, încheind un addendum având ca obiect modalitatea de reîntregire a sumei asigurate, după ce la data de 23 iulie 2007 întocmise cererea de despăgubire căreia i-au fost anexate toate documentele necesare fiind evaluată și contravaloarea reparațiilor ce urmau a fi efectuate la autovehiculul avariat în sumă de 60.590,88 lei, cererea de despăgubire fiind avizată de inspectorul de daune V.G.

și de directorul sucursalei, astfel că rezoluția din dosarul de daune din data de 12 septembrie 2007 prin care s-a respins solicitarea de plată este nejustificată în condițiile în care apelanta avea posibilitatea de la început să respingă documentația, dacă aprecia că intimata asigurată nu și-a îndeplinit obligația de a anunța la timp evenimentul asigurat. A mai reținut instanța că atitudinea necooperantă a pârâtei rezultă și din faptul că aceasta a încunoștințat-o oficial pe reclamantă despre refuzul achitării daunelor la un an de la producerea evenimentului asigurat. La 16 decembrie 2010 pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii intimatei, în drept întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Într-un prim motiv recurenta a criticat hotărârea atacată pe considerentul că ambele instanțe în mod neîntemeiat au constatat avizarea în termen a dosarului de daune și a invocat în acest sens aplicarea greșită a art. 9.5 din Contractul de asigurare referitor la înștiințarea în scris a societății asigurătoare în maxim trei zile de la producerea evenimentului asigurat, precum și art. 4.22 din același contract potrivit căruia nu se acordă despăgubiri pentru daunele neavizate în termenul prevăzut de contract.

În acest sens instanțele au apreciat greșit înștiințarea în termen a asigurătorului deoarece, chiar în condițiile în care inspectorul de daune se afla în concediu la data producerii accidentului reclamanta putea formula o cerere scrisă înregistrată la societatea pârâtă, iar cu privire la parcurgerea procedurii de întocmire a dosarului de daune a arătat că asigurătorul este obligat să întocmească un astfel de dosar indiferent dacă în urma instrumentării acestuia se acordă sau nu despăgubiri, susținerile sale având ca temei art. 969 C. civ. potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În cel de-al doilea motiv de recurs a criticat soluția instanței referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei în condițiile în care înscrisurile aflate la dosarul cauzei reprezentând onorarii de avocat, dovedesc doar 1.000 lei.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Având în vedere că recurenta nu a încadrat motivele de recurs într-unul dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Curtea constată că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea lor în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând cea de-a doua ipoteză a acestui articol. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea pronunțată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. sunt vizate situațiile în care instanța invocă normele legale incidente situației de fapt, dar le încalcă ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că atât art. 9.5 cât și art. 4.22 din Condițiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii și furt (CASCO) au fost interpretate în litera și spiritul convenției părților de către cele două instanțe, care au raportat corect dispozițiile din contractul părților la uzanțele societății comerciale asigurătoare și confirmările reprezentanților acesteia privitoare la înștiințarea evenimentului asigurat.

Faptul că inspectorul de daune a confirmat înștiințarea, chiar și telefonică, a evenimentului asigurat în termenul prevăzut de convenția părților și că prin probatoriile administrate s-a confirmat uzanța societății în ceea ce privește înștiințarea evenimentelor prin intermediul telefonului, dar și faptul că societatea pârâtă a întocmit dosarul de daune, inclusiv evaluarea daunei, însușite și semnate de inspectorii societății pârâte și directorul acesteia, confirmă îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art .9.5 din Condițiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii și furt (CASCO), ceea ce a determinat instanța de apel dar și pe cea de fond să constate corect îndeplinită procedura de înștiințare a evenimentului, într-o atare situație art. 4.22 din contract neavând a se aplica.

Pentru aceste considerente primul motiv invocat de recurentă nu poate fi reținut. Privitor la cel de-al doilea motiv se apreciază că nu are suport legal față de împrejurarea că prin încheierea de îndreptare greșeală materială din ședința din camera de consiliu de la 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței în sensul că din eroare au fost menționate cheltuielile de judecată în sumă de 10.000 lei în loc de 1.000 lei, cum era corect. Așa fiind conform art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploiești împotriva deciziei nr. 120 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.