ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5557/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 martie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a H.G. nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mehedinți, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Mehedinți (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678/12.09.2002), respectiv Anexa nr. 7 – „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B.”, respectiv poziția nr. X – „clădire magazin sătesc, suprafață construită de 205 m.p.

și teren aferent clădirii în suprafață de 1.000 m.p.” (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678bis/12.09.2002). În motivarea cererii, reclamantul arată că a cumpărat la licitație publică de la C. Coop Baia de Aramă magazinul sătesc și terenul aferent acestuia în suprafață de 1.200 m.p. și pentru înscrierea dreptului său de proprietate asupra celor două imobile în cartea funciară a obținut sentința civilă nr. 848 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că este proprietar, prin adjudecare la licitație publică, al construcției în suprafață de 127,8 m.p. și, prin vânzare-cumpărare, al terenului în suprafață de 1.200 m.p.

Cu ocazia solicitării adresate la data de 27 noiembrie 2008 Primăriei B. în vederea eliberării certificatului de urbanism necesar renovării clădirii, i s-a comunicat, prin adresa din 22 decembrie 2008, că nu este posibilă eliberarea certificatului, întrucât clădirea și terenul sunt înscrise în domeniul public al comunei, conform poziției nr. X din Anexa nr. 7 la H.G. nr. 963/2002, care i-a fost transmisă prin aceeași adresă. La data de 23 decembrie 2008, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând Guvernului României anularea parțială a H.G.

nr. 963/2002 în ceea ce privește cele două imobile, însă a primit răspunsuri negative de la Secretariatul General al Guvernului (adresa din 08 ianuarie 2009) și de la Ministerul Administrației și Internelor (adresa din 27 ianuarie 2009). Astfel, pentru motivele arătate, în considerarea dreptului său de proprietate dobândit asupra magazinului sătesc și a terenului aferent, reclamantul solicită instanței anularea poziției nr. X din anexa nr. 7 la H.G. nr. 963/2002, invocând în drept încălcarea: - dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție; - dispozițiilor pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998; - dispozițiilor pct. VI și ale Anexei nr. 3 la Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, aprobate prin H.G.

nr. 548/1999; - prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aceste prevederi. În ceea ce privește respectarea termenului prevăzut de Legea nr. 554/2004 pentru introducerea acțiunii, reclamantul susține că a formulat cererea de chemare în judecată în termenul legal calculat de la data de 22 decembrie 2008 când, prin adresa din 2008, Primăria B. i-a comunicat H.G. nr. 963/2002, și ulterior îndeplinirii procedurii prealabile cu Guvernul României la care i s-a răspuns prin adresele emise de către Secretariatul General al Guvernului și de la Ministerul Administrației și Internelor.

Sub acest aspect, reclamantul invocă jurisprudența în materia acțiunilor având ca obiect anularea hotărârilor Guvernului prin care clădirile și terenurile aferente magazinelor cooperației au fost incluse în domeniul public, respectiv decizia nr. 1858 din 11 mai 2004, decizia nr. 1806 din 21 martie 2005, decizia nr. 226 din 18 ianuarie 2005 și decizia nr. 5251 din 01 noiembrie 2005, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 128 din 09 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.P., reținând, în esență, următoarele: Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției (magazinul sătesc) și terenului aferent în anul 2003, în urma licitației publice organizate de C. Coop Baia de Aramă.

Instanța a constatat, din probatoriul administrat, că, la data publicării în M. Of. al României a H.G. nr. 963/2002 și a Anexei nr. 7 la această hotărâre, reclamantul nu era proprietarul bunurilor respective, acestea figurând în proprietatea publică a comunei B., în baza hotărârii Consiliului Local nr. 28 din 22 august 1999, astfel că vânzătorul – C. Coop Baia de Aramă – nu avea niciun drept de proprietate. A mai reținut Curtea de apel că sentința civilă nr. 848 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă, în dosarul în care părți au fost C.P. și C. Coop Baia de Aramă, nu este opozabilă nici Guvernului României și nici Primăriei Comunei B., care nu au fost părți în litigiu.

În concluzie, Curtea de apel a apreciat că nu există niciun motiv de anulare a poziției nr. X din Anexa nr. 7 la H.G. nr. 963/2002, cu atât mai mult cu cât nu a fost anulată hotărârea Consiliului Local nr. 28/1999, care a stat la baza emiterii hotărârii de Guvern contestate, astfel că aceasta se consideră a fi emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și ale H.G. nr. 548/1999. 3. Recursul reclamantului Împotriva sentinței civile nr. 128 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.P., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea căii de atac, după ce a expus istoricul cauzei și conținutul unor norme din dreptul național și european pe care le consideră incidente în cauză (art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și jurisprudența dezvoltată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea lui; art. 53 din Constituția României; pct. 3 din anexa Legii nr. 213/1998; H.G. nr. 548/1999), recurentul-reclamant a arătat că prin actul administrativ atacat, emis cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 213/1998 și a H.G. nr. 548/1999, i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra bunului dobândit de la Cooperativa Baia de Aramă.

În sprijinul susținerilor sale, a invocat și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii unor acțiuni având ca obiect anularea hotărârilor de Guvern în care au fost incluse în mod abuziv clădirile și terenurile aferente magazinelor cooperației – exemplificând cu deciziile nr. 1858 din 11 mai 2004, nr. 1806 din 21 martie 2005, nr. 226 din 18 ianuarie 2005, nr. 5251 din 01 noiembrie 2005. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ H.G.

nr. 963/2002, publicată în M. Of. nr. 678/12.09.2002, care în Anexa 7, poziția X, include în domeniul public al comunei B., județul Mehedinți, clădirea cu destinație de magazin sătesc în suprafață construită de 205 m.p. și terenul aferent în suprafață de 1.000 m.p. În cadrul contenciosului administrativ subiectiv, căruia i se circumscrie acțiunea de față, sancțiunea juridică a anulării actului administrativ supus controlului poate fi aplicată dacă, pe de o parte, actul este contrar legii sau emis cu exces de putere și, pe de altă parte, prin emiterea actului s-a produs reclamantului o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim privat – condiții pe care instanța le analizează prin prisma contextului juridic existent la data emiterii actului.

H.G. nr. 963/2002 a fost adoptată în aplicarea procedurii de atestare a domeniului public al județelor și localităților componente, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 213/1998, în baza inventarului aprobat prin hotărârea de Consiliu Local nr. 28 din 22 august 1999, probele cauzei nefiind de natură să releve motive de nelegalitate formală a actului administrativ. Așa cum a reținut și prima instanță, la data respectivă reclamantul nu avea un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, acest drept fiind consfințit abia prin sentința civilă nr. 848 din 09 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia de Aramă, pronunțată în contradictoriu cu C. Coop Baia de Aramă, sentință în dispozitivul căreia s-a consemnat că ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, și înscris în cartea funciară, cu efect de opozabilitate erga omnes, în baza încheierii de carte funciară din 23 februarie 2009 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Drobeta Turnu Severin.

Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantul și-a adjudecat clădirea și terenul în urma unor licitații organizate de C. Coop Baia de Aramă la data de 24 aprilie 2003 și respectiv 14 august 2003, și a achitat prețul conform facturilor fiscale din 06 mai 2003 și din 14 august 2003, fără a fi încheiat însă, la data respectivă, un act autentic translativ de proprietate asupra terenului. Circumstanțele pricinii nu fundamentează acțiunea în contencios administrativ nici din perspectiva vătămării unui interes legitim, pentru că, pe de o parte, licitațiile la care recurentul-reclamant și-a adjudecat imobilele au fost ulterioare datei emiterii și publicării în M. Of. al hotărârii de Guvern contestate și, pe de altă parte, pentru că din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că transmițătoarea C. Coop Baia de Aramă a fost titulara dreptului de proprietate asupra acestora.

Prin urmare, la data producerii efectelor juridice ale H.G. nr. 963/2002, recurentul-reclamant nu avea un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care să poată fi ocrotit prin mecanismul procesual configurat de Legea contenciosului administrativ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect actele normative în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând temeiuri pentru modificarea sau casarea hotărârii, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinței civile nr. 128 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2009.