ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 426/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința nr. 121 din 28 aprilie 2010, Curtea de

Apel Alba-Iulia a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.M.D.,

împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Camera

Agricolă Județeană Alba, a anulat Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009 emis

de ministerul pârât și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului suma de

595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de Consiliul Județean Alba si a respins acțiunea față de acest pârât.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a

reținut, în esență, următoarele:

Ordinul nr. 2161 din 9 octombrie 2009 emis de MAPDR,

prin care reclamantul a fost practic, demis din funcția de director coordonator

adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Alba și a cărei anulare

face obiectul acțiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art. IV și

art.

XV

din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în

domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale

la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte

organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru

reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația

publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

In ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean Alba, instanța de fond

a apreciat că este întemeiată, deoarece acest pârât nu este nici emitentul

actului administrativ atacat Și nici nu au existat raporturi de serviciu între

reclamant și Consiliul Județean Alba.

Pe fondul cauzei s-a reținut că dat fiind faptul că

O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții

Constituționale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009 - cu referire la

dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. IV, art.

V

și art. VIII

ale anexei nr. 1, este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat.

In ceea ce privește cererea reclamantului de

reintegrare în funcția deținută anterior, instanța de fond a reținut că față de

dispozițiile aceleiași decizii ale Curții Constituționale, precum și față de

situația potrivit căreia Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Alba a fost

desființat prin H.G. nr. 1609 din 6 decembrie 2009, funcția de director

coordonator adjunct nemai regăsindu-se în statul de funcții, pretențiile

formulate și recalculate sunt neîntemeiate.

Capătul de cerere vizând acordarea de despăgubiri

reprezentând salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi

de care reclamantul susține că ar fi beneficiat, a fost apreciat de prima instanță

ca nefondat, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamantul nu

a fost lipsit de acestea, încasându-le până la data de 08 ianuarie 2010, când,

la cerere a fost trecut pe o funcție de execuție de consilier

I,

treapta

1 în cadrul OJCA Alba.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

reclamantul R.M.D. Și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, reclamantul R.M.D. aduce

următoarele critici sentinței atacate:

In mod greșit instanța de fond nu a obligat

ministerul pârât să-i plătească indemnizația de conducere Și sporul de vechime

pe perioada 08 ianuarie 2010 - 01 februarie 2010, deși a anulat ordinul de

eliberare din funcție;

In mod greșit prima instanță nu a dispus reintegrarea

reclamantului în funcția de director executiv adjunct la intimata Camera

Agricolă județeană Alba, această funcție fiind echivalentă celei de director

coordonator adjunct deținută anterior la OJCA Alba.

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii Și

Dezvoltării Rurale critică sentința atacată sub următoarele aspecte:

Printr-o primă critică formulată recurentul-pârât

susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de

anulare a Ordinului nr. 2162 din 09 octombrie 2009, ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a

ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în

raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o

împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Astfel, susține recurentul-pârât că reclamantul prin

Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009, a fost eliberat din funcția publică de

conducere, de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de

Consultanță Agricolă Alba, în aplicarea art. IX alin. (1) și (4) și art. V din

O.U.G. nr. 105/2009. Din acest considerent recurentul a arătat că desființarea

funcției intimatului-reclamant s-a produs ope legis, instituția publică fiind

obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr.

105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.

In opinia recurentului-pârât regula care-și găsește

aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul

tempus regit actum

,

potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute

de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat

la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

indice 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul

Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale este întemeiat și urmează a fi

admis, iar recursul declarat de reclamantul R.M.D. este nefondat pentru

următoarele considerente:

Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Prin Ordinul nr. 1143 din 28 mai 2009 al Ministrului

Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale reclamantul a fost numit în funcția

de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă

Alba, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6),- (10) și (12) din O.U.G. nr.

37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții

Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie

conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată.

Prin Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009 al

Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta

cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea

Ordinului nr. 1143 din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R. precum și a contractul de

management nr. 42 din 28 mai 2009.

Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl

constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65

alin. (1)

din Legea nr. 53/2003 – C.

muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28

mai 2009 și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea

constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I

pct. 1-5 și 26, art. III, art.

IV,

art.

V,

art. VIII

și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

In considerentele deciziilor anterioare enunțate,

Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a

funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă

construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului

juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de

management.

Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost

înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin

decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor

subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului

coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din

Constituția României, republicată.

De altfel în decizia nr. 414/2010, Curtea

Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și

producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de

dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr.

37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa

nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția

de director coordonator adjunct în cadrul OJCA Alba s-a desființat, iar

ulterior prin H.G. nr. 1609/2009 s-a desființat chiar OJCA Alba.

Așadar, dat fiind faptul că situația de

neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute

anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 1143 din 28 mai

2009 cât și contractului de management nr. 42 încheiat între părți la 28 mai

2009, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind

emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea actului

normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat

legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a

intimatului-reclamant, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței

de fond, în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul

nr. 1143 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul

constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost

emis.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată

că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale

este întemeiat.

Recurentul-reclamant critică sentința atacată sub

aspectul respingerii capătului de cerere privind reintegrarea în funcția

publică de conducere deținută anterior și al respingerii cererii de acordare a

despăgubirilor materiale.

Având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte

recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale,

în sensul admiterii acestuia pentru considerentele arătate anterior, criticile

aduse de recurentul-reclamant și care vizează capetele de cerere accesorii

celui principal referitor la anularea actului de eliberare din funcție nu mai

au temei legal, fiind vădit nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, va modifica în parte

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată și împotriva acestui

pârât, iar recursul declarat de reclamantul R.M.D. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M.D. împotriva

sentinței nr. 121/CA din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii

Și Dezvoltării Rurale, împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamantul R.M.D. și împotriva pârâtului

Ministerul Agriculturii și dezvoltării rurale, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2011.