ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1338/2011

Asupra cererii de

completare dispozitiv de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 315

din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, recursul declarat de G.R. împotriva

sentinței nr. 4332 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie

completarea anexei 2 la H.G. nr. 424/2008 și nu stabilirea dreptului de

despăgubire pentru expropriere, că imobilul reclamantei nu a fost înscris în

tabelul cu imobilele supuse exproprierii, iar aceasta a formulat acțiune tocmai

pentru că, deși imobilul se afla în zona de amplasament a autostrăzii,

amplasament aprobat prin H.G. nr. 424/2008, totuși s-a omis să fie trecut și

acest imobil.

S-a reținut de către

instanță că sentința atacată este legală și temeinică, H.G. nr. 424/2008 urmând

a fi completată și cu terenul proprietatea reclamantei, astfel că s-a respins

recursul ca nefondat.

Ulterior, prin

cererea formulată la data de 28 ianuarie 2011, intimata-reclamantă V.G. a

solicitat completarea deciziei nr. 315 din 21 ianuarie 2011, în sensul de a se

pronunța instanța de recurs și asupra cererii accesorii de obligare a

recurentului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, arătând că

asupra acestei cereri instanța a omis să se pronunțe prin decizia de recurs.

Totodată, prin

cererea formulată petenta arată că față de soluția pronunțată, de respingere a

recursului pârâtului G.R., solicită, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în recurs, respectiv la

plata onorariului de avocat, conform chitanței atașate împuternicirii

avocațiale.

Examinând cauza și

cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a

dispozitivului deciziei nr. 315 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este

neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin

hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate

cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după

caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date

în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

S-a procedat la

verificarea caietului magistratului asistent din data de 21 ianuarie 2011 și

s-a constatat că nu s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată de către

petentă sau reprezentantul acesteia.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă deci, fără putință de tăgadă, că

intimata-reclamantă V.G. nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată,

nici prin întâmpinarea depusă la dosar, nici prin concluziile puse de

apărătorul acesteia în cadrul dezbaterilor pe fond, din ședința de la data de

21 ianuarie 2011.

Înalta Curte constată,

de asemenea, că petenta a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de

judecată prin însăși cererea de completare a deciziei civile, cerere formulată

la data de 28 ianuarie 2011.

Având în vedere

soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și

cele ale art. 281

2

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea

de completare a dispozitivului Deciziei nr. 315 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 315 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată

de intimata-reclamantă V.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2011.