ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de completare
dispozitiv de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 4952 din 12 noiembrie
2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis recursul declarat de A.C. împotriva sentinței civile nr. 136
din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios
administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins
acțiunea C.N.S.A.S., ca netemeinică.
Ulterior, prin cererea formulată la
data de 22 martie 2011, recurentul-pârât A.C. a solicitat completarea
dispozitivului deciziei nr. 4952 din 12 noiembrie 2010 în sensul obligării
intimatului-pârât C.N.S.A.S. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu
susținerea intereselor în cauza de fată.
În motivarea cererii petentul a arătat
că a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza și cererea formulată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente
pricinii, inclusiv cele ale art. 281
2
alin. (l) C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a dispozitivului
deciziei nr. 4952 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, este întemeiată, motiv pentru
care o va admite.
Pentru a ajunge la această soluție,
instanța a avut în vedere considerente în continuare arătate:
Potrivit art. 281
2
alin.
(l): „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt
de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau
incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se
poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în
cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile
de la pronunțare”.
Din actele și lucrările dosarului
rezultă, fără putință de tăgadă, că recurentul-pârât A.C. a solicitat acordarea
cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate.
De altfel și în practicaua deciziei
este menționat acest lucru.
Având în vedere soluția pronunțată și
dispozițiile art. 274 alin. (l) C. proc. civ., precum și cele ale art. 281
2
C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea și va dispune completarea
dispozitivului Deciziei nr. 4952 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că
va obliga intimatul C.N.S.A.S. la 1.000 lei cheltuieli de judecată către
recurentul A.C.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite cererea formulată.
Completează dispozitivul deciziei nr.
4952 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă intimatul C.N.S.A.S. la
1.000 lei cheltuieli de judecată către recurentul A.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
6 mai 2011.