ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1.780
din 24 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția
de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței
nr. 1316 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal și a fost modificată sentința atacată, în
sensul că a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național pentru
Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat calitatea pârâtului S.C. de
colaborator al securității.
Împotriva acestei
decizii, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., S.C. a formulat
cerere de revizuire, solicitând desființarea hotărârii atacate și după rejudecarea
recursului, să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
În motivarea cererii,
s-a arătat că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,
reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuentul a precizat
că înscrisul nou este declarația numitului B.A., considerată esențială pentru a
se dovedi că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.
24/2008, deoarece nu a furnizat materiale cu valoare informativă, care să
conducă la o sancțiune concretă de natură a leza viața, integritatea morală sau
fizică a vreunei persoane.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca
nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care constituie temeiul juridic al
prezentei cauze, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel
sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit
înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate
dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Această reglementare
este de strictă interpretare, condiționând admiterea cererii de revizuire de
descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea prezentării
lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părților.
Deși a susținut că
înscrisul depus ca act nou pentru cererea de revizuire formulată a fost primit
după pronunțarea deciziei atacate, revizuentul nu a dovedit reținerea lui de
către partea adversă sau existența unei împrejurări care să fi împiedicat procurarea
lui pe parcursul judecării cauzei.
În consecință,
declarația prezentată ca act nou nu îndeplinește condițiile impuse de lege
pentru existența și relevanța înscrisurilor invocate ca temei al revizuirii,
astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară de
atac exercitată.
De altfel, în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că, revizuirea
nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui
proces soluționat definitiv și că, numai erorile care nu au devenit vizibile
decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul
securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor
ordonare de atac ( Sergey Petrov c. Rusiei nr. 1861/2005, parag. 28 din 10 mai 2007,
Pehenitehny c. Rusiei, hotărârea nr. 30.422/2003, parag. 26 din 14 februarie 2008).
Pentru considerentele
expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute limitativ de
dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta
cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de revizuire formulată de S.C. împotriva deciziei nr. 1780 din 24
martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 ianuarie 2012.