ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea Deciziei nr.

7070 emisă de Colegiul C.N.S.A.S la data de 13 decembrie 2007.

În motivarea cererii, reclamantul a

invocat Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, referitoare

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999, din

considerentele căreia rezultă că, în drept, activitatea desfășurată de Colegiul

Consiliului, între care și Decizia nr. 7070 din 13 decembrie 2007, adoptată

împotriva sa, a fost dată cu încălcarea prevederilor Constituției, și pe cale

de consecință, este nulă de drept.

Curtea de Apel București – secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Încheierea

din 03 aprilie 2008, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, care la rândul

său, prin Decizia nr. 1719 din 30 iunie 2008, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin cererea conexă înregistrată pe

rolul Judecătoriei sectorului 2, reclamantul A.A. a chemat în judecată pe

pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând:

din dosarul aflat în custodia sa prin efectuarea următoarelor mențiuni și

notificarea acestora către terți:

a) A.A. a devenit membru PCR în

1977.

b) A.A. s-a transferat în interesul

serviciului la Institutul de Cercetări pentru Tehnică de Calcul în mai 1981.

c) Cele 3 note informative, despre

care se face vorbire în dosarul R 95996, că ar fi fost scrise de A.A. în

perioada 21 aprilie 1975-17 septembrie 1975, nu există în fondul documentar al

C.N.S.A.S. și nici în arhivele altor instituții la care C.N.S.A.S. a apelat

respectiv S.R.I., S.I.E. și M.Ap.N. - S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei).

cuantum de 1 un leu.

judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că a depus la registratura autorității pârâte, la data de 19 decembrie 2007,

prin care a cerut efectuarea mențiunilor sus-indicate, conform O.U.G nr. 16/2006,

art. 16 alin. (1), alin (1), lit. a) și notificarea acestora către terți,

potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din același act normativ.

Judecătoria sectorului 2, prin sentința

nr. 2730 din 24 martie 2008 a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel București, care la rândul său, prin sentința nr. 2767 din 21 octombrie 2008, a

declinat competența la Tribunalul București și, constatând existența unui

conflict negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin Decizia nr. 720 din 11 februarie 2009 a stabilit competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită astfel cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel București a înregistrat cauza sub nr. 5161/2/2009, iar

prin încheierea din 08 ianuarie 2010, a dispus conexarea Dosarului nr. 5161/2/2009

la Dosarul nr. 30780/3/2008, ca urmare a legăturii dintre obiectul și cauza

celor două dosare.

Cu privire la sentința civilă nr. 3105

din 24 iunie 2010

Curtea de Apel București – secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3105 din 24 iunie 2010, a admis cererea principală formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității; a admis în parte cererea

conexă formulată, a anulat Decizia nr. 7070 din 13 decembrie 2007, emisă de

pârât și a dispus rectificarea unor date din Dosarul R 95996, în sensul că

reclamantul a devenit membru PCR în 1977 și că s-a transferat în interesul

serviciului la I.C.T.C. în mai 1981.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 4263 din 30 octombrie 2007

Colegiul C.N.S.A.S. a constatat că reclamantul a fost colaborator al poliției

politice comuniste, iar prin Decizia nr. 7070 din 13 decembrie 2007 a respins

contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 4263/2007.

Totodată, a reținut că la data

sesizării, verificării și emiterii Deciziei nr. 7070 din 13 decembrie 2007

pârâtul a respectat procedura prevăzută de art. 2 și 3 din Legea nr. 187/1999

și de Regulamentul din 16 mai 2000, împrejurarea că ulterior emiterii deciziei

contestate s-a pronunțat Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a Curții

Constituționale, prin care Legea nr. 187/1999 a fost declarată

neconstituțională, neinfirmând legalitatea procedurilor parcurse anterior

emiterii deciziei Curții Constituționale.

În ceea ce privește prima condiție

prevăzută de Legea nr. 187/1999, prima instanță a apreciat că este îndeplinită,

întrucât reclamantul a furnizat informații prin notele informative redactate.

Cu privire la a doua condiție, a

reținut că informațiile furnizate sunt cuprinse în trei note informative, dar

în niciuna dintre note nu se denunța activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

Pe de altă parte, în cele trei note,

reclamantul a furnizat informații despre cetățeni străini, nu români.

Or, în preambul Legii nr. 187/1999

se arată că regimul totalitar comunist a fost unul care a acționat ,,împotriva

cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”.

Din interpretarea gramaticală și

teleologică a acestui preambul și a întregii legi rezultă că furnizarea sau

înlesnirea transmiterii informațiilor către Securitate trebuie să fi fost de

natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

cetățenilor români, astfel că nici cea de-a treia condiție nu este îndeplinită

pentru că notele date de reclamant nu sunt de natură să aducă atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români.

În privința cererii conexe, prima

instanță a reținut că reclamantul a devenit membru PCR în 1977 și nu în 1984 și

ca s-a transferat în interesul serviciului la Institutul de Cercetări pentru Tehnică de Calcul C.T.C. în mai 1981 și nu în 1984.

Cu privire la sentința civilă nr. 4070

din 22 octombrie 2010

Prin cererea înregistrată la 06

septembrie 2010, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, completarea

Hotărârii nr. 3105 din 24 iunie 2010 pronunțata de Curtea de Apel București - secția

a VIII-a contencios administrativ si fiscal prin care s-a admis cererea principala

și s-a admis in parte cererea conexă formulate de reclamant.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin acțiunea conexă, înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei

sector 2 București, a solicitat obligarea pârâtului la rectificarea unor date

incomplete și inexacte din Dosarul nr. R 95996 prin efectuarea unor mențiuni cu

privire la acestea, precum și acordarea de despăgubiri, iar prin hotărârea

pronunțată instanța a admis în parte cererea conexă, a dispus rectificarea unor

date din dosarul nr. R 95996, în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în

anul 1977 si s-a transferat in interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981,

dar nu s-a pronunțat cu privire la capetele de cerere referitoare la

inexistenta celor trei note informative și acordarea de despăgubiri.

Curtea de Apel București – secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4070 din 22

octombrie 2010, a respins cererea de completare a Hotărârii nr. 3105 din 24

iunie 2010 formulată de reclamantul

A.A. în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

În considerentele hotărârii, prima

instanță a reținut că s-a pronunțat implicit asupra cererii de despăgubiri și

cererii de rectificare a unor date inexacte din Dosarul R 95996 cu privire la

cele trei note informative despre care se face vorbire, în sensul respingerii

lor, fapt ce rezultă din admiterea în parte a cererilor reclamantului și a

anulării Deciziei nr. 7070 din 13 decembrie 2007, emisă de pârât și rectificării

unor date din Dosarul R 95996, în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în

1977 și s-a transferat în interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981.

Astfel, a rezultat că celelalte două

cereri formulate de reclamant au fost respinse, cererea de constatare a

inexistenței celor trei note informative nefiind admisibilă în raport de faptul

că se cere constatarea unei stări de fapt și nu de drept, încălcându-se

dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește cererea de

despăgubiri, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu.

3.1. Recursul formulat de

reclamantul A.A. împotriva sentinței nr. 3105 din 24 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1.1. Recurentul consideră că în

temeiul art. 16

1

din O.U.G. nr. 16/ 2006, act normativ respins prin

Legea nr. 295/2008, dar în vigoare la data când a fost emis răspunsul

intimatului, poate să solicite constatarea existenței dreptului său de a

solicita efectuarea mențiunilor referitoare la inexistența celor trei note

informative.

3.1.2. Refuzul intimatei este

nelegal, deoarece i se solicită să facă dovada unui fapt negativ, dovadă

imposibil de făcut.

3.1.3. Referitor la daunele

solicitate, pretenția ar fi îndreptățită în raport de faptul că în presa scrisă

și vorbită au apărut o serie de articole conținând referiri la datele inexacte

și incomplete din dosarul său care i-au lezat onoarea, demnitatea și reputația.

3.2. Recursul formulat de

reclamantul A.A. împotriva sentinței civile nr. 4070 din 22 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.2.1. Recurentul consideră că

instanța de fond trebuie să se pronunțe explicit și asupra capetelor de cerere

referitoare la rectificarea datelor inexacte cu privire la cele trei note

informative și acordarea de despăgubiri.

3.2.2. Faptul că cererea de

constatare a inexistenței celor trei note infirmative nu este admisibilă,

aspectul trebuia să fie motivat de judecătorul fondului în cuprinsul sentinței nr.

3105/2010 a cărei completare s-a solicitat.

3.2.3. Nici motivarea respingerii

cererii de despăgubiri cuprinsă în sentința nr. 4070/2010 nu se regăsește în sentința

nr. 3105/2010, rezultând că instanța nu s-a pronunțat nici implicit, nici

explicit asupra respingerii capetelor de cerere arătate.

3.2.4. Cererea de daune este

îndreptățită față de referirile ce i-au lezat onoarea, demnitatea și reputația.

3.3. Recursul formulat de intimatul-pârât

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 3105 din 24 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București – secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

3.3.1. Instanța de fond nu a

analizat înscrisul determinant în probarea activității de poliție politică.

Prin intermediul acestui înscris

redactat de către ofițerii de Securitate, se arată că „în perioada cât a ținut

legătura cu organele noastre, informatorul a furnizat 3 note informative, una

dintre ele privind un elev care a avut unele manifestări negative cu privire la

politica de socializare a partidului și asupra căruia s-au luat măsuri de

prelucrare de către organele de partid”.

3.3.2. Art. 5 alin. (3) din Legea nr.

187/1999 instituie o prezumție de veridicitate cu privire la conținutul

înscrisurilor redactate de ofițerii de Securitate, prezumție ce nu a fost

răsturnată în speță.

Recurentul-reclamant nu a contrazis

explicit cele reținute, iar informațiile îndeplinesc condițiile impuse de art. 5

alin. (3) sus menționat cu privire la capacitatea acestora de a produce

consecințe, în sensul unor posibile încălcări ale drepturilor fundamentale ale

celor la care se refereau.

În speță, standardul legal este nu

numai îndeplinit, dar și depășit, în sensul că „s-au luat măsuri de prelucrare

de către organele de partid”.

3.3.3. Admiterea în parte a cererii

conexe nu este justificată, deoarece din documentele dosarului nu rezultă că

informatorul „A.” ar fi devenit membru de partid și s-ar fi transferat în

interesul serviciului în 1984.

A.A. împotriva recursului declarat de pârâtul C.N.S.A.S.

Prin întâmpinare, se solicită

respingerea recursului ca nefondat.

4.1. Critica vizând împrejurarea că

instanța de fond nu a analizat înscrisul considerat de recurent determinant,

este nefondată.

Câtă vreme recurentul nu a fost în

măsură să depună la dosarul cauzei cele trei note, pentru ca ele să fie supuse

cenzurii judecătorului și nu a administrat în completare alte probe care să

demonstreze conținutul acestor note, instanța de fond nu putea să se refere la

înscrisuri inexistente.

4.2. Teza emisă de recurent în

sensul existenței unei prezumții de veridicitate cu privire la conținutul

înscrisurilor redactate de ofițerii de securitate este contrară scopului O.U.G.

nr. 24/2008 – stabilirea adevărului istoric asupra perioadei dictaturii

comuniste.

Prezumția de veridicitate este

contrară Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2008.

4.3. Este nefondată și critica

privind îndeplinirea celei de-a doua condiții impusă de art. 5 alin. (3) din

Legea nr. 187/1999, hotărârea instanței de fond conținând o amplă argumentare

care nu este răsturnată de susținerile recurentei.

4.4. Solicită respingerea acțiunii

C.N.S.A.S. în sensul recunoașterii faptului că a scris cele trei note, cele

consemnate sunt scoase din context.

4.5. Referitor la motivele de recurs

ce privesc cererea conexă se solicită respingerea lor.

II. Considerentele Înaltei Curți –

instanță competentă să soluționeze recursurile formulate.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Recursul este fondat.

1.1. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.

(3) din Legea nr. 187/1999, informațiile furnizate sau înlesnirea transmiterii

de informații se poate realiza sub orice formă, precum: note, rapoarte scrise,

relatări verbale, consemnate de lucrătorii operativi.

Instanța de fond a analizat note

redactate de reclamantul A.A. în perioada în care nu devenise colaborator al

Securității și semnate cu numele real.

Astfel cum a arătat și

recurentul-pârât, înscrisul determinant pentru stabilirea calității de

colaborator nu a fost analizat de instanța de fond.

1.2. Din actele dosarului rezultă că

reclamantul a furnizat numai note verbale, nu a furnizat niciun material scris.

Din consemnările ofițerilor de

securitate rezultă că reclamantul a furnizat trei note verbale, una dintre ele

privind un elev care a avut manifestări negative cu privire la politica de

socializare a partidului și asupra căruia s-au luat măsuri de prelucrare de

către organele de partid.

În mod cert informațiile furnizate

îndeplinesc condițiile impuse de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/1998,

deoarece denunțau o atitudine potrivnică regimului comunist, de natură să aducă

atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în concret,

dreptul la libera exprimare.

În speță, atingerea drepturilor și

libertăților fundamentale s-a și produs.

1.3.3. Pentru stabilirea calității

de colaborator al poliției politice comuniste, legea nu prevede un număr minim

de informații, astfel încât este suficientă dovedirea unei singure delațiuni a

persoanei verificate.

1.4. Mai mult, prin acceptarea ca

dovadă a informațiilor furnizate a relatărilor verbale consemnate de lucrătorii

operativi legea instituie o prezumție relativă și de veridicitate a celor

reținute în cuprinsul înscrisului, prezumție ce poate fi răsturnată de partea

adversă, ceea ce în speță nu a avut loc.

1.5. Față de acestea, se constată că

motivele de recurs invocate de recurentul-pârât cu privire la calitatea de

colaborator al reclamantului sunt întrunite, fiind îndeplinite dispozițiile art.

5 alin. (3) din Legea nr. 187/ 1999.

1.6. În ceea ce privește motivele de

recurs formulate pe aspectele legate de cererea conexă, de asemenea, se va

constata temeinicia acestora.

Rectificarea datelor din Dosarul R

95996 în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în anul 1977 și că s-a

transferat în interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981 nu este

justificată.

Din documentul aflat la dosar nu

rezultă că informatorul a devenit membru de partid și că s-a transferat în

interesul serviciului în anul 1984, ci doar că încetarea legăturii dintre

Securitate și reclamant a avut loc la 24 mai 1984.

Din actele dosarului rezultă datele

transferului și ale devenirii membru PCR, astfel încât în mod cert,

interpretarea făcută de instanța de fond este greșită.

formulate de reclamantul A.A. împotriva sentinței nr. 3105 din 24 iunie 2010 și

a sentinței nr. 4070 din 22 octombrie 2010 ale Curții de Apel București – secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Recursurile sunt nefondate.

2.1. Cererea de rectificare a

datelor inexacte din dosarul R 95996 în sensul că cele trei note informative

scrise în perioada 21 aprilie 1975 – 17 septembrie 1975 nu există, nu este

întemeiată.

Cele trei note informative, după cum

s-a reținut mai sus, au fost date verbal, nu sunt scrise, așa cum greșit afirmă

recurentul, și sunt consemnate de lucrătorii operativi.

2.2. În raport de constatarea

netemeiniciei pretențiilor reclamantului, obligarea pârâtului la 20.000 lei, cu

titlu de despăgubiri nu poate fi primită.

2.3. Cererea de completare a sentinței

civile nr. 3105 din 24 iunie 2010 a fost respinsă în mod corect de instanța de

fond.

Cererea este neîntemeiată și în

raport cu concluziile la care a ajuns instanța de recurs, în sensul că

respingerea cererii principale are efect și asupra cererii de despăgubiri, în

sensul că nu poate fi primită.

În plus, cu privire la constatarea

inexistenței celor trei note informative, se adaugă și argumentul expus în

prezenta decizie, a existenței unor relatări verbale și nu a unor note

informative scrise de reclamant.

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, se vor respinge recursurile declarate de reclamant.

În temeiul art. 312 alin. (1) teza I

C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul

pârâtului C.N.S.A.S., se va casa sentința recurată și, pe fond urmează a se

respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A.

împotriva sentinței nr. 3105 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A.A.

împotriva sentinței nr. 4070 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr.

3105 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2011.