ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2012

HOTĂRÂRE
17.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin decizia nr. 2796 din 17 mai 2011, Înalta Curte de

Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal a respins

recursul declarat de I.E.R. împotriva sentinței civile nr. 3083 din 23 iunie

2010 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control

judiciar a reținut, în esență, că recurentul a fost citat corect la adresa

indicată în contestația în anulare soluționată de Curtea de Apel București,

înlăturând astfel motivul de recurs privind greșita citare a acestuia, iar în

ceea ce privește necomunicarea proceselor verbale, a notei de constatare și a

celorlalte documente invocate de recurent, a constatat că acesta a fost prezent

personal în data de 18 noiembrie 2009, când s-a judecat contestația în anulare,

și a depus la rândul său înscrisuri, fără a solicita comunicarea înscrisurilor

aflate la dosar.

Concluzionând, instanța de control judiciar a constatat

că prima instanță în mod corect a reținut situația de fapt și a interpretat

riguros dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite

condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității în sarcina recurentului-pârât.

II.

Contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în

anulare recurentul I.E.R., neîncadrând în drept motivele acesteia.

În motivarea căii de atac, contestatorul a reluat

apărările din calea de atac a recursului, afirmând că acțiunea Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității este inadmisibilă întrucât

prevederile invocate drept temei juridic nu sunt aplicabile în speță.

II.1.

Considerentele înaltei Curți asupra  contestației în anulare

Prin decizia nr. 211 din 18 ianuarie 2012 înalta Curte

de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a respins

contestația în anulare formulată ca inadmisibilă.

Pentru

a hotărî astfel înalta Curte a reținut următoarele argumente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară,

de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și

limitativ prevăzute în art. 317 și 318 C. proc. civ.

Prin contestația în anulare de drept comun,

reglementată de art. 317 C. proc. civ., se urmărește repararea neregularităților

evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de

probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

În ceea ce privește contestația în anulare reglementată

de art. 318 C. proc. civ., Curtea a apreciat că legiuitorul a circumstanțiat

obiectul contestației în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile

pronunțate în recurs.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că„ greșeala

materială" la care se referă art. 318 C. proc. civ. constă în erori de

ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință

pronunțarea unei soluții greșite, confundarea unor elemente materiale sau a

unor date esențiale ale dosarului, pe această cale extraordinară de ataca neputând

fi invocate greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de

interpretarea unor dispoziții legale.

Cum în cauză motivele invocate de contestator au vizat

nemulțumirea acestuia față de soluția pronunțată în recurs, înalta Curte a

respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.

III.

Cererea de revizuire.

Și împotriva acestei hotărâri I.E.R. a formulat cerere

de revizuire.

Nici unul dintre cazurile legale de revizuire expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. nu a fost indicat și

invocat ca temei de drept al cererii de revizuire.

În motivarea în fapt, revizuentul a reiterat motivele

formulate prin cererile anterioare, cererea de chemare în judecată, motivele de

recurs, contestație în anulare, prezentând circumstanțele cauzei și arătând că

se "bazează pe principiile fundamentale ale dreptului civil, printre care

dreptul la apărare și la un proces echitabil" pe "rolul activ al

judecătorului" și pe "principiul de bună credință"

Considerentele înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și

al faptelor pe care se întemeiază, înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă,

pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ.

"Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, în următoarele cazuri (..)"

În cauza dedusă judecății, decizia nr. 211 din 18

ianuarie 2012 a fost pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție secția

de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea contestației în anulare

formulată de I.E.R. împotriva deciziei nr. 2796 din 17 mai 2011 a aceleiași

instanțe, situație care nu se regăsește în cuprinsul reglementărilor anterior

citate.

Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată de

revizuent este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de

admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

Înalta Curte reține totodată că cererea de revizuire

formulată este inadmisibilă și în condițiile în care nu a fost indicat de către

revizuent nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea

acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile de fapt

arătate.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte va

respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Respinge

cererea de revizuire formulată de I.E.R. împotriva deciziei nr. 211 din 18

ianuarie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3743/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3403 din 25 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul
ÎCCJ 2011-09-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4034/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4056 din 21 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în
ÎCCJ 2011-06-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2011
obligatoriu al Direcției Juridice, întrucât demonstrează că nu a existat în prealabil avizul de legalitate al direcției de resort. 3. Procedura de judecată desfășurată în fața instanței de control judiciar Raportat la motivele de recurs înf
ÎCCJ 2011-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2011
în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, afirmând și argumentând că instanța a interpretat în mod greșit prevederile art. 2 litera b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, motiv circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.
ÎCCJ 2012-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5136/2012
respectiv dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare, fiind astfel asigurate condițiile impuse de legiuitor pentru a se putea constatat calitatea de lucrător al Securității. Prin Sentința civilă nr. 7076 din data de 25 n
Sursă