ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția primei instanțe. Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 1800 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A.I.A., prin care a solicitat să se constate că acesta din urmă a avut calitatea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, din analiza înscrisurilor invocate de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, că pârâtul a fost recrutat la data de 21 octombrie 1985 pentru cunoașterea intențiilor și preocupărilor, precum și pentru prevenirea acțiunilor ostile ale unor elemente suspecte de evaziune sau protestatare din orașul Câmpia Turzii, la aceeași dată acesta semnând și un angajament olograf în acest sens.

Pârâtului i-a fost atribuit numele conspirativ „C." Instanța de fond, invocând prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a arătat că, potrivit acestora, colaboratorul Securității este definit ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului". Or, apreciază prima instanță, din conținutul înscrisurilor analizate nu se poate retine întrunirea cumulativa a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea data de legiuitor.

Notele informative furnizate de pârât nu denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist cu consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instanța de fond a mai reținut că stabilirea calității de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relativ la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, s-a apreciat că acestea nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008 în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, în nota referitoare la „nemulțumirile generale ce există în orașul Câmpia Turzii", olografă, semnată cu numele conspirativ, pârâtul a relatat despre împrejurarea că populația vorbește despre lipsuri alimentare, programul „scurt și sărac de televiziune", lipsa anumitor produse din magazine. Or, după cum reține prima instanță, din analiza acestei note nu se poate concluziona că această informație se referă la „activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" și nici nu se poate stabili modul în care prin această informație pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

De altfel, apreciază instanța de fond, informația nici nu se referă la persoane determinate, ci la „populație", chiar reclamantul menționând în cuprinsul cererii de chemare în judecată că sursa nu cunoștea numele celor despre care relata. Nici notele referitoare la cei trei vecini semnalați cu intenția de a părăsi țara nu au fost considerate de către prima instanță ca îndeplinind cerințele textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținându-se în acest sens că pârâtul, elev în ultimul an de liceu, „recunoaște" că a asistat la unele discuții ale vecinilor săi care intenționau să fugă din țară, însă această declarație a fost dată după ce grupul a fost prins și cercetat de organele miliției.

Astfel instanța de fond a reținut că informațiile furnizate de pârât se refereau la un fapt obiectiv, precum fuga din țară a unor vecini, fapte cercetate Ia acel moment de autoritățile statului, între care și Securitatea, iar notele semnate de către pârât au caracterul unor declarații luate cu ocazia investigațiilor, nefiind de natura a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale. În fine, în considerentele sentinței atacate, s-a mai reținut că informațiile furnizate ulterior de către pârât cu referire la aceste persoane au vizat împrejurări privind locul unde aceștia muncesc, menționând expres că „nu cunoaște persoane care să aibă intenții de a fugi din țară sau de a comite alte fapte infracționale" (nota din 6 martie 1989) semnificativă fiind și nota-raport privind analiza persoanei de sprijin „C.", întocmită la data de 12 iulie 1989, prin care s-a concluzionat că materialele informative scrise de către pârât au o valoare operativă slabă.

2. Motivele de recurs Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. care a solicitat, în temeiul art. 299 și 304 1 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al securității a numitului A.I.A. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul - reclamant a arătat următoarele: - în mod greșit prima instanță a respins acțiunea considerând că pârâtul intimat nu ar fi denunțat regimul comunist, nesocotind astfel conținutul celor două note informative vizând nemulțumirile exprimate de către mai multe persoane cu privire la lipsa de pe piață a alimentelor și a altor produse de bază, ori cu privire la programul scurt și sărac de televiziune; - prevederea legală cuprinsă în art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008, nu distinge după cum informațiile referitoare la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist se referă la atitudini individuale sau la discuții purtate de un grup mai larg de persoane; - legiuitorul nu cere dovedirea încălcării propriu-zise a unor drepturi fundamentale, ci a faptului că autorul denunțării a vizat îngrădirea acestor drepturi, cu alte cuvinte a conștientizat posibilele urmări pe care le puteau avea informațiile sale; - rezultă că pârâtul știa că autoritățile vor încerca prin toate mijloacele să identifice pe autorii comentariilor ostile; - nu se regăsesc în cauză cauzele de exonerare de la reținerea calității de colaborator al securității pentru intimatul-pârât, opinia instanței de fond în sensul că securitatea ar fi cunoscut deja informațiile primite, mai ales cele cuprinse în cea de-a doua notă nefiind nici relevantă și nici perfect adevărată; - în fine, s-a arătat că legiuitorul nu cere existența unei pluralități de acte de colaborare, în sensul art. 2 lit. b) din actul normativ sus indicat, fiind de ajuns și un singur astfel de act, astfel că se impunea admiterea acțiunii de fată.

3. Considerentele și soluția instanței de control judiciar. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat. Sentința atacată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel că nu se impune casarea sau modificarea sentinței. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Rezultă așadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții legale referitoare la: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că informațiile furnizate de intimat în cadrul notei scrise de acesta, respectiv, cele consemnate în nota informativă din 17 decembrie 1985 nu respectă condiția legală cu privire la scopul informațiilor, mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar comunist. Prin respectiva notă se indicau, generic, nemulțumirile generale ale populației orașului referitoare la lipsurile de pe piață a unor alimente, or după cum corect a apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul său nu dezvăluia o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane determinate și nici măcar „determinabile" dat fiind caracterul său de generalitate.

Așa fiind, nici măcar despre un grup de persoane nu poate fi vorba, cum eronat se susține de recurent. Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant față de conținutul declarațiilor pârâtului intimat cu privire la discuțiile purtate de colegi ai săi, ce intenționau să părăsească țara, nemulțumiți fiind de regimul comunist, întrucât după cum corect s-a reținut și de prima instanță pârâtul -intimat, elev în ultimul an de liceu, a furnizat această declarație ulterior declanșării cercetărilor de către organele statului a grupului ce manifesta astfel de intenții. Așa fiind nu se poate reține că declarațiile sau informările pârâtului ar fi fost date în scopul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită nici cu privire la aceste note cerința expresă a textului de lege aplicabil în cauză, în sensul arătat.

În fine, Înalta Curte apreciază că nu lipsită de relevanță în cauză, raportat la solicitarea reclamantului este și împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea vreme au apreciat că cele 4 note informative primite de la pârâtul recrutat la momentul la care acesta era elev de liceu, au o valoare operativă slabă (fila 15 dosar fond - nota raport din 12 septembrie 1989). Reținând așadar, raportat la conținutul și substanța tuturor notelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 1800 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.