ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1214/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

208 din 12 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 3432/290/2010,

în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată a fost condamnat

inculpatul M.C., la 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are permisul de

conducere reținut.

În baza art. 87 alin.

(5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul M.C. la

pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de

refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei.

În baza art. 85 C.

pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 pronunțată

de Tribunalul Mehedinți, rămasă definitiva prin decizia penala nr. 3825 din 29

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, repunând în

individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală menționată.

S-a constatat că

infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în

concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală mai sus

menționată.

Conform art. 36 alin.

(1) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an

închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele de

2 ani închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin sentința penala nr. 4 din 14

ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

3825 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în

consecință, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 71 alin.

(1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-b)

C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 22 august 2009

inculpatul a condus pe strada Timișoarei din Reșița autoturismul, având

permisul de conducere reținut.

Fiind

oprit de către organele de poliție, inculpatul a refuzat solicitarea acestora

de a se supune testării cu aparatul alcooltest Drager, iar la Spitalul Județean de Urgență Reșița, în prezența medicului de gardă U.A., a refuzat

recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Împotriva sentinței

penale nr. 208 din 12 mai 2011 a Tribunalului Caraș Severin a declarat recurs,

fără a fi motivat, inculpatul M.C. înregistrat pe rolul Curții de Apel

Timișoara.

Prin decizia penală nr.

1434/R din 19 septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.C.

Împotriva deciziei

penale sus menționată contestatorul M.C. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia penală nr.

1835/R din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara – secția penală a respins

ca fiind tardiv formulată contestația în anulare.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri condamnatul contestator a declarat recurs.

Recursul este

inadmisibil.

Din interpretarea

dispozițiilor procesual penale referitoare la căile de atac împotriva

hotărârilor penale pronunțate cu ocazia unei căi de atac extraordinare de atac

rezultă că acestea pot fi supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea

contestată.

În cauză hotărârea

împotriva căreia contestatorul condamnat a formulat contestație în anulare

respectiv decizia penală nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara – secția penală a fost pronunțată în calea de atac a

recursului, astfel că nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind nici

hotărârea pronunțată cu ocazia solicitării contestației în anulare împotriva

acestei decizii nerecurabile nu mai poate fi supusă vreunei căi de atac.

Pentru aceste

considerente recursul declarat de contestatorul M.I.C. va fi respins, ca

inadmisibil, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 1835/R din 17 noiembrie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei

de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 aprilie 2012.