ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 58/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3234 din 18

iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 244/F/CA

din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a reținut că în ceea ce privește raportul

de evaluare, legiuitorul nu a introdus o normă specială de contestare în

justiție, astfel încât nefiind prevăzută o cale de atac împotriva acestuia, nu

se poate aprecia că persoana îndreptățită este decăzută din dreptul de a

acționa în justiție împotriva deciziei prin care s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor.

De altfel raportul de

evaluare are caracterul unei operațiuni administrative premergătoare emiterii

actului administrativ.

Operațiunile

administrative, ca operațiuni tehnico-materiale nu produc efecte juridice prin

ele însele, însă sunt determinante la adoptarea actului administrativ.

Așadar, obiectul

controlului judiciar îl constituie decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor privind emiterea titlurilor de despăgubire și odată cu aceasta,

instanța de contencios administrativ examinează și legalitatea operațiunilor

administrative anterioare, cum este în speța de față raportul de evaluare.

Din perspectiva

enunțată mai sus, instanța de recurs a considerat că prima instanță a procedat

legal atunci când a verificat respectarea prevederilor legale în materia

despăgubirilor reglementate de Legea nr. 247/2005, în sensul unei evaluări în

raport de valoarea de piață a bunului.

Ulterior, prin

cererea formulată la data de 23 iunie 2010, intimatul-reclamant L.S. a

solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 în

sensul obligării recurentei-pârâte C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate cu susținerea intereselor în cauza de față.

În motivarea cererii

petentul a arătat că prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse la dosar a

solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând cauza și

cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare

a dispozitivului deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 a Î.C.C.J., secția de

contencios administrativ și fiscal este întemeiată, motiv pentru care o va

admite.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerente în continuare arătate:

Potrivit art. 281

2

alin. (1): „Dacă prin hotărârea

dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în

fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că intimatul-reclamant L.S.

a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate.

Având în vedere

soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și

cele ale art. 281

2

C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea și

va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în sensul că va obliga recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la plata sumei de 556 lei, cheltuieli de judecată către

recurentul-intimat L.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea.

Completează

dispozitivul Deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă

recurenta C.C.S.D. la plata sumei de 556 lei, cheltuieli de judecată către

reclamantul-intimat L.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.