ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Alba, secția civilă, reclamantul I.M. a solicitat obligarea

pârâtei Centrul Județean Alba al Agenției de Plați și Intervenție pentru Agricultură,

la plata în favoarea sa a unui număr de 107 ore de muncă efectuate în cursul luni

octombrie 2009, incluzând salariul și sporurile aferente.

Prin încheierea nr. 811/2010,

pronunțată la data de 29 aprilie 2010, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale a secției civile și a transmis cauza la secția comercială

și de contencios administrativ din cadrul aceleiași instanțe.

Prin precizarea de acțiune

depusă la termenul de judecată din 15 septembrie 2010, reclamantul a solicitat introducerea

în cauză în calitate de pârât a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

La același termen de judecată,

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat din

oficiu excepția privind necompetența materială de soluționare a cauzei în primă

instanță.

Drept urmare, prin sentința

nr. 1739/CAF/2010 Tribunalul Alba și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

raportat la care a constatat că prin cererea dedusă judecății, reclamantul tinde

la realizarea unor drepturi salariale derivând din contractul de management încheiat

cu o autoritate publică centrală, în speță Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale. S-a mai arătat că prin Ordinul nr. 1060/2009 emis de Ministrul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, începând cu aceeași dată, reclamantul

a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului Județean

Alba de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

legal învestită

Astfel investită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin încheierea din data de 12 aprilie 2011 a

respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtul Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile.

La termenul de judecată

din 10 mai 2011, reclamantul și pârâtul Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură, prin mandatarii lor, au invocat excepția de necompetență

materială a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința nr. 149

din 10 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția de necompetență materială

a instanței și la rândul său a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ.

Totodată, constatând existența

unui conflict negativ de competență, în temeiul art. 20 alin. (3) din C. proc. civ.,

a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că în baza Ordinului nr. 1060/2009 emis de Ministrul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca anexă contractul de management

nr. 2/2009, asimilat contractului de muncă, încheiat pe o perioadă de maximum 4

ani, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul

Centrului Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prin Ordinul nr. 2242/2009

al aceluiași emitent s-a acordat reclamantului un termen de preaviz de 15 zile începând

cu data de 12 octombrie 2009, urmând ca la expirarea acestui preaviz să fie eliberat

din funcția publică de conducere de director coordonator adjunct.

Curtea de apel a reținut

că în cauză nu se pune în discuție executarea contractului de management sub aspectul

modului de stabilire a salariului, ci executarea obligației de plată a drepturilor

salariale aferente orelor de muncă, pretins a fi fost efectuate și neconsemnate

în condica de prezență, situație în care, competența materială aparține autorității

publice ce are obligația directă de plată a drepturilor salariale ale reclamantului.

În acest sens, Curtea

de apel a arătat că, potrivit art. 4

1

din Legea nr. 1/2004 modificată

prin O.U.G. nr. 89/2007 „(1) Agenția are în subordine 42 de centre județene, cu

personalitate juridică. (2) Centrele județene sunt conduse de directori executivi,

numiți prin decizie a directorului general, în conformitate cu legislația în vigoare.

(3) Directorii executivi ai centrelor județene au calitatea de ordonator terțiar

de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat...". Prin urmare, plata

salariilor către angajații centrelor județene se face de către această instituție

care este ordonator terțiar de credite.

Cum obligația directă

de plată a drepturilor salariale ale reclamantului aparține unei instituții la nivel

județean, în speță Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din C. proc. civ.,

competența materială de soluționare a cauzei aparține, în aprecierea acestei din

urmă curți de apel, tribunalului, ca instanță de contencios administrativ.

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 din Codul

de procedură civilă, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competență

ivit între Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

și Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal, se va rezolva în

sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii precizate formulată de reclamantul

I.M., în contradictoriu cu pârâții Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură și respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale (cu mențiunea că față de această din urmă autoritate, prin încheierea dată

la 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive) în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții vamale și accesorii ale acestora de până la 5 miliarde

ROL se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ fiscale.

Competența materială de

fond este reglementată de lege în funcție de două criterii, respectiv (i) poziționarea

autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice și (ii)

valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat.

Rezultă așadar, potrivit

textului de lege sus-menționat, că dacă obiectul actului administrativ nu este un

impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după poziția

organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune.

Această regulă se aplică și în cauza de față, în condițiile în care, astfel după

cum întemeiat a reținut și cea de-a doua instanță investită, în cauză nu se pune

în discuție executarea contractului de management încheiat de reclamant conform

Ordinului de numire în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului

Județean Alba al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din 28 mai

2009, ci executarea obligației de plată a drepturilor salariale aferente orelor

de muncă pretins a fi fost efectuate. Așa fiind, este firesc ca litigiul să fie

soluționat material de instanța a cărei competență este atrasă de rangul autorității

publice ce are în mod direct obligația de plată a drepturilor salariale ale reclamantului.

Din această perspectivă

Înalta Curte reține, în acord cu cele deja menționate în cuprinsul sentinței

nr. 149 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, că plata salariilor către angajații

centrelor județene se face de către această autoritate care, potrivit art. 4

1

din Legea nr. 1/2004, modificată prin O.U.G. nr. 89/2007, are calitatea de ordonator

terțiar de credite.

De altfel această situație

a fost pe deplin confirmată și de către reclamant care, prin precizarea depusă la

dosar (Dosar nr. 4710/107/2010, Tribunalul Alba, secția contencios administrativ

și fiscal) a arătat că plata salariului său se face din conturile Agenției de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură Alba iar pontajul a fost întocmit la această

entitate.

În considerarea celor

învederate la care se adaugă măsura deja luată în cauză prin încheierea interlocutorie

din data de 12 aprilie 2011, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile, competența de

soluționare a cauzei, raportat la locul ocupat de organul administrativ implicat

și direct răspunzător de plata drepturilor salariale solicitată de reclamant, aparține

Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, instanță căreia i

se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul I.M. și pârâtul Centrul Județean Alba al Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie

2011.