ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4952/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5440/2/2009 din 15 iunie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A.C. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securității. În fapt pârâtul a fost verificat din oficiu conform art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dat fiind faptul că acesta a candidat la funcția de Deputat în Parlamentul României.

A arătat reclamantul că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 17 martie 2009 pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1988, în acest sens semnând un angajament olograf pentru supravegherea informativă a cetățenilor străini și a elementelor anarhice care apar pe raza comunei. Reclamantul a precizat că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității. b) Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 136 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.C.

și a constatat existența calității de colaborator al Securității a acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din raportul informativ din 26 august 1988 întocmit de Lt. col. C.I., I.J. Prahova, șef Securitate, oraș Câmpina și nota informativă din 26 august 1988 întocmită și semnată olograf de titular cu numele conspirativ „C.”, rezultă fără echivoc împrejurarea că pârâtul a furnizat informații prin care se denunțau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ale numiților C.G., D.C., informații de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, anume dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Astfel, pârâtul a relatat și despre relația cetățeanului american S.I. din comuna C., cu familia D.C., precum și despre familia C.G., element recalcitrant, pretabil în orice moment la acte de dezordine, informații considerate utile în competența organelor de securitate. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-pâtrât A.C. b) Motivele de recurs În motivele de recurs pârâtul a susținut că nu a fost colaborator al Securității, pentru că a semnat angajamentul cu Securitatea la data de 25 august 1988, aceasta fiind procedura care-i permitea să participe la concursul de admitere la Școala de ofițeri. În ceea ce privește nota din 26 august 1988 a arătat că reprezintă o declarație postdatată, fiind scrisă în ziua angajamentului la dictarea ofițerului, iar numele persoanei nu îl cunoștea și că în mod logic din ziua când a dat angajamentul și până a doua zi nu avea cum să obțină informațiile relatate în notă.

A precizat că după ce a semnat angajamentul nu a întocmit nici o notă și nici nu a furnizat vreo informație, că nu a fost vreodată plătit pentru vreo activitate, ceea ce demonstrează că nu a fost colaborator al securității în sensul O.U.G. nr. 24/2008. b) Analiza motivelor de recurs Din examinarea probelor dosarului se rețin următoarele: La data de 15 august 1988 serviciul de Securitate al orașului Câmpina a propus recrutarea lui A.C. pentru a fi supravegheați anumiți cetățenii, între care și familia C. În acest raport de propunere de recrutare se face referire la candidatul A.C. La data de 25 august 1988 pârâtul A.C. a semnat un angajament cu Securitatea pentru a sesiza fapte de natură penală.

Cu privire la nota din 26 august 1988 La dosarul cauzei se află o notă care apare ca fiind întocmită la 26 august 1988. În această notă se arată că numitul C.G. este internat în Spitalul de Urgență București pentru că a consumat abuziv medicamente, că trăiește în concubinaj cu o persoană, că aceasta are 2 copii. La aceeași dată s-a întocmit un raport informativ al ofițerului de Securitate din care ar rezulta întâlnirea între un cetățean român stabilit în California și un fost prieten român în cadrul căreia s-a discutat că cetățeanul american își aștepta soția pentru a pleca la mare, apoi în Grecia, de unde vor reveni în România, pentru a pleca în S.U.A. În același raport se regăsește o observație a ofițerului din care rezultă că cetățeanul american a intrat legal în țară, în vizită la rude.

Instanța de fond a considerat că împrejurarea de a fi dat un angajament și informațiile expuse mai sus se circumscriu noțiunii de colaborator al Securității. Înalta Curte arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană să fie apreciată ca fiind colaborator al Securității trebuia să furnizeze informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speța prezentă pârâtul a dat un angajament de colaborare la 25 august 1988, iar din toate notele întocmite de Securitate rezultă că preocuparea pentru racolarea acestuia a început în luna august 1988 când pârâtul s-a înscris la un examen de ofițeri, tocmai având în vedere că era candidat la școala respectivă.

Nota din 26 august 1988, chiar dacă ar fi fost redactată de recurent este lipsită de relevanță, sub aspectul stabilirii calității de colaborator. În această notă nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, ci a relatat că un cetățean a consumat medicamente, că este în spital, că trăiește în concubinaj cu o femeie. Ori aceste afirmații nu au nici o legătură cu activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar, pentru că nu au nicio conotație politică. Ca urmare, în acest caz nu este îndeplinită prima condiție cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește raportul informativ din data de 26 august 2008. Chiar din observația lucrătorului de securitate reiese că cetățeanul american era de origine română și se afla în vizită la rude în România, chestiune cunoscută organelor de securitate.

Consemnarea făcută de lucrătorul securității potrivit căreia pârâtul A.C. ar fi relatat că cetățeanul american a fost în vizită la familia D.C. nu conține nici un fel de element prin care s-ar fi denunțat activități potrivnice regimului și de natură a conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Trebuie precizat că legiuitorul face referire în art. 2 alin. (1) lit. b) din.O.U.G. nr. 24/2003 și la relatările verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, ca fiind acte probante ale colaborării cu securitatea. Însă în analiza forței probante a unor astfel de relatări trebuie avut în vedere și modul în care ofițerii de securitate trebuiau să-și îndeplinească obligațiile de serviciu.

Din amplele materiale documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forța unor documente istorice, cu notorietate, rezultă că ofițerii de securitate aveau un plan de racolări, un plan de informații etc., context în care informația putea să nu aparțină persoanei la care se face referire. În aceste condiții relatările consemnate în rapoartele informative ale ofițerilor nu pot beneficia de o prezumție legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei. A considera că în mod cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliție politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută.

În speța prezentă probele administrate în susținerea acțiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al securității, așa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâtul nu și-a asumat calitatea de colaborator, că nu a furnizat informații prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Ori, în speță, celelalte probatorii aflate la dosar demonstrează că pârâtul nu a furnizat informații de natura celor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. c) Soluția instanței de recurs În raport de analiza motivelor de recurs efectuată mai sus, prin raportate la prevederile art. 304 1 C. proc. civ., și având în vedere prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca netemeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.C. împotriva sentinței civile nr. 136 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca netemeinică. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.