ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 365/2003 a Curții de Apel Craiova s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. Baia de Aramă, împotriva pârâților Consiliul Local Baia de Aramă, Consiliul Județean Mehedinți și Guvernul României; s-a anulat în parte H.G. nr. 936/2002 privind imobilul magazin P+1 Mărășești, a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor și au fost obligate pârâtele la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut privitor la excepțiile invocate de Guvern și Primăria Baia de Aramă, că sunt neîntemeiate, reclamanta îndeplinind procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 29/1990 și având calitate procesuală activă, atâta vreme, cât pretinde că este proprietar al bunurilor trecute în anexa la H.G.

nr. 936/2002. Pe fond, s-a apreciat că prin H.G. nr. 963/2002 a fost inclus Magazinul Universal, ca aparținând domeniului public al orașului Baia de Aramă. Acest magazin, s-a concluzionat de instanță, nu face parte din categoria bunurilor incluse în Anexa nr. 1 pct. 5 reprezentând domeniu public al comunelor, încălcându-se, astfel, Legea nr. 213/1998, care reglementează modul de dobândire al drepturilor de proprietate publică. Privitor la cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației Publice și Internelor, aceasta a fost respinsă, dreptul de proprietate asupra magazinului, aparținând doar reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciind eronat că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă, când de fapt, aceasta nu a făcut dovada dreptului subiectiv recunoscut de lege pe care organul administrativ a refuzat să i-o acorde. S-a apreciat că la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale Legii nr. 213/1998, proprietatea magazinului aparținând domeniului public și în nici un caz reclamantei. S-a mai apreciat că H.G. nr. 963/2002 are ca efect doar delimitarea proprietății publice, de cea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor din județ. O altă critică a fost adusă instanței de fond, și privitor la plata cheltuielilor de judecată și modul de plată în solidar, apreciindu-se că s-au încălcat dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. Recursul este nefondat și va fi respins. Din analiza întregului ansamblu probator, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Față de excepțiile invocate în mod corect, prima instanță le-a respins, față de dispozițiile Legii nr. 29/1990 care prevăd termenul de un an, ca termen de decădere pentru a se contesta actul atacat în instanță, și nu pe cel de 30 de zile care, în opinia legiuitorului, este un termen de recomandare. Din actul administrativ rezultă că reclamanta-intimată nu a depășit termenul de un an, motiv pentru care excepția tardivității introducerii cererii de plată s-a respins în mod legal. Și celelalte excepții invocate au fost corect respinse la fond, reclamanta având calitatea procesuală activă față de dreptul de proprietate invocat și fără posibilitate de tăgadă, urmând, astfel cum rezultă din lucrările dosarului, procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Pe fondul pricinii, din probele administrate, inclusiv raportul de expertiză contabilă anexat la dosar, rezultă că H.G. nr. 963/2002 a inclus în mod nelegal Magazinul Universal, în domeniul public al orașului Baia de Aramă, când de fapt el este proprietatea reclamantei-intimate. De altfel, Legea nr. 213/1998, invocată de recurent, prevede că dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Rezultă, fără putință de tăgadă, că magazinul în litigiu nu face parte din această categorie de bunuri, hotărârea consiliului local fiind nelegală față de dispozițiile Legii nr. 213/1998.

De altfel, Legea nr. 213/1998 prevede și modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, în speță situația de fapt nefiind aceeași cu dispozițiile legale pe acest aspect. Autoarea reclamantei, conform notei de fundamentare și a deciziei nr. 209/1969, a obținut aviz pentru construirea unei unități comerciale, din toate actele rezultând că acest magazin a aparținut cooperației de consum. Dreptul de proprietate al reclamantei-intimate este un drept absolut opozabil erga omnes și, deci, și autorității administrației locale și centrale. Recurenta-intimată este proprietara imobilului, iar terenul transmis în folosință pe o durată nedeterminată, fără plată, pentru activități specifice cooperației de consum, își menține regimul juridic pe toată durata existenței construcțiilor.

Prin urmare, din totalitatea probelor rezultă fără dubiu că reclamanta este proprietar al magazinului, eroarea Consiliului local de a include în domeniul public acest imobil, neconferind aspect de legalitate hotărârii sale sau a H.G. nr. 963/2002. Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod corect, instanța de fond a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor. Privitor la cheltuielile de judecată, și acestea au fost acordate legal de instanță, atâta vreme, cât cererea a fost admisă chiar și în parte, fiind o consecință a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., și nu o lezare a acestui text de lege. Așa fiind, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Guvernul României, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 365 din 27 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.