ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată (conexată) pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (M.F.P.) să se constate nelegalitatea clauzei contractuale prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management nr. AA din 25 mai 2009, anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice prin Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca fiind nelegal și netemeinic, reîncadrarea reclamantului în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, plata unei despăgubiri echivalente cu salariul indexat, majorat și reactualizat și a drepturilor bănești de care trebuia să beneficieze, din momentul eliberării din funcție până în momentul reîncadrării, precum și plata de către pârâtă a unei despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 1 RON.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este lovită de nulitate absolută clauza contractuală prevăzută la art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management nr. AA din 25 mai 2009 încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și reclamant, clauză care prevede încetarea contractului din inițiativa Ministerului Finanțelor Publice la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cazul evaluării activității directorului coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără punere în întârziere sau intervenția instanței. Această clauză îl supune pe angajat puterii discreționare absolute a angajatorului. A mai susținut că Ordinul din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice prin Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este lovit de nulitate absolută datorită nerespectării legislației imperative privind cercetarea prealabilă în caz de sancționare. Reclamantul a mai precizat că a avut funcția de conducător al instituției în mod neîntrerupt din luna mai 2001 și a obținut în mod constant calificativul „foarte bine”, a primit stimulente ce se acordă numai în caz de performanță. În ceea ce privește daunele morale în cuantum de 1 RON, reclamantul a arătat că aceasta reprezintă o reparare a prejudiciului nepatrimonial suportat, constând în lezarea gravă a demnității umane ca urmare a impunerii discreționare a puterii angajatorului în raport cu angajatul.

Apărărările formulate de pârâți. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat, pe cale de excepție respingerea acțiunii reclamantului ca prematur introdusă și pe fond, ca neîntemeiată și menținerea Ordinului din 5 octombrie 2009. În ceea ce privește excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată a arătat că, din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că obiectul acțiunii în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004. În speță actul administrativ vătămător în sensul art. (1) alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este prezentat de răspunsul care va fi emis în soluționarea pe cale administrativă a contestației, iar atât timp cât acesta nu există nu se poate vorbi de act vătămător.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 41/F din data de 26 februarie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, și în consecință, a anulat Ordinul din 05 octombrie 2009 emis de pârât a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile bănești lunare totale reprezentând veniturile agrare cuvenite pentru funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna începând cu data de 06 octombrie 2009 și până la împlinirea termenului de un an stabilit pentru mandatul de director coordonator prin Ordinul din 25 mai 2009 emis de pârât. Totodată, a respins restul pretențiilor reclamantului.

Motivele de fapt și drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Reclamantul, funcționar public, a fost numit, prin Ordinul din 25 mai 2009 emis de Ministrul Finanțelor Publice, în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna pentru o perioadă de un an, începând cu data de 25 mai 2009. Ordinul a fost emis în urma concursului desfășurat în perioada 18 - 19 mai 2009 la nivelul Ministerului Finanțelor Publice pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator la nivelul direcțiilor regionale și județene pentru accize și operațiuni vamale, concurs promovat de reclamant. Între reclamant și pârât s-a încheiat contractul de management nr. AA/2009, pe baza modelului de contract de management stabilit prin H.G. nr. 527/2009, emisă în vederea aplicării O.U.G. nr. 37/2009, sediul materiei la nivelul lunii mai 2009, la data încheierii contractului de management al reclamantului. A mai reținut prima instanță că nu toate trăsăturile contractului individual de muncă se aplică automat contractului de management, ci numai cele expres prevăzute în textul O.U.G. nr. 37/2009, respectiv O.U.G. nr. 105/2009. Contractul de management presupune și un rezultat de excelență profesională ce comportă o apreciere relativ subiectivă din partea angajatorului, centrată pe criteriile de performanță stabilite prin contract. În ceea ce privește capătul de cerere privind reintegrarea în funcție a reclamantului, instanța a constat că O.U.G. nr. 37/2009, ca suport juridic al emiterii actului de numire în funcție a reclamantului a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, fiind declarată, de asemenea, neconstituțională, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale. La rândul său, noua reglementare ce a înlocuit O.U.G. nr. 37/2009, anume O.U.G. nr. 105 din 06 octombrie 2009 a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1629/2009, astfel că prin actul administrativ anulat (funcția de conducere fiind în prezent cea anterioară, de director executiv - funcționar public, prin revenirea la organizarea anterioară O.U.G. nr. 37/2009), reintegrarea în funcție nu se poate dispune de către instanța de judecată.

Recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civi. și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În mod greșit instanța de fond a pronunțat sentința, reținând ca motiv de admitere a acțiunii faptul că raportul de evaluare pe baza căruia reclamantul-intimat a fost eliberat din funcție conține concluzii excesive, care nu reflectă o evaluare obiectivă a realității în ceea ce privește performanțele profesionale și manageriale ale reclamantului. Evaluarea activității reclamantului s-a făcut în baza Ordinului nr. 2699/2009, pe baza obiectivelor și indicatorilor de performanță cuprinși în contractele de management și asumate de semnatarul acestuia prin raportare la informațiile privind realizarea acestora pentru perioada 1 iunie - 31 august 2009. A rezultat că reclamantul a realizat în mod necorespunzător activitatea de coordonare și îndrumare a structurilor subordonate, care a avut drept urmare neîndeplinirea obiectivelor și indicatorilor de performanță asumați prin contractul de management. Reclamantul a coordonat în mod necorespunzător activitatea de inspecție fiscală la persoane juridice ce a avut ca rezultat atragerea unor sume suplimentare (nete) pe un lucrător de vamal mai mici decât în perioada similară a anului precedent. Cu ocazia evaluării s-a constatat faptul că ponderea sesizărilor penale în totalul actelor de control încheiate a fost mai mică decât în perioada similară a anului precedent, ca rezultat al unei analize de risc defectuos și care nu a respectat criteriile stabilite. 6.2. Membrii comisiei de evaluare nu au fost numiți aleatoriu, ei fiind conducătorii direcțiilor de specialitate din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. 6.3. Raportul de evaluare s-a făcut pe baza indicatorilor de performanță și a obiectivelor cuprinse în contractul de management, contract ce a fost semnat de către reclamant, fără obiecțiuni. 6.4. În ceea ce privește obligarea la plata drepturilor bănești până la împlinirea termenului de 1 an, stabilit pentru mandatul de director coordonator, recurentul consideră că, în mod greșit a fost obligat la aceasta, contractul de management nemaiproducând efecte de la data la care reclamantul a fost eliberat din funcția de director coordonator prin acordarea calificativului necorespunzător.

Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant S.T., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat. 7.1. Hotărârea atacată a fost dată în baza probelor administrate, iar instanța de fond a stabilit că măsura finală este excesivă. 7.2. Intimatul-reclamant a demonstrat că Direcția Județeană Covasna, la toți indicatorii de performanță, sub mandatul său, a avut rezultate foarte bune. 7.3. Revocarea din funcție s-a făcut din motive politice. Nu i s-a comunicat că este supus unei evaluări, iar raportul de evaluare nu are număr de înregistrare. II. Considerentele instanței de recurs. Recursul este fondat. 1.1. Prin contractul de management nr. AA din 25 mai 2009, reclamantul-intimat s-a obligat să acționeze pe baza obiectivelor și a indicatorilor de performanță existenți în anexa nr. 1 la contract (art. 2 pct. 2). Una dintre obligațiile reclamantului, în calitatea sa de director coordonator era aceea de a „realiza planul de management” și de a „urmări existența obiectivelor și indicatorilor de performanță prevăzuți în anexa nr. 1 la contractul de management” - art. 4 pct. b, lit. b). Cu alte cuvinte, reclamantul s-a obligat să realizeze indicatorii din anexa la contract, aceasta fiind una dintre principalele sale atribuții generale. Afirmația reclamantului, ce a fost însușită și de judecătorul fondului, conform căreia indicatorii nu puteau fi realizați din motive specifice județului Covasna, nu poate fi luată în considerare pentru admiterea acțiunii. Reclamantul și-a invocat propria culpă, știind la semnarea contractului de management, că indicatorii nu pot fi atinși. Clauzele contractului de management au fost stabilite de comun acord și au fost însușite de ambele părți. Reclamantul nu a avut obiecțiuni în ceea ce privește indicatorii ce trebuie realizați. Nu se poate astfel aprecia că este excesivă concluzia raportului de control pe baza căruia reclamantul a fost eliberat din funcție. Raportul de control a urmărit îndeplinirea exactă a indicatorilor asumați prin contract. Motivele propuse de reclamant drept cauză a neîndeplinirii indicatorilor nu pot fi apreciate pozitiv, deoarece acestea sunt motive cunoscute înainte de semnarea contractului și nu au intervenit ulterior încheierii contractului. Doar cauzele intervenite ulterior încheierii contractului de management pot fi analizate și considerate exoneratoare de obligația asumată de reclamant. 2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul formulat, a se casa sentința recurată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.