ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.P., să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit Notei de constatare din 16 octombrie 2008 și a înscrisurilor care au stat la baza ei, pârâtul a avut gradele de locotenent major și ulterior căpitan, în perioada 1958-1966, în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 6, Biroul 1, iar în această calitate a dirijat rețeaua informativă pe lângă o persoană urmărită de Securitate pentru atitudinea sa ostilă față de regimul comunist și în cadrul acestei activități a dispus obținerea de informații privind activitatea persoanei urmărite, rudele acesteia și a dispus interceptarea corespondenței și a convorbirilor.

În aceeași calitate a încercat să recruteze un student de la Facultatea de Stomatologie prin constrângere după descoperirea unor falsuri în actele sale de facultate. Prin Sentința civilă nr. 3701 din 19 decembrie 2008 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a unor articole din O.U.G. nr. 24/2008, excepție respinsă prin decizia nr. 1475/2009. Prin sentința civilă nr. 1288 din 16 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului B.P. de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: În cadrul activității desfășurate în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 6, Biroul 1, pârâtul a dispus obținerea de informații privind activitatea persoanei urmărite, rudele acesteia și a dispus interceptarea corespondenței și a convorbirilor, fiind de remarcat faptul că persoana era urmărită pentru că transmitea informații de la posturi de radio occidentale și avea o atitudine ostilă față de regimul comunist. Instanța a apreciat că reprimarea acestei atitudini și mijloacele prin care s-a procedat, respectiv strângerea de informații privind viața personală, interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, au adus atingere libertății și vieții private a acelor persoane.

Instanța a mai reținut faptul că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul a încercat să șantajeze o persoană cu privire la care descoperise anumite ilegalități, pentru a o determina să colaboreze cu organele de Securitate și în acest caz urmărindu-se îngrădirea libertății persoanelor în afara cadrului legal. Apreciind că aceste fapte se încadrează la definiția dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 lucrătorului de securitate, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, recurentul a susținut în esență că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată corespunzător, reținându-se exclusiv susținerile reclamantului fără a se pronunța cu privire la excepțiile invocate în apărare cât și asupra admisibilității probelor solicitate.

Totodată, recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate, caracterul legal al activității desfășurate în calitate de ofițer de informații cât și existența instituției juridice a restrângerii dreptului și libertăți pentru persoanele de interes în apărarea securității naționale, suspecte de comiterea unor acțiuni ilegale împotriva statului, conform prevederilor codului penal în vigoare la data respectivă cât și a unor prevederi constituționale. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 cât și art. 304 1 C. proc. civ. și dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945–1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect, în raport cu probatoriul administrat în cauză, argumentele pentru care s-a constatat și reținut că recurentul-pârât B.P.

are calitatea de lucrător al Securității. Susținerile recurentului referitoare la caracterul legal al activității desfășurate în calitate de ofițer de informații cât și la existența instituției juridice a restrângerii unor drepturi și libertăți pentru persoanele de interes în apărarea securității naționale, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, întrucât din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că prin activitatea desfășurată a adus atingere libertății și vieții private a persoanelor respective. Întrucât faptele reținute și constatate, reprezintă o îngrădire a libertății persoanelor în afara cadrului legal, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat și reținut în raport de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, calitatea de lucrător de securitate a recurentului-pârât. În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentului referitor la lipsa solicitări persoanei implicate și a probelor privind limitarea sau încălcarea drepturilor omului, Curtea le apreciază ca fiind nefondate, din materialul probator administrat în cauză, rezultând că actul de sesizare al instanței a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 (cererea privind solicitarea verificării calității de lucrător al Securității fiind depusă la dosar Curtea de Apel București) iar la nota de constatare au fost anexate toate documentele din care rezultă activitatea desfășurată de recurentul-pârât, prin care au fost încălcate și îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.P. împotriva sentinței civile nr. 1288 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.