ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță învestită cu soluționarea cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția civilă, reclamantul I.M. a solicitat obligarea pârâtei Centrul Județean Alba al Agenției de Plați și Intervenție pentru Agricultură, la plata în favoarea sa a unui număr de 107 ore de muncă efectuate în cursul luni octombrie 2009, incluzând salariul și sporurile aferente. Prin încheierea nr. 811/2010, pronunțată la data de 29 aprilie 2010, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a secției civile și a transmis cauza la secția comercială și de contencios administrativ din cadrul aceleiași instanțe.

Prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 15 septembrie 2010, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. La același termen de judecată, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția privind necompetența materială de soluționare a cauzei în primă instanță. Drept urmare, prin sentința nr. 1739/CAF/2010 Tribunalul Alba și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la care a constatat că prin cererea dedusă judecății, reclamantul tinde la realizarea unor drepturi salariale derivând din contractul de management încheiat cu o autoritate publică centrală, în speță Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

S-a mai arătat că prin Ordinul nr. 1060/2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, începând cu aceeași dată, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului Județean Alba de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. 2. Cea de-a doua instanță legal învestită Astfel investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin încheierea din data de 12 aprilie 2011 a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile.

La termenul de judecată din 10 mai 2011, reclamantul și pârâtul Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin mandatarii lor, au invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Alba Iulia. Prin sentința nr. 149 din 10 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția de necompetență materială a instanței și la rândul său a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ. Totodată, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul art. 20 alin. (3) din C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că în baza Ordinului nr. 1060/2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca anexă contractul de management nr. 2/2009, asimilat contractului de muncă, încheiat pe o perioadă de maximum 4 ani, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Prin Ordinul nr. 2242/2009 al aceluiași emitent s-a acordat reclamantului un termen de preaviz de 15 zile începând cu data de 12 octombrie 2009, urmând ca la expirarea acestui preaviz să fie eliberat din funcția publică de conducere de director coordonator adjunct.

Curtea de apel a reținut că în cauză nu se pune în discuție executarea contractului de management sub aspectul modului de stabilire a salariului, ci executarea obligației de plată a drepturilor salariale aferente orelor de muncă, pretins a fi fost efectuate și neconsemnate în condica de prezență, situație în care, competența materială aparține autorității publice ce are obligația directă de plată a drepturilor salariale ale reclamantului. În acest sens, Curtea de apel a arătat că, potrivit art. 4 1 din Legea nr. 1/2004 modificată prin O.U.G. nr. 89/2007 „(1) Agenția are în subordine 42 de centre județene, cu personalitate juridică. (2) Centrele județene sunt conduse de directori executivi, numiți prin decizie a directorului general, în conformitate cu legislația în vigoare.

(3) Directorii executivi ai centrelor județene au calitatea de ordonator terțiar de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat...". Prin urmare, plata salariilor către angajații centrelor județene se face de către această instituție care este ordonator terțiar de credite. Cum obligația directă de plată a drepturilor salariale ale reclamantului aparține unei instituții la nivel județean, în speță Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține, în aprecierea acestei din urmă curți de apel, tribunalului, ca instanță de contencios administrativ.

3. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 din Codul de procedură civilă, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal, se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii precizate formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (cu mențiunea că față de această din urmă autoritate, prin încheierea dată la 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei calității procesuale pasive) în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții vamale și accesorii ale acestora de până la 5 miliarde ROL se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ fiscale. Competența materială de fond este reglementată de lege în funcție de două criterii, respectiv (i) poziționarea autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice și (ii) valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Rezultă așadar, potrivit textului de lege sus-menționat, că dacă obiectul actului administrativ nu este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după poziția organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune.

Această regulă se aplică și în cauza de față, în condițiile în care, astfel după cum întemeiat a reținut și cea de-a doua instanță investită, în cauză nu se pune în discuție executarea contractului de management încheiat de reclamant conform Ordinului de numire în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din 28 mai 2009, ci executarea obligației de plată a drepturilor salariale aferente orelor de muncă pretins a fi fost efectuate. Așa fiind, este firesc ca litigiul să fie soluționat material de instanța a cărei competență este atrasă de rangul autorității publice ce are în mod direct obligația de plată a drepturilor salariale ale reclamantului.

Din această perspectivă Înalta Curte reține, în acord cu cele deja menționate în cuprinsul sentinței nr. 149 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, că plata salariilor către angajații centrelor județene se face de către această autoritate care, potrivit art. 4 1 din Legea nr. 1/2004, modificată prin O.U.G. nr. 89/2007, are calitatea de ordonator terțiar de credite. De altfel această situație a fost pe deplin confirmată și de către reclamant care, prin precizarea depusă la dosar (Dosar nr. 4710/107/2010, Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal) a arătat că plata salariului său se face din conturile Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Alba iar pontajul a fost întocmit la această entitate.

În considerarea celor învederate la care se adaugă măsura deja luată în cauză prin încheierea interlocutorie din data de 12 aprilie 2011, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile, competența de soluționare a cauzei, raportat la locul ocupat de organul administrativ implicat și direct răspunzător de plata drepturilor salariale solicitată de reclamant, aparține Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.M. și pârâtul Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.