ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 426/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 121 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.M.D., împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Camera Agricolă Județeană Alba, a anulat Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009 emis de ministerul pârât și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins celelalte capete de cerere ca nefondate. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Județean Alba si a respins acțiunea față de acest pârât.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Ordinul nr. 2161 din 9 octombrie 2009 emis de MAPDR, prin care reclamantul a fost practic, demis din funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Alba și a cărei anulare face obiectul acțiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art. IV și art. XV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean Alba, instanța de fond a apreciat că este întemeiată, deoarece acest pârât nu este nici emitentul actului administrativ atacat Și nici nu au existat raporturi de serviciu între reclamant și Consiliul Județean Alba. Pe fondul cauzei s-a reținut că dat fiind faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009 - cu referire la dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. IV, art. V și art. VIII ale anexei nr. 1, este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. In ceea ce privește cererea reclamantului de reintegrare în funcția deținută anterior, instanța de fond a reținut că față de dispozițiile aceleiași decizii ale Curții Constituționale, precum și față de situația potrivit căreia Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Alba a fost desființat prin H.G.

nr. 1609 din 6 decembrie 2009, funcția de director coordonator adjunct nemai regăsindu-se în statul de funcții, pretențiile formulate și recalculate sunt neîntemeiate. Capătul de cerere vizând acordarea de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care reclamantul susține că ar fi beneficiat, a fost apreciat de prima instanță ca nefondat, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamantul nu a fost lipsit de acestea, încasându-le până la data de 08 ianuarie 2010, când, la cerere a fost trecut pe o funcție de execuție de consilier I, treapta 1 în cadrul OJCA Alba. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul R.M.D. Și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, reclamantul R.M.D. aduce următoarele critici sentinței atacate: In mod greșit instanța de fond nu a obligat ministerul pârât să-i plătească indemnizația de conducere Și sporul de vechime pe perioada 08 ianuarie 2010 - 01 februarie 2010, deși a anulat ordinul de eliberare din funcție; In mod greșit prima instanță nu a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv adjunct la intimata Camera Agricolă județeană Alba, această funcție fiind echivalentă celei de director coordonator adjunct deținută anterior la OJCA Alba.

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale critică sentința atacată sub următoarele aspecte: Printr-o primă critică formulată recurentul-pârât susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2162 din 09 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment. Astfel, susține recurentul-pârât că reclamantul prin Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009, a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Alba, în aplicarea art. IX alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G.

nr. 105/2009. Din acest considerent recurentul a arătat că desființarea funcției intimatului-reclamant s-a produs ope legis, instituția publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat. In opinia recurentului-pârât regula care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum , potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale este întemeiat și urmează a fi admis, iar recursul declarat de reclamantul R.M.D. este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Prin Ordinul nr. 1143 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Alba, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6),- (10) și (12) din O.U.G.

nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin Ordinul nr. 2162 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1143 din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R. precum și a contractul de management nr. 42 din 28 mai 2009. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 și H.G.

nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. In considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management. Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G.

nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. De altfel în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009. Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator adjunct în cadrul OJCA Alba s-a desființat, iar ulterior prin H.G. nr. 1609/2009 s-a desființat chiar OJCA Alba. Așadar, dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 1143 din 28 mai 2009 cât și contractului de management nr. 42 încheiat între părți la 28 mai 2009, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond, în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1143 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale este întemeiat. 2. Recursul declarat de reclamantul R.M.D. Recurentul-reclamant critică sentința atacată sub aspectul respingerii capătului de cerere privind reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior și al respingerii cererii de acordare a despăgubirilor materiale.

Având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale, în sensul admiterii acestuia pentru considerentele arătate anterior, criticile aduse de recurentul-reclamant și care vizează capetele de cerere accesorii celui principal referitor la anularea actului de eliberare din funcție nu mai au temei legal, fiind vădit nefondate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată și împotriva acestui pârât, iar recursul declarat de reclamantul R.M.D.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M.D. împotriva sentinței nr. 121/CA din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale, împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul R.M.D. și împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și dezvoltării rurale, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.