ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3743/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3403

din 25 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de E.N.G., împotriva

sentinței nr. 3176 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut că cea mai mare parte a motivării

recursului nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii pronunțate de

curtea de apel, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 304

C. proc. civ., ci reia susținerile din contestația inițială, notele și punctele

de vedere depuse de reclamant în scris la fondul cauzei, prin care sunt

exprimate nemulțumiri, sau dezaprobarea față de deciziile contestate în raport

de care a formulat contestația respinsă prin Decizia nr. 3348 din 04 octombrie

2007 pronunțată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității .

Instanța e recurs a

apreciat că prima instanță a reținut corect obiectul cererii cu care a fost

sesizată și s-a pronunțat în limitele învestirii cu procedura completă așa cum

rezultă din actele și lucrările dosarului iar o eventuală lipsă de procedură cu

intimatul C.B. putea fi invocată de această parte, recurentul nedovedind nici o

vătămare prin necitarea părții menționate, în condițiile specificate în cererea

de recurs conform prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

S-a mai reținut că recurentul

deși invocă nelegalitatea hotărârii recurate nu arată în recurs care ar fi

pretenția concretă față de intimații-chemați în judecată, iar așa cum a reținut

și judecătorul fondului aspectele relevate de reclamant nu se circumscriu

faptelor ce fac obiectul actelor normative care s-au succedat, ce reglementau

deconspirarea fostei securități și care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S

.

Dreptul de informare

consacrat de O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al Securității nu instituie

premisele unei răspunderi morale și juridice colective fără dovedirea unor

fapte infamante, prin care persoanele care ocupă funcții sau demnități publice

să fi suprimat sau îngrădit prin acțiunile lor, drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului.

Cum prin contestația

formulată sub nr. P 3930/07 din 04 septembrie 2007, nu s-au adus elemente de

natură să modifice deciziile inițiale, și care s-ar circumscrie cercetărilor

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în mod corect a

fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 3348 emisă de Colegiul

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității .

Sintetizând, instanța

de recurs a constatat că sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței, astfel că neexistând motive de modificare

sau casare a hotărârii, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul,

ca nefondat.

Împotriva acestei

hotărâri E.N.G. a formulat contestație în anulare.

Contestația în

anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., art. 85,

art. 86, art. 87, art. 105, art. 107, art. 108 C. proc. civ., art. 52 din Constituție

și art. 6, art. 10, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 din C.E.D.O.

Înalta Curte,

examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.

În

conformitate cu dispozițiile art. 317 pct. 1 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

„Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului

sau recursului”.

Cu alte

cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților

evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de

probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Deci, în

cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire

la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia

dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în

condițiile expres prevăzute de lege.

Motivele

contestației în anulare sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege,

iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că instanța s-a pronunțat cu procedura de

citare legal îndeplinită, iar contestatorul nu a fost vătămat din acest punct

de vedere.

De asemenea, Înalta

Curte constată că instanța de recurs nu a încălcat dispozițiile de ordine

publică, privitoare la competență, aceasta fiind competentă să soluționeze

recursul cu care a fost investită.

Față de cele ce

preced, instanța apreciază că, în pricina de față, contestația în anulare nu

îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale sus

citate.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de E.N.G. împotriva deciziei nr. 3403 din 25

iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2011