ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19

septembrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul S.I. a solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21854

din 9 iulie 2007 emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu

consecința recunoașterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada septembrie 1940-martie 1945, cu începere din data de 1 ianuarie

2007.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune

anularea acesteia, deoarece din actele depuse în dovedirea calității de

refugiat rezultă fără nici un dubiu că este îndreptățit la recunoașterea

drepturilor ce decurg din actul normativ menționat.

Astfel, reclamantul a arătat că împreună

cu familia a fost nevoit să se refugieze din satul Popești, datorită Dictatului

de la Viena și urmare a faptului că frontul de război s-a stabilit în

localitatea de domiciliu și le-au fost puse viețile în pericol.

Prin sentința civilă nr. 614 din 19

noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta D.A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus

anularea hotărârii nr. 21854 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940-6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie

2007.

Prin încheierea din 9

ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale din sentința

civilă nr. 614 din 19 noiembrie 2007, în sensul menționării numelui corect al

reclamantului ca fiind S.I. și nu D.A.

Pentru a pronunța sentința sus

menționată, instanța de fond a reținut că prin probele administrate în cauză a

fost confirmată calitatea de refugiați a reclamantului și a mamei acestuia,

refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice, ca urmare a Diktatului

de la Viena.

Împotriva sentinței civile sus menționate

a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că

declarațiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, clare și

nu au putut dovedi susținerile reclamantului.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada sus

menționată a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare

ale O.G. nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată

în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a

fost mutată sau care a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele

refugiate.

Se reține din probele administrate în

cauză, respectiv din declarația martorului L.N. dată în fața instanței, faptul

că reclamantul, împreună cu mama sa, s-au refugiat în luna septembrie 1940 din

Popești în Turda, refugiul luând sfârșit în martie 1945. Refugiul a fost

determinat de teama persecuțiilor etnice, ca urmare a Diktatului de la Viena,

reclamantul și mama sa fiind bătuți și amenințați de către ocupanții unguri.

De altfel, raportat la contextul istoric

al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de

Nord ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare

denotă persecuțiile etnice la care intimatul a fost supus împreună cu familia

sa.

Prin urmare, cum recunoașterea calității

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod

corect stabilită de către instanța de fond în beneficiul reclamantului S.I., se

reține că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, iar recursul

declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 614 din 19 noiembrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

aprilie 2008.