ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul B.P., să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că potrivit Notei de constatare din 16 octombrie 2008 și a

înscrisurilor care au stat la baza ei, pârâtul a avut gradele de locotenent major

și ulterior căpitan, în perioada 1958-1966, în cadrul Direcției a III-a, Serviciul

6, Biroul 1, iar în această calitate a dirijat rețeaua informativă pe lângă o persoană

urmărită de Securitate pentru atitudinea sa ostilă față de regimul comunist și în

cadrul acestei activități a dispus obținerea de informații privind activitatea persoanei

urmărite, rudele acesteia și a dispus interceptarea corespondenței și a convorbirilor.

În aceeași calitate a încercat să recruteze un student de la Facultatea de Stomatologie

prin constrângere după descoperirea unor falsuri în actele sale de facultate.

Prin Sentința civilă

nr. 3701 din 19 decembrie 2008 Tribunalul București a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin întâmpinare pârâtul

a invocat excepția de neconstituționalitate a unor articole din O.U.G. nr. 24/2008,

excepție respinsă prin decizia nr. 1475/2009.

Prin sentința civilă

nr. 1288 din 16 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului B.P.

de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut următoarele:

În cadrul activității

desfășurate în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 6, Biroul 1, pârâtul a dispus

obținerea de informații privind activitatea persoanei urmărite, rudele acesteia

și a dispus interceptarea corespondenței și a convorbirilor, fiind de remarcat faptul

că persoana era urmărită pentru că transmitea informații de la posturi de radio

occidentale și avea o atitudine ostilă față de regimul comunist.

Instanța a apreciat că

reprimarea acestei atitudini și mijloacele prin care s-a procedat, respectiv strângerea

de informații privind viața personală, interceptarea corespondenței și a convorbirilor

telefonice, au adus atingere libertății și vieții private a acelor persoane.

Instanța a mai reținut

faptul că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul a încercat să șantajeze

o persoană cu privire la care descoperise anumite ilegalități, pentru a o determina

să colaboreze cu organele de Securitate și în acest caz urmărindu-se îngrădirea

libertății persoanelor în afara cadrului legal.

Apreciind că aceste fapte

se încadrează la definiția dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 lucrătorului

de securitate, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâtul B.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

formulat, recurentul a susținut în esență că hotărârea instanței de fond nu a fost

motivată corespunzător, reținându-se exclusiv susținerile reclamantului fără a se

pronunța cu privire la excepțiile invocate în apărare cât și asupra admisibilității

probelor solicitate.

Totodată, recurentul a

susținut că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate,

caracterul legal al activității desfășurate în calitate de ofițer de informații

cât și existența instituției juridice a restrângerii dreptului și libertăți pentru

persoanele de interes în apărarea securității naționale, suspecte de comiterea unor

acțiuni ilegale împotriva statului, conform prevederilor codului penal în vigoare

la data respectivă cât și a unor prevederi constituționale.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 cât și art. 304

1

C. proc. civ. și

dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității orice

persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției

cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945–1989,

a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Având în vedere aceste

dispoziții legale, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică,

instanța de fond reținând în mod corect, în raport cu probatoriul administrat în

cauză, argumentele pentru care s-a constatat și reținut că recurentul-pârât B.P.

are calitatea de lucrător al Securității.

Susținerile recurentului

referitoare la caracterul legal al activității desfășurate în calitate de ofițer

de informații cât și la existența instituției juridice a restrângerii unor drepturi

și libertăți pentru persoanele de interes în apărarea securității naționale, Curtea

le apreciază ca fiind neîntemeiate, întrucât din examinarea materialului probator

administrat în cauză, rezultă astfel cum în mod corect a reținut și instanța de

fond, că prin activitatea desfășurată a adus atingere libertății și vieții private

a persoanelor respective.

Întrucât faptele reținute

și constatate, reprezintă o îngrădire a libertății persoanelor în afara cadrului

legal, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat și reținut

în raport de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător

de securitate a recurentului-pârât.

În ceea ce privește celelalte

susțineri ale recurentului referitor la lipsa solicitări persoanei implicate și

a probelor privind limitarea sau încălcarea drepturilor omului, Curtea le apreciază

ca fiind nefondate, din materialul probator administrat în cauză, rezultând că actul

de sesizare al instanței a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 1

alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 (cererea privind solicitarea verificării calității

de lucrător al Securității fiind depusă la dosar Curtea de Apel București) iar la

nota de constatare au fost anexate toate documentele din care rezultă activitatea

desfășurată de recurentul-pârât, prin care au fost încălcate și îngrădite drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța

de fond este legală și temeinică și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.P. împotriva sentinței civile nr. 1288 din 16 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.