ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată

(conexată) pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (M.F.P.) să se constate nelegalitatea clauzei

contractuale prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management

nr. AA din 25 mai 2009, anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul

Finanțelor Publice prin Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

ca fiind nelegal și netemeinic, reîncadrarea reclamantului în funcția de director

coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, plata

unei despăgubiri echivalente cu salariul indexat, majorat și reactualizat și a drepturilor

bănești de care trebuia să beneficieze, din momentul eliberării din funcție până

în momentul reîncadrării, precum și plata de către pârâtă a unei despăgubiri cu

titlu de daune morale în cuantum de 1 RON.

de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că este lovită de nulitate absolută clauza contractuală prevăzută

la art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management nr. AA din 25 mai 2009

încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și reclamant, clauză care prevede încetarea

contractului din inițiativa Ministerului Finanțelor Publice la propunerea președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cazul evaluării activității directorului

coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără punere în întârziere sau

intervenția instanței. Această clauză îl supune pe angajat puterii discreționare

absolute a angajatorului.

A mai susținut că Ordinul

din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice prin Președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală este lovit de nulitate absolută datorită nerespectării

legislației imperative privind cercetarea prealabilă în caz de sancționare.

Reclamantul a mai precizat

că a avut funcția de conducător al instituției în mod neîntrerupt din luna mai 2001

și a obținut în mod constant calificativul „foarte bine”, a primit stimulente ce

se acordă numai în caz de performanță.

În ceea ce privește daunele

morale în cuantum de 1 RON, reclamantul a arătat că aceasta reprezintă o reparare

a prejudiciului nepatrimonial suportat, constând în lezarea gravă a demnității umane

ca urmare a impunerii discreționare a puterii angajatorului în raport cu angajatul.

de pârâți.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat, pe cale de excepție respingerea

acțiunii reclamantului ca prematur introdusă și pe fond, ca neîntemeiată și menținerea

Ordinului din 5 octombrie 2009.

În ceea ce privește excepția

prematurității introducerii cererii de chemare în judecată a arătat că, din interpretarea

dispozițiilor legale rezultă că obiectul acțiunii în contencios administrativ poate

viza numai un act administrativ așa cum este acesta definit prin dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 554/2004. În speță actul administrativ vătămător în sensul

art. (1) alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este prezentat de răspunsul care va fi

emis în soluționarea pe cale administrativă a contestației, iar atât timp cât acesta

nu există nu se poate vorbi de act vătămător.

de fond.

Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 41/F din data de 26

februarie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, și în consecință,

a anulat Ordinul din 05 octombrie 2009 emis de pârât a obligat pârâtul să plătească

reclamantului drepturile bănești lunare totale reprezentând veniturile agrare cuvenite

pentru funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni

Vamale Covasna începând cu data de 06 octombrie 2009 și până la împlinirea termenului

de un an stabilit pentru mandatul de director coordonator prin Ordinul din 25

mai 2009 emis de pârât.

Totodată, a respins restul

pretențiilor reclamantului.

drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Reclamantul, funcționar

public, a fost numit, prin Ordinul din 25 mai 2009 emis de Ministrul Finanțelor

Publice, în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize

și Operațiuni Vamale Covasna pentru o perioadă de un an, începând cu data de 25

mai 2009. Ordinul a fost emis în urma concursului desfășurat în perioada 18 - 19

mai 2009 la nivelul Ministerului Finanțelor Publice pentru ocuparea funcțiilor de

director coordonator la nivelul direcțiilor regionale și județene pentru accize

și operațiuni vamale, concurs promovat de reclamant. Între reclamant și pârât s-a

încheiat contractul de management nr. AA/2009, pe baza modelului de contract de

management stabilit prin H.G. nr. 527/2009, emisă în vederea aplicării O.U.G.

nr. 37/2009, sediul materiei la nivelul lunii mai 2009, la data încheierii contractului

de management al reclamantului.

A mai reținut prima instanță

că nu toate trăsăturile contractului individual de muncă se aplică automat contractului

de management, ci numai cele expres prevăzute în textul O.U.G. nr. 37/2009, respectiv

O.U.G. nr. 105/2009.

Contractul de management

presupune și un rezultat de excelență profesională ce comportă o apreciere relativ

subiectivă din partea angajatorului, centrată pe criteriile de performanță stabilite

prin contract.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind reintegrarea în funcție a reclamantului, instanța a constat că

O.U.G. nr. 37/2009, ca suport juridic al emiterii actului de numire în funcție a

reclamantului a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 privind unele

măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale

la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte

organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale

și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind

cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria

prefectului și cabinetul alesului local, fiind declarată, de asemenea, neconstituțională,

prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

La rândul său, noua reglementare

ce a înlocuit O.U.G. nr. 37/2009, anume O.U.G. nr. 105 din 06 octombrie 2009 a fost

declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1629/2009,

astfel că prin actul administrativ anulat (funcția de conducere fiind în prezent

cea anterioară, de director executiv - funcționar public, prin revenirea la organizarea

anterioară O.U.G. nr. 37/2009), reintegrarea în funcție nu se poate dispune de către

instanța de judecată.

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanțelor

Publice.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civi. și art. 304

1

C. proc. civ.

6.1. Hotărârea recurată

a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În mod greșit instanța

de fond a pronunțat sentința, reținând ca motiv de admitere a acțiunii faptul că

raportul de evaluare pe baza căruia reclamantul-intimat a fost eliberat din funcție

conține concluzii excesive, care nu reflectă o evaluare obiectivă a realității în

ceea ce privește performanțele profesionale și manageriale ale reclamantului.

Evaluarea activității

reclamantului s-a făcut în baza Ordinului nr. 2699/2009, pe baza obiectivelor și

indicatorilor de performanță cuprinși în contractele de management și asumate de

semnatarul acestuia prin raportare la informațiile privind realizarea acestora pentru

perioada 1 iunie  - 31 august 2009.

A rezultat că reclamantul

a realizat în mod necorespunzător activitatea de coordonare și îndrumare a structurilor

subordonate, care a avut drept urmare neîndeplinirea obiectivelor și indicatorilor

de performanță asumați prin contractul de management.

Reclamantul a coordonat

în mod necorespunzător activitatea de inspecție fiscală la persoane juridice ce

a avut ca rezultat atragerea unor sume suplimentare (nete) pe un lucrător de vamal

mai mici decât în perioada similară a anului precedent.

Cu ocazia evaluării s-a

constatat faptul că ponderea sesizărilor penale în totalul actelor de control încheiate

a fost mai mică decât în perioada similară a anului precedent, ca rezultat al unei

analize de risc defectuos și care nu a respectat criteriile stabilite.

6.2. Membrii comisiei

de evaluare nu au fost numiți aleatoriu, ei fiind conducătorii direcțiilor de specialitate

din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

6.3. Raportul de evaluare

s-a făcut pe baza indicatorilor de performanță și a obiectivelor cuprinse în contractul

de management, contract ce a fost semnat de către reclamant, fără obiecțiuni.

6.4. În ceea ce privește

obligarea la plata drepturilor bănești până la împlinirea termenului de 1 an, stabilit

pentru mandatul de director coordonator, recurentul consideră că, în mod greșit

a fost obligat la aceasta, contractul de management nemaiproducând efecte de la

data la care reclamantul a fost eliberat din funcția de director coordonator prin

acordarea calificativului necorespunzător.

de intimatul-reclamant S.T., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.

7.1. Hotărârea atacată

a fost dată în baza probelor administrate, iar instanța de fond a stabilit că măsura

finală este excesivă.

7.2. Intimatul-reclamant

a demonstrat că Direcția Județeană Covasna, la toți indicatorii de performanță,

sub mandatul său, a avut rezultate foarte bune.

7.3. Revocarea din funcție

s-a făcut din motive politice. Nu i s-a comunicat că este supus unei evaluări, iar

raportul de evaluare nu are număr de înregistrare.

II. Considerentele instanței

de recurs.

Recursul este fondat.

1.1. Prin contractul de

management nr. AA din 25 mai 2009, reclamantul-intimat s-a obligat să acționeze

pe baza obiectivelor și a indicatorilor de performanță existenți în anexa nr. 1

la contract (art. 2 pct. 2).

Una dintre obligațiile

reclamantului, în calitatea sa de director coordonator era aceea de a „realiza planul

de management” și de a „urmări existența obiectivelor și indicatorilor de performanță

prevăzuți în anexa nr. 1 la contractul de management” - art. 4 pct. b, lit. b).

Cu alte cuvinte, reclamantul

s-a obligat să realizeze indicatorii din anexa la contract, aceasta fiind una dintre

principalele sale atribuții generale.

Afirmația reclamantului,

ce a fost însușită și de judecătorul fondului, conform căreia indicatorii nu puteau

fi realizați din motive specifice județului Covasna, nu poate fi luată în considerare

pentru admiterea acțiunii.

Reclamantul și-a invocat

propria culpă, știind la semnarea contractului de management, că indicatorii nu

pot fi atinși.

Clauzele contractului

de management au fost stabilite de comun acord și au fost însușite de ambele părți.

Reclamantul nu a avut

obiecțiuni în ceea ce privește indicatorii ce trebuie realizați. Nu se poate astfel

aprecia că este excesivă concluzia raportului de control pe baza căruia reclamantul

a fost eliberat din funcție.

Raportul de control a

urmărit îndeplinirea exactă a indicatorilor asumați prin contract.

Motivele propuse de reclamant

drept cauză a neîndeplinirii indicatorilor nu pot fi apreciate pozitiv, deoarece

acestea sunt motive cunoscute înainte de semnarea contractului și nu au intervenit

ulterior încheierii contractului.

Doar cauzele intervenite

ulterior încheierii contractului de management pot fi analizate și considerate exoneratoare

de obligația asumată de reclamant.

drept, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul formulat,

a se casa sentința recurată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Agenția Națională de Administrarea Fiscală în reprezentarea Ministerului

Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 41/F/2010 din 26 februarie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.