ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2012

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin decizia nr. 2796 din 17 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de I.E.R. împotriva sentinței civile nr. 3083 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că recurentul a fost citat corect la adresa indicată în contestația în anulare soluționată de Curtea de Apel București, înlăturând astfel motivul de recurs privind greșita citare a acestuia, iar în ceea ce privește necomunicarea proceselor verbale, a notei de constatare și a celorlalte documente invocate de recurent, a constatat că acesta a fost prezent personal în data de 18 noiembrie 2009, când s-a judecat contestația în anulare, și a depus la rândul său înscrisuri, fără a solicita comunicarea înscrisurilor aflate la dosar. Concluzionând, instanța de control judiciar a constatat că prima instanță în mod corect a reținut situația de fapt și a interpretat riguros dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind îndeplinite condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității în sarcina recurentului-pârât. II. Contestația în anulare. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul I.E.R., neîncadrând în drept motivele acesteia. În motivarea căii de atac, contestatorul a reluat apărările din calea de atac a recursului, afirmând că acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este inadmisibilă întrucât prevederile invocate drept temei juridic nu sunt aplicabile în speță. II.1. Considerentele înaltei Curți asupra contestației în anulare Prin decizia nr. 211 din 18 ianuarie 2012 înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel înalta Curte a reținut următoarele argumente: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 317 și 318 C. proc. civ. Prin contestația în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 C. proc. civ., se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. În ceea ce privește contestația în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ., Curtea a apreciat că legiuitorul a circumstanțiat obiectul contestației în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile pronunțate în recurs.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că„ greșeala materială" la care se referă art. 318 C. proc. civ. constă în erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite, confundarea unor elemente materiale sau a unor date esențiale ale dosarului, pe această cale extraordinară de ataca neputând fi invocate greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea unor dispoziții legale. Cum în cauză motivele invocate de contestator au vizat nemulțumirea acestuia față de soluția pronunțată în recurs, înalta Curte a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă. III. Cererea de revizuire. Și împotriva acestei hotărâri I.E.R.

a formulat cerere de revizuire. Nici unul dintre cazurile legale de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. nu a fost indicat și invocat ca temei de drept al cererii de revizuire. În motivarea în fapt, revizuentul a reiterat motivele formulate prin cererile anterioare, cererea de chemare în judecată, motivele de recurs, contestație în anulare, prezentând circumstanțele cauzei și arătând că se "bazează pe principiile fundamentale ale dreptului civil, printre care dreptul la apărare și la un proces echitabil" pe "rolul activ al judecătorului" și pe "principiul de bună credință" III.1. Considerentele înaltei Curți asupra cererii de revizuire. Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în următoarele cazuri (..)" În cauza dedusă judecății, decizia nr. 211 din 18 ianuarie 2012 a fost pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea contestației în anulare formulată de I.E.R. împotriva deciziei nr. 2796 din 17 mai 2011 a aceleiași instanțe, situație care nu se regăsește în cuprinsul reglementărilor anterior citate.

Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată de revizuent este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat. Înalta Curte reține totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile în care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile de fapt arătate. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de I.E.R. împotriva deciziei nr. 211 din 18 ianuarie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.