ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1214/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 12 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 3432/290/2010, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul M.C., la 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are permisul de conducere reținut. În baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În baza art. 85 C. pen.

a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă definitiva prin decizia penala nr. 3825 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, repunând în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală menționată. S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală mai sus menționată. Conform art. 36 alin. (1) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele de 2 ani închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin sentința penala nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3825 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în consecință, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În data de 22 august 2009 inculpatul a condus pe strada Timișoarei din Reșița autoturismul, având permisul de conducere reținut. Fiind oprit de către organele de poliție, inculpatul a refuzat solicitarea acestora de a se supune testării cu aparatul alcooltest Drager, iar la Spitalul Județean de Urgență Reșița, în prezența medicului de gardă U.A., a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Împotriva sentinței penale nr. 208 din 12 mai 2011 a Tribunalului Caraș Severin a declarat recurs, fără a fi motivat, inculpatul M.C. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara. Prin decizia penală nr. 1434/R din 19 septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C.

Împotriva deciziei penale sus menționată contestatorul M.C. a formulat contestație în anulare. Prin decizia penală nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara – secția penală a respins ca fiind tardiv formulată contestația în anulare. Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul contestator a declarat recurs. Recursul este inadmisibil. Din interpretarea dispozițiilor procesual penale referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor penale pronunțate cu ocazia unei căi de atac extraordinare de atac rezultă că acestea pot fi supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea contestată. În cauză hotărârea împotriva căreia contestatorul condamnat a formulat contestație în anulare respectiv decizia penală nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția penală a fost pronunțată în calea de atac a recursului, astfel că nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind nici hotărârea pronunțată cu ocazia solicitării contestației în anulare împotriva acestei decizii nerecurabile nu mai poate fi supusă vreunei căi de atac. Pentru aceste considerente recursul declarat de contestatorul M.I.C. va fi respins, ca inadmisibil, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.