ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3743/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3403 din 25 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de E.N.G., împotriva sentinței nr. 3176 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că cea mai mare parte a motivării recursului nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii pronunțate de curtea de apel, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 304 C. proc.

civ., ci reia susținerile din contestația inițială, notele și punctele de vedere depuse de reclamant în scris la fondul cauzei, prin care sunt exprimate nemulțumiri, sau dezaprobarea față de deciziile contestate în raport de care a formulat contestația respinsă prin Decizia nr. 3348 din 04 octombrie 2007 pronunțată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității . Instanța e recurs a apreciat că prima instanță a reținut corect obiectul cererii cu care a fost sesizată și s-a pronunțat în limitele învestirii cu procedura completă așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului iar o eventuală lipsă de procedură cu intimatul C.B. putea fi invocată de această parte, recurentul nedovedind nici o vătămare prin necitarea părții menționate, în condițiile specificate în cererea de recurs conform prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. S-a mai reținut că recurentul deși invocă nelegalitatea hotărârii recurate nu arată în recurs care ar fi pretenția concretă față de intimații-chemați în judecată, iar așa cum a reținut și judecătorul fondului aspectele relevate de reclamant nu se circumscriu faptelor ce fac obiectul actelor normative care s-au succedat, ce reglementau deconspirarea fostei securități și care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S . Dreptul de informare consacrat de O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al Securității nu instituie premisele unei răspunderi morale și juridice colective fără dovedirea unor fapte infamante, prin care persoanele care ocupă funcții sau demnități publice să fi suprimat sau îngrădit prin acțiunile lor, drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Cum prin contestația formulată sub nr. P 3930/07 din 04 septembrie 2007, nu s-au adus elemente de natură să modifice deciziile inițiale, și care s-ar circumscrie cercetărilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în mod corect a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 3348 emisă de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității . Sintetizând, instanța de recurs a constatat că sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, astfel că neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri E.N.G. a formulat contestație în anulare.

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., art. 85, art. 86, art. 87, art. 105, art. 107, art. 108 C. proc. civ., art. 52 din Constituție și art. 6, art. 10, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 din C.E.D.O. Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă. În conformitate cu dispozițiile art. 317 pct. 1 alin. (1) și (2) C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Deci, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege. Motivele contestației în anulare sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța s-a pronunțat cu procedura de citare legal îndeplinită, iar contestatorul nu a fost vătămat din acest punct de vedere. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de recurs nu a încălcat dispozițiile de ordine publică, privitoare la competență, aceasta fiind competentă să soluționeze recursul cu care a fost investită. Față de cele ce preced, instanța apreciază că, în pricina de față, contestația în anulare nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale sus citate. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de E.N.G. împotriva deciziei nr. 3403 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011