ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4952/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 5440/2/2009 din 15 iunie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A.C. pentru ca prin sentința

ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securității.

În fapt pârâtul a fost

verificat din oficiu conform art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dat fiind faptul

că acesta a candidat la funcția de Deputat în Parlamentul României.

A arătat reclamantul că

așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 17 martie 2009 pârâtul a fost

recrutat în calitate de colaborator în anul 1988, în acest sens semnând un angajament

olograf pentru supravegherea informativă a cetățenilor străini și a elementelor

anarhice care apar pe raza comunei.

Reclamantul a precizat

că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității.

b) Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 136

din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.C. și a constatat existența

calității de colaborator al Securității a acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că din raportul informativ din 26 august 1988

întocmit de Lt. col. C.I., I.J. Prahova, șef Securitate, oraș Câmpina și nota informativă

din 26 august 1988 întocmită și semnată olograf de titular cu numele conspirativ

„C.”, rezultă fără echivoc împrejurarea că pârâtul a furnizat informații prin care

se denunțau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ale numiților C.G.,

D.C., informații de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale

omului, anume dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Astfel, pârâtul a relatat

și despre relația cetățeanului american S.I. din comuna C., cu familia D.C., precum

și despre familia C.G., element recalcitrant, pretabil în orice moment la acte de

dezordine, informații considerate utile în competența organelor de securitate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs recurentul-pâtrât A.C.

b) Motivele de recurs

În motivele de recurs

pârâtul a susținut că nu a fost colaborator al Securității, pentru că a semnat angajamentul

cu Securitatea la data de 25 august 1988, aceasta fiind procedura care-i permitea

să participe la concursul de admitere la Școala de ofițeri.

În ceea ce privește nota

din 26 august 1988 a arătat că reprezintă o declarație postdatată, fiind scrisă

în ziua angajamentului la dictarea ofițerului, iar numele persoanei nu îl cunoștea

și că în mod logic din ziua când a dat angajamentul și până a doua zi nu avea cum

să obțină informațiile relatate în notă.

A precizat că după ce

a semnat angajamentul nu a întocmit nici o notă și nici nu a furnizat vreo informație,

că nu a fost vreodată plătit pentru vreo activitate, ceea ce demonstrează că nu

a fost colaborator al securității în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

b) Analiza motivelor de

recurs

Din examinarea probelor

dosarului se rețin următoarele:

La data de 15 august 1988

serviciul de Securitate al orașului Câmpina a propus recrutarea lui A.C. pentru

a fi supravegheați anumiți cetățenii, între care și familia C.

În acest raport de propunere

de recrutare se face referire la candidatul A.C.

La data de 25 august 1988

pârâtul A.C. a semnat un angajament cu Securitatea pentru a sesiza fapte de natură

penală.

Cu privire la nota din

26 august 1988

La dosarul cauzei se află

o notă  care apare ca fiind întocmită la 26 august 1988. În această notă se arată

că numitul C.G. este internat în Spitalul de Urgență București pentru că a consumat

abuziv medicamente, că trăiește în concubinaj cu o persoană, că aceasta are 2 copii.

La aceeași dată s-a întocmit

un raport informativ al ofițerului de Securitate din care ar rezulta întâlnirea

între un cetățean român stabilit în California și un fost prieten român în cadrul

căreia s-a discutat că cetățeanul american își aștepta soția pentru a pleca la mare,

apoi în Grecia, de unde vor reveni în România, pentru a pleca în S.U.A.

În același raport se regăsește

o observație a ofițerului din care rezultă că cetățeanul american a intrat legal

în țară, în vizită la rude.

Instanța de fond a considerat

că împrejurarea de a fi dat un angajament și informațiile expuse mai sus se circumscriu

noțiunii de colaborator al Securității.

Înalta Curte arată că

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană să

fie apreciată ca fiind colaborator al Securității trebuia să furnizeze informații

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În speța prezentă pârâtul

a dat un angajament de colaborare la 25 august 1988, iar din toate notele întocmite

de Securitate rezultă că preocuparea pentru racolarea acestuia a început în luna

august 1988 când pârâtul s-a înscris la un examen de ofițeri, tocmai având în vedere

că era candidat la școala respectivă.

Nota din 26 august 1988,

chiar dacă ar fi fost redactată de recurent este lipsită de relevanță, sub aspectul

stabilirii calității de colaborator.

În această notă nu a denunțat

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, ci a relatat că un cetățean

a consumat medicamente, că este în spital, că trăiește în concubinaj cu o femeie.

Ori aceste afirmații nu

au nici o legătură cu activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar,

pentru că nu au nicio conotație politică.

Ca urmare, în acest caz

nu este îndeplinită prima condiție cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

În ceea ce privește raportul

informativ din data de 26 august 2008.

Chiar din observația lucrătorului

de securitate reiese că cetățeanul american era de origine română și se afla în

vizită la rude în România, chestiune cunoscută organelor de securitate.

Consemnarea făcută de

lucrătorul securității potrivit căreia pârâtul A.C. ar fi relatat că cetățeanul

american a fost în vizită la familia D.C. nu conține nici un fel de element prin

care s-ar fi denunțat activități potrivnice regimului și de natură a conduce la

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Trebuie precizat că legiuitorul

face referire în art. 2 alin. (1) lit. b) din.O.U.G. nr. 24/2003 și la relatările

verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, ca fiind acte probante ale colaborării

cu securitatea.

Însă în analiza forței

probante a unor astfel de relatări trebuie avut în vedere și modul în care ofițerii

de securitate trebuiau să-și îndeplinească obligațiile de serviciu.

Din amplele materiale

documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forța unor documente istorice,

cu notorietate, rezultă că ofițerii de securitate aveau un plan de racolări, un

plan de informații etc., context în care informația putea să nu aparțină persoanei

la care se face referire.

În aceste condiții relatările

consemnate în rapoartele informative ale ofițerilor nu pot beneficia de o prezumție

legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu

ansamblul probator al cauzei.

A considera că în mod

cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul

ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliție politică, să fie

reabilitată printr-o credibilizare absolută.

În speța prezentă probele

administrate în susținerea acțiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator

al securității, așa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâtul nu

și-a asumat calitatea de colaborator, că nu a furnizat informații prin care să fi

denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Ori, în speță, celelalte

probatorii aflate la dosar demonstrează că pârâtul nu a furnizat informații de natura

celor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

c) Soluția instanței de

recurs

În raport de analiza motivelor

de recurs efectuată mai sus, prin raportate la prevederile art. 304

1

C. proc. civ., și având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul se

va admite, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca netemeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.C. împotriva sentinței civile nr. 136 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

ca netemeinică.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.