ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în

dosarul cauzei constată următoarele:

prin Sentința penală nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 pronunțată în Dosar nr.

32682/3/2009 a hotărât următoarele:

A respins ca

neîntemeiată cererea inculpatului I.R.M. de schimbare a încadrării juridice a

faptei în infracțiunea de tentativă la trafic de droguri de mare risc,

prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74

alin. ultim, art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul

I.R.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de

încercare.

A dispus ca, pe

durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere

prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., și anume:

a) să se prezinte

lunar la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea

suspendării.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării

executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 16 iulie 2009 și până la zi.

A dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 164/UP/2009 emis

în data de 17 iulie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este

arestat în altă cauză.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74

alin. ultim, art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.N.

la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de

încercare.

A dispus ca, pe

durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere

prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., și anume:

a) să se prezinte

lunar la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe  lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea

suspendării.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării

executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 16 iulie 2009 și până la zi.

A dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 165/UP/2009 emis

în data de 17 iulie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este

arestat în altă cauză.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74

alin. ultim, art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul

N.C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În temeiul art. 86

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa

de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a

unui autoturism pe drumurile publice.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe

durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere

prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., și anume:

a) să se prezinte

lunar la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe  lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea

suspendării.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării

executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 03 iunie 2009 și până la zi.

A dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 132/UP/2009 emis

în data de 03 iunie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este

arestat în altă cauză.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74

alin. ultim, art. 37 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 03 iunie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul C.E. suma de 300

RON.

Conform art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura asiguratorie instituită prin

ordonanța din data de 30 iulie 2009, dispunând restituirea către inculpatul

N.C.L. a telefonului marca N., împreună cu cartela aferentă și către inculpatul

C.E. a telefonului marca N., împreună cu cartela aferentă.

În temeiul art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, după cum urmează: I.R.M. - 3.300 RON, D.N. - 3.600

RON, N.C.L. - 3.600 RON și C.E. - 3.600 RON, onorariile avocaților din oficiu,

în cuantum de câte 300 RON, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

În baza sentinței

Tribunalului, inculpații I.R.M., D.N. și N.C.L. au fost puși în libertate la

data de 24 decembrie 2009.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul nr.

164/D/P/2009 din data de 06 august 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, inculpații au fost trimiși în judecată,

în stare de arest preventiv, fiind acuzați că, în noaptea de 02/03 iunie 2009,

I.R.M. și D.N. au organizat, condus și coordonat preluarea de către N.C.L. și

C.E. a cantității de aproximativ 3 kilograme de substanță despre care cunoșteau

că este heroină, de la colaboratorul având nume de cod „P.G.” și de la

investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.Ș.”, iar inculpatul N.C.L. și

că, în aceeași noapte, a condus pe drumurile publice autoturismul marca B.,

fără a poseda permis de conducere.

În faza de urmărire

penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunțul numitului

A.C.O.; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție la data de 16 aprilie

2009, privind substituirea cantității de aproximativ 2,77 kilograme de heroină;

două procese-verbale din data de 03 iunie 2009 privind redarea în formă scrisă

a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, purtate de investigatorul sub

acoperire „P.Ș.” și colaboratorul „P.G.” cu numita „A.” și inculpații N.C.L. și

C.E.; procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice și

comunicărilor tip SMS și MMS, interceptate în baza autorizațiilor emise de

Tribunalul București, împreună cu notele anexe, de redare în formă scrisă;

procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „B.F.”; procesul-verbal

de prindere în flagrant din data de 03 iunie 2009; procesul-verbal privind

efectuarea livrării supravegheate de droguri, întocmit de investigatorul sub

acoperire „P.Ș.”; declarația colaboratorului „P.G.”; procesul-verbal de

supraveghere operativă din data de 02 iunie 2009; declarațiile martorilor

D.N.V. și H.C.; celelalte procese-verbale întocmite de anchetatori.

În cursul cercetării

judecătorești, au fost audiați inculpații, iar, în calitate de martori,

investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorul „P.G.”. De asemenea, s-a

constatat imposibilitatea audierii martorei H.C., conform art. 327 alin. (3) C.

proc. pen., iar, în privința martorului asistent D.N.V., s-a renunțat la

audierea acestuia, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul ținând

seama de declarațiile celor doi martori din faza de urmărire penală, această

măsură nefiind contestată nici de procuror, nici de inculpați.

Analizând întregul

probatoriu al cauzei, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul

nr. 109/D/P/2009 din data de 18 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților A.C.O., D.C.V.F. și D.F.D., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., precum și

disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, într-un dosar separat, față de

învinuiții N.C.L., C.E., numiții „M.”, „A.” sau „C.”, „S.” și alte persoane

implicate în activitățile ilicite de trafic de droguri, care au format obiectul

respectivului dosar.

S-a reținut că, la

data de 03 aprilie 2009, inculpații A.C.O., D.C.V.F. și D.F.D. au vândut

investigatorului sub acoperire „D.S.” și colaboratorului său „S.A.” cantitatea

de 0,72 grame de pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină

(conform raportului de constatare tehnico-științifică din 08 aprilie 2009) iar,

ulterior, în cursul nopții de 03/04 aprilie 2009, în jurul orei 01

30

,

aceiași inculpați au mai vândut cantitatea de 306,64 grame de pulbere care

conținea heroină, morfină, codeină și cofeină. Totodată, în cursul aceleiași

nopți, inculpatul A.C.O. a predat lucrătorilor de poliție două pachete

conținând cantitatea de 2.469,4 grame de substanță ce conține heroină, morfină,

codeină și cafeină (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 08

aprilie 2009).

În urma denunțului

formulat de inculpatul A.C.O., au fost continuate investigațiile, pentru

identificarea persoanei de la care acesta a preluat cantitatea de droguri,

cunoscută sub numele „M.” (persoană de sex bărbătesc, rezidentă în Grecia),

constituindu-se astfel Dosarul nr. 164/D/P/2009.

Astfel, în prezenta

cauză, s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire, având nume de cod

„B.F.” și „P.Ș.” și respectiv a colaboratorului acestora, având numele de cod

„P.G.”.

Colaboratorul „P.G.”

a reușit să intre în contact cu „M.” (care era interesat să recupereze

drogurile livrate inculpatului A.C.O.), cei doi comunicând doar prin telefon și

internet și stabilind ca, la data de 02 iunie 2009, colaboratorul să se

întâlnească cu o femeie trimisă de „M.”, ce urma să preia drogurile.

Pentru identificarea

lui „M.” și a persoanelor din anturajul acestuia, implicate în traficul de

droguri, s-a autorizat livrarea sub supraveghere, cu substituirea totală, a

cantității de aproximativ 2,77 kilograme de heroină, ce a format obiectul

Dosarului nr. 109/D/P/2009, pe care inculpatul A.C.O. a susținut că a primit-o

de la „M.”, pentru a o valorifica.

În ziua de 02 iunie

2009, în jurul orei 19

00

, investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și

colaboratorul „P.G.” s-au întâlnit cu o femeie trimisă de „M.”, care s-a

recomandat „A.”, stabilind ca primii doi să aducă drogurile, în aceeași seară,

la restaurantul M.D. situat în zona str. B. din sectorul 1, acestea urmând să

fie preluate de alte persoane trimise de „A.”. Discuțiile respective au fost

înregistrate audio-video în baza autorizației nr. 379/2009 emisă de Tribunalul

București.

Investigatorul sub

acoperire și colaboratorul s-au deplasat la restaurantul M.D., având asupra lor

o geantă în care se afla substanța înlocuitoare a drogurilor, în jurul orei 24

00

fiind abordați de inculpații N.C.L. și C.E., aceștia susținând că au fost

trimiși de „A.”, pentru a prelua geanta cu droguri. Până în jurul orei 01

30

,

investigatorul sub acoperire, colaboratorul și cei doi inculpați au purtat

discuții în legătură cu preluarea drogurilor, care au fost înregistrate

audio-video în mediul ambiental, în baza autorizației emise de Tribunalul

București.

În acest interval de

timp, ceilalți doi inculpați, I.R.M. și D.N., au supravegheat zona

restaurantului, ținând legătura telefonic între ei, precum și cu inculpatul

N.C.L., comunicându-și permanent date despre derularea întâlnirii, luând

decizii referitor la modalitatea în care trebuia să fie preluată și

transportată geanta în care se aflau drogurile.

Geanta a fost predată

în mod efectiv inculpatului C.E., acesta împreună cu inculpatul N.C.L.

părăsind, în jurul orei 02

00

, zona în care avusese loc întâlnirea cu

investigatorul sub acoperire și colaboratorul. Cei doi inculpați au purtat o

scurtă discuție, lângă autoturismul condus de inculpatul N.C.L., acesta

aducându-i la cunoștință inculpatului C.E. că nu îl va transporta cu acel

autoturism spre locul de destinație a drogurilor.

Inculpatul N.C.L. a

făcut o serie de verificări în zonă, conducând autoturismul marca B., în mai

multe rânduri, spre Piața V. și spre Piața M., deși nu poseda permis de

conducere (procesul-verbal de verificare în baza de date), pentru a constata

dacă sunt persoane sau mașini suspecte în apropiere.

Inculpatul C.E. s-a

îndreptat către Piața M., având asupra sa geanta de voiaj în care se afla

substanța înlocuitoare a drogurilor, iar, la scurt timp, cei doi inculpați au

fost reținuți de către lucrătorii de poliție, cărora le-au declarat că

organizarea preluării drogurilor fusese realizată de o altă persoană, căreia

i-au indicat doar porecla. Inculpații au mai susținut cu acea ocazie că, pentru

transportarea și asigurarea securității drogurilor, primiseră anticipat ori

urmau să primească bunuri și diferite sume de bani în valoare de 5.000 euro

(inculpatul N.C.L.) și respectiv 500 RON (inculpatul C.E.).

Asupra inculpatului

C.E. a fost găsită suma de 300 RON, acesta susținând că a primit-o de la cei

care l-au trimis după geantă și reprezenta o recompensă pentru activitatea pe

care urma să o desfășoare.

În drept, Tribunalul

a constatat că faptele inculpaților I.R.M., D.N., C.E. și N.C.L., constând în

aceea că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, au desfășurat operațiuni privind

circulația unui drog de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, inculpații

N.C.L. și C.E. au acționat în conivență cu inculpații I.R.M. și D.N., având

reprezentarea că geanta preluată și transportată conținea heroină, fapt ce

rezultă fără echivoc din procesele-verbale de consemnare a conținutului

convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental (interceptate în baza

autorizațiilor emise de Tribunalul București), realizate în perioada 02 - 03

iunie 2009 de către inculpații, investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și

colaboratorul „P.G.”, coroborate cu declarațiile investigatorului sub acoperire

și colaboratorului, dar și cu declarațiile inculpaților N.C.L. și C.E. din faza

de urmărire penală, precum și cu celelalte procese-verbale întocmite de

organele de urmărire penală.

Deoarece, în urma

activităților materiale concordante, realizate pe baza unui plan conceput în

comun, inculpații N.C.L. și C.E. au preluat geanta, având reprezentarea că

aceasta conține droguri, cel din urmă fiind și reținut în timp ce o transporta,

Tribunalul a constatat că infracțiunea de trafic de droguri s-a realizat din

punct de vedere subiectiv și obiectiv, astfel că cererea de schimbare a încadrării

juridice în infracțiunea de tentativă la trafic de droguri, formulată de

inculpatul I.R.M., este neîntemeiată.

Tribunalul a mai

constatat, tot în drept, că fapta inculpatului N.C.L. constând în aceea că, în

noaptea de 02/03 iunie 2009, a condus pe drumurile publice autoturismul marca

B., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama, conform criteriilor

stabilite în art. 72 C. pen., de gradul concret de pericol social al faptelor,

de împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, de poziția procesuală

adoptată pe parcursul procesului penal, precum și de calitatea de recidivist sau

de infractor primar, reținând în acest sens că inculpatul C.E. se află în stare

de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (a săvârșit

infracțiunea după executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 1278/2004 a Judecătoriei sectorului 1 București), în

timp ce ceilalți trei inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Întrucât inculpații

au săvârșit faptele împreună, Tribunalul a reținut, în sarcina acestora,

circumstanța agravantă legală prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere că

inculpații au acționat la provocarea organelor de urmărire penală, Tribunalul a

reținut, în beneficiul acestora, și circumstanțe atenuante, conform art. 74

alin. ultim C. pen., în raport cu care a coborât pedepsele sub minimul special

prevăzut de lege, potrivit art. 76 lit. a) C. pen.

În privința

inculpatului N.C.L., aceste circumstanțe reale au fost reținute numai pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, ele fiind legate doar de fapta

respectivă.

Tribunalul a mai

reținut că natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise

conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură

electorală, astfel că, în temeiul art. 65 și art. 71 C. pen., a interzis

inculpaților exercitarea acestor drepturi, atât ca pedeapsă complementară, cât

și ca pedeapsă accesorie.

Întrucât cele două

infracțiuni săvârșite de inculpatul N.C.L. se află în concurs real, Tribunalul,

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a

aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., stabilită pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Tribunalul a

apreciat, ținând seama de persoana inculpaților I.R.M., D.N. și N.C.L., dar și

de motivele care au determinat reținerea în favoarea lor de circumstanțe

atenuante, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și, chiar fără

executarea pedepselor aplicate, aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, astfel

că, în temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării acelor pedepse, impunând

inculpaților, pe durata termenului de încercare, respectarea măsurilor de

supraveghere prev. de art. 86

3

lit. a) - d) C. pen. De asemenea,

făcând aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

Conform art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul a dispus punerea de îndată în

libertate a celor trei inculpați, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În privința

inculpatului C.E., Tribunalul, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest preventiv, deoarece temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri nu s-au schimbat.

În temeiul art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la același inculpat

suma de 300 RON, obținută în urma desfășurării activității infracționale.

Conform art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul a ridicat măsura asiguratorie instituită

de procuror și a dispus restituirea către inculpații N.C.L. și C.E. a

telefoanelor aparținând acestora, împreună cu cartelele aferente, constatând că

nu se impune confiscarea lor, întrucât, potrivit art. 111 C. pen., măsurile de

siguranță (printre care și aceea la care se referă art. 118 lit. b) C. pen.) au

ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii

faptelor prevăzută de legea penală, or, în speță, aceste cerințe ale legii nu

sunt îndeplinite, deoarece telefoanele mobile nu sunt de natură, prin ele

însele, să genereze și să faciliteze săvârșirea unor infracțiuni și, ca atare,

nu prezintă o stare de pericol, în sensul prevederilor legale sus-menționate.

Referitor la

cantitatea de 2,77 kilograme de substanță ce conține heroină, morfină, codeină

și cafeină, care a format obiectul Dosarului nr. 109/D/P/2009, Tribunalul a

constatat că, în cauza respectivă, s-a solicitat confiscarea acesteia, astfel

că cererea procurorului de a se dispune și în prezenta cauză confiscarea ei este

nefondată.

sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul

București (la data de 29 decembrie 2009) și inculpatul C.E. (la data de 04

ianuarie 2010).

În motivele scrise de

apel, Parchetul a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub următoarele aspecte:

în favoarea celor patru inculpați, cu privire la infracțiunea prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a circumstanței atenuante prev. de

art. 74 alin. ultim C. pen.;

individualizare a pedepselor aplicate celor patru inculpați, atât sub aspectul

duratei, cât și sub aspectul modalității de executare;

dispozițiilor art. 65 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

alături de pedeapsa principală stabilită în cazul fiecăruia dintre inculpații

I.R.M., D.N. și N.C.L., în condițiile suspendării sub supraveghere a executării

acesteia, conform art. 86

1

C. pen.;

aplicării măsurii de siguranță prev. de art. 116 C. pen., constând în

interzicerea de a se afla în municipiul București, în cazul inculpatului C.E.;

aplicării circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. ultim C. pen., în

cazul inculpatului N.C.L., și cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În dezbaterile de la

termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a precizat în mod

explicit că nu susține motivele scrise de apel menționate la pct. 3 și 5, ci

numai pe acelea indicate la pct. 1, 2 și 4, astfel că numai acestea din urmă

vor fi examinate de către Curte.

În motivele scrise de

apel, inculpatul C.E. a criticat judecarea sa în stare de arest preventiv, în

timp ce ceilalți trei inculpați, despre care a susținut că sunt adevărații

„făptași” și i-au amenințat familia, au fost puși în libertate.

Cu ocazia

dezbaterilor, inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a

unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, achitarea sa, fie

pe temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (pe motiv că lipsește intenția, ca

element constitutiv al infracțiunii, întrucât el nu a cunoscut conținutul real

al genții preluate de la investigatorul sub acoperire și colaborator), fie pe

temeiul art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. (pe motiv că, în concret,

fapta de care este acuzat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni),

iar, în subsidiar, reducerea pedepsei la care a fost condamnat în primă

instanță, prin reținerea în favoarea sa și a circumstanței atenuante prev. de

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În susținerea motivelor de apel, inculpatul a

invocat și obținerea probatoriului pe care se întemeiază acuzarea prin

încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Pe parcursul

judecării apelurilor, Curtea a menținut în mod succesiv starea de arest

preventiv a inculpatului C.E., conform încheierilor pronunțate la termenele din

datele de 08 februarie 2010 și 22 martie 2010 (rămase definitive prin

respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de acesta).

De asemenea, Curtea a

procedat în mod nemijlocit la ascultarea apelantului inculpat C.E., precum și a

intimaților inculpați I.R.M., D.N. și N.C.L.

Din oficiu, Curtea a

dispus citarea, în vederea audierii, a martorilor H.C. și D.N.V., însă

mandatele de aducere emise pe numele acestora au fost restituite cu mențiunea

că nu mai locuiesc la adresele menționate în actele dosarului, cu care

figurează și în evidențele poliției, martora H.C. fiind plecată din țară, iar

martorul D.N.V. părăsindu-și atât domiciliul, cât și reședința fără forme

legale și mutându-se la o adresă necunoscută, împrejurări în raport cu care

Curtea, pe de o parte, a constatat ca fiind legală aplicarea de către prima

instanță, în privința primei martore, a dispozițiilor art. 327 alin. (3) C.

proc. pen., iar, pe de altă parte, a făcut aplicarea acelorași dispoziții, și

în privința celui de-al doilea martor, urmând a avea în vedere, la judecarea

cauzei, declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale (necontestate

de către vreunul dintre inculpați).

Analizând actele și

lucrările dosarului (inclusiv declarațiile date în prezenta cale de atac), prin

prisma dispozițiilor art. 378 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în raport cu

motivele susținute, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că

apelul Parchetului este fondat (numai în ceea ce privește motivele menționate

la pct. 1 și 2), în timp ce apelul inculpatului C.E. este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Situația de fapt

stabilită de prima instanță este corectă, întrucât corespunde probatoriului

administrat în cauză, eronată fiind numai reținerea de către aceasta a

săvârșirii faptelor ca urmare a provocării inculpaților de către organele de

urmărire penală.

Astfel, Curtea a

remarcat, în prealabil, că niciunul dintre cei patru inculpați nu a contestat

situația de fapt descrisă în sentința Tribunalului, inculpații I.R.M., D.N. și

N.C.L. nedeclarând apel în cauză, iar inculpatul C.E. negând doar faptul că ar

fi cunoscut conținutul genții preluate de la investigatorul sub acoperire

„P.Ș.” (nume de cod) și colaboratorul „P.G.” (nume de cod).

De asemenea, Curtea a

constatat că, prin declarațiile date în apel, niciunul dintre inculpați nu a

contestat prezența, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în interiorul (N.C.L. și

C.E.) și respectiv în preajma (I.R.M. și D.N.) restaurantului M.D. situat în

zona Străzii B., unde s-a realizat în mod efectiv tranzacția având ca obiect

substanța înlocuitoare a cantității de aproximativ 2,77 kilograme de heroină,

conform Ordonanței Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism nr. 51/A/2009 din data de 02 iunie 2009 de autorizare a

livrării supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora și

procesului-verbal de substituire din aceeași dată, întocmit de ofițeri de

poliție din cadrul I.G.P.R.-D.C.C.O., iar ultimii trei inculpați nici

preocupările personale legate de preluarea genții în care se aflau drogurile

substituite.

Versiunea susținută

în apel de inculpații I.R.M., D.N. și C.E. a fost aceea că ei știau că, în

geanta respectivă, se afla suma de 5.000 - 6.000 de euro și că au fost trimiși

în acel loc să o ridice (chiar prin furt, potrivit primului inculpat) de către

o persoană de sex feminin cunoscută de ei drept „V.”, zisă și „A.”, despre care

nu au putut furniza însă informații utile, care să permită a fi identificată,

în timp ce inculpatul N.C.L. a susținut că el s-a deplasat la restaurantul

anterior menționat pentru a cumpăra cocaină pentru consumul propriu și acolo,

în locul vânzătorului cu care trebuia să încheie tranzacția, s-au prezentat

două persoane care au făcut vorbire despre o geantă de care el nu a fost

interesat.

Aceste susțineri ale

inculpaților sunt contrazise însă de restul probatoriului administrat în cauză,

care dovedește, mai presus de orice îndoială, că inculpații I.R.M. și D.N. au

organizat și coordonat preluarea de către inculpații N.C.L. (cu care au ținut

tot timpul legătura prin telefon) și C.E. (desemnat ca executant) a genții

despre care cunoșteau că are înăuntrul său cantitatea de aproximativ 3

kilograme de heroină, ultimii doi inculpați urmând a fi recompensați, pentru

activitatea lor, cu sumele de 5.000 euro și respectiv 500 RON (din care inculpatului

C.E. i s-a și plătit anticipat suma de 300 RON, descoperită asupra sa).

În acest sens, Curtea

a reținut că, potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant,

investigatorul sub acoperire și colaboratorul, având asupra lor geanta tip

troler în care se afla substanța înlocuitoare a heroinei (ambalată în două

pachete de formă pătrată, cu dimensiuni de aproximativ 20 cm, învelite în

scotch de culoare neagră și respectiv maro), au intrat în restaurantul M.D.,

unde au ocupat una dintre mesele libere. Între timp, la una dintre mesele

învecinate, s-au așezat inculpatul N.C.L. și martora H.C., la scurtă vreme

inculpatul deplasându-se spre locul unde se aflau investigatorul sub acoperire

și colaboratorul, în timp ce martora a ieșit afară, rămânând să-l aștepte

într-un autoturism B. parcat în zonă. În continuare, inculpatul N.C.L. s-a

așezat la masa ocupată de investigator și colaborator, discutând cu aceștia.

După aproximativ 10 minute, la aceeași masă s-a așezat și inculpatul C.E., care

l-a salutat pe primul inculpat și s-a implicat în discuțiile purtate cu

investigatorul și colaboratorul, timp în care zona restaurantului a fost

supravegheată dintr-un autoturism A. În jurul orei 01

00

,

investigatorul și colaboratorul, împreună cu cei doi inculpați, au părăsit incinta

restaurantului, continuându-și discuțiile, timp în care geanta a rămas în

posesia investigatorului. După aproximativ 10 minute, investigatorul a lăsat

geanta respectivă pe trotuar, de unde a fost preluată de inculpatul C.E., care

s-a deplasat cu ea, mergând pe jos, pe str. B., în direcția Piața M., în

același sens deplasându-se, la volanul autoturismului B., și inculpatul N.C.L.

În acel moment, s-a realizat intervenția organelor de poliție constituite în

dispozitivul de supraveghere, în prezența cărora inculpatul C.E., fiind

întrebat despre conținutul genții pe care o transporta, a declarat că în

aceasta „se află droguri”, iar inculpatul N.C.L., fiind interogat asupra

prezenței sale în zonă, a precizat că „locuiește în apropiere și l-a rugat un

prieten să îl ajute cu ceva”.

Investigatorul sub

acoperire „P.Ș.” a precizat în procesul-verbal întocmit că, în urma

convorbirilor telefonice purtate de colaborator cu numiții „M.” și „A.”, s-a

convenit ca predarea drogurilor să se realizeze la restaurantul anterior

menționat unor „băieți” trimiși de aceștia, cei doi fiind tocmai inculpații

N.C.L. și C.E., care au venit, în această ordine, la masa unde el și

colaboratorul s-au așezat. Investigatorul a mai precizat că, în cursul

discuțiilor cu inculpatul N.C.L., la care a asistat și inculpatul C.E., el a

explicat că, înăuntrul genții, se află două pachete de heroină, care trebuie să

ajungă la „A.” și, întrebându-l pe cel dintâi câți bani primește pentru

serviciul său, acesta a afirmat „sper să merite, pentru că de fiecare dată când

am ajutat-o a meritat”. Conform investigatorului, după ce inculpatul N.C.L. a

plecat, mutându-se peste drum într-un autoturism B., discuțiile au continuat cu

inculpatul C.E., căruia i-a spus foarte clar, chiar de mai multe ori, că în geantă

se află droguri, acesta afirmând că înțelege și că a mai ajutat-o și cu alte

ocazii pe „A.”, transportându-i asemenea substanțe.

Investigatorul sub

acoperire, fiind audiat ca martor de către prima instanță, în condițiile art.

86

1

- 86

2

C. proc. pen., și-a menținut afirmațiile din

faza de urmărire penală, precizând că le-a spus în mod explicit persoanelor

care s-au prezentat pentru ridicarea genții, pe care le cunoștea sub numele de

„L.” și „E.”, că aceasta conține droguri și că geanta respectivă a fost preluată

efectiv de inculpatul C.E.

La rândul său,

colaboratorul „P.G.” a confirmat în declarația dată în cursul urmăririi penale

că discuțiile legate de predarea genții s-au purtat, în restaurantul anterior

menționat, cu inculpații N.C.L. și C.E., cărora li s-a spus în mod clar că,

înăuntrul acesteia, se află două pachete cu heroină.

Și colaboratorul,

fiind audiat ca martor de către prima instanță, în condițiile art. 86

1

- 86

2

C. proc. pen., și-a menținut această declarație, precizând că

le-a spus ambilor inculpați că geanta conținea 3 kilograme de heroină, fără ca

aceștia să se arate mirați.

În același timp,

martorul D.N.V., care a asistat la prinderea în flagrant a inculpatului C.E., a

declarat că, în prezența sa, acesta a afirmat că pachetele descoperite în

geanta aflată în posesia sa (unul de culoare neagră, iar celălalt de culoare

maro) „conțin heroină”.

Totodată, martora

H.C., persoana care l-a însoțit pe inculpatul N.C.L. la restaurantul în

discuție, a confirmat că acesta se cunoștea cu inculpatul C.E., că s-au așezat

amândoi la o masă unde se aflau două persoane (n.n. investigatorul sub

acoperire și colaboratorul) și că, după ce au plecat de acolo, cel dintâi „era

agitat” și a făcut mai multe drumuri cu autoturismul, dus-întors, spre Piața V.

și spre Piața M.

Nu în ultimul rând,

nota de redare a conținutului discuției în mediul ambiental purtată în noaptea

respectivă, în jurul orei 24

00

, între investigatorul sub acoperire

și colaborator, pe de o parte și inculpații N.C.L. și C.E., pe de altă parte,

înregistrată în baza autorizației nr. 379/AI din 07 aprilie 2009, emisă de

Tribunalul București și reînnoită de aceeași instanță în baza încheierii nr.

525/AI din 14 mai 2009, dovedește că ambii inculpați cunoșteau că geanta pe

care veniseră să o preia conținea 3 kilograme de heroină.

Mai mult, inculpatul

C.E. însuși a recunoscut în toate declarațiile date în faza de urmărire penală,

inclusiv în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare

preventivă în ceea ce îl privește, că persoanele care i-au predat geanta i-au

spus că aceasta conținea 3 kilograme de heroină și că, pentru serviciul de a

prelua și transporta acea geantă, inculpatul N.C.L. i-a promis 500 RON, din

care i-a plătit însă numai 300 RON.

Deși inculpatul a

revenit, în cursul judecății în primă instanță și în apel, asupra declarațiilor

respective, susținând fie că nu cunoștea conținutul genții pe care trebuia să o

preia, fie că i s-a spus de către persoana care l-a trimis că în aceasta se

afla o sumă de bani, Curtea a constatat, pe de o parte, că inculpatul nu a

oferit nicio justificare pentru modificarea repetată a declarațiilor sale,

inconsecvența manifestată chiar pe parcursul judecății în cele două grade de

jurisdicție lipsind de credibilitate afirmațiile lui, iar, pe de altă parte, că

noile declarații - prin care se tinde la susținerea nevinovăției - nu se

coroborează cu probatoriul anterior analizat, conform art. 69 C. proc. pen.,

fiind dimpotrivă contrazise de acesta, motiv pentru care ele vor fi înlăturate

ca neexprimând adevărul.

În consecință, Curtea

a constatat, în apelul inculpatului C.E., ca fiind nefondată cererea sa de

achitare, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât, contrar

susținerilor apărării, fapta a fost săvârșită cu vinovăție în forma intenției

directe. Astfel, inculpatul a cunoscut că geanta preluată și transportată

conținea un drog de mare risc (după cum rezultă în mod concordant din

procesul-verbal de prindere în flagrant, nota de redare a conținutului

discuției înregistrate în mediul ambiental, declarațiile constante ale

investigatorului sub acoperire „P.Ș.”, colaboratorului „P.G.” și respectiv ale

martorului D.N.V., toate coroborate cu propriile declarații din faza de

urmărire penală) și, ca atare, săvârșirea unei fapte ilicite privind punerea în

circulație a acelui drog a fost prevăzută și urmărită de acesta.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul N.C.L., Curtea a constatat că și acesta a recunoscut, în

toate declarațiile date în faza de urmărire penală, participarea la preluarea

cantității de aproximativ 3 kilograme de heroină (drog despre care i s-a spus

că se află înăuntrul genții ridicate și transportate de inculpatul C.E.),

activitate în urma căreia i s-au promis, drept recompensă, bunuri și sume de

bani în valoare totală de 5.000 euro, pentru ca, ulterior, în cursul judecății

în primă instanță și în apel, fără a oferi vreo justificare, să retracteze

acele declarații, susținând că, în realitate, el s-a deplasat la restaurantul

M.D. numai pentru a cumpăra cocaină pentru consumul propriu, declarațiile sale

fiind contradictorii și cât privește perfectarea sau nu a tranzacției

respective.

Dincolo de lipsa

oricărei motivații pentru modificarea declarațiilor inițiale, Curtea a

constatat că noile declarațiile ale inculpatului nu se coroborează, conform

art. 69 C. proc. pen., cu restul probatoriului cauzei (procesul-verbal de

prindere în flagrant, nota de redare a conținutului discuției înregistrate în

mediul ambiental, declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire

„P.Ș.”, colaboratorului „P.G.” și respectiv ale martorei H.C., dar și notele de

redare a conținutului convorbirilor telefonice realizate cu inculpații I.R.M.

și D.N. - ce vor fi analizate mai jos) și, de asemenea, nici măcar nu sunt

credibile, în condițiile în care inculpatul respectiv susține că, aflându-se în

restaurant, a văzut cum inculpatul C.E. a fost forțat, prin insistențe repetate

și promisiunea plății unei sume de bani, de două persoane (n.n. investigatorul

sub acoperire și colaboratorul) să preia geanta în discuție, acțiune care, în

mod normal, acceptând că a fost reală (deși probatoriul cauzei nu o confirmă),

nu ar fi trebuit să-i atragă atenția, dacă ar fi fost într-adevăr străină de

orice preocupare din partea sa.

În plus, inculpatul

nici nu a contestat soluția de condamnare pronunțată de prima instanță (nu a

declarat apel în cauză), acceptând astfel ca fiind adevărată situația de fapt

reținută de acea instanță, în sensul săvârșirii de către el a infracțiunii de

care este acuzat.

Aceeași este situația

și în cazul inculpaților I.R.M. și D.N., niciunul dintre aceștia nedeclarând

apel împotriva sentinței de condamnare.

Examinând din oficiu

acest aspect, în considerarea efectului integral devolutiv al apelului

Parchetului, Curtea a constatat că, și în cazul celor doi inculpați anterior

menționați, vinovăția a fost temeinic dovedită, probatoriul cauzei fiind lipsit

de echivoc.

Astfel, Curtea a

reținut, în prealabil, că inculpații înșiși au recunoscut, în declarațiile date

în primă instanță și în apel, preocupările lor legate de preluarea genții în

discuție, la cererea numitei „V.” (persoană neidentificată), pretinzând însă că

ei știau că, în acea geantă, se afla o sumă de bani, din care o parte urma a le

fi remisă lor, drept recompensă.

De asemenea, în

aceleași declarații, inculpații au recunoscut deplasarea lor, în noaptea de

02/03 iunie 2009, în zona restaurantului M.D. de pe str. B., precum și faptul

că, în acele împrejurări, au comunicat prin telefon, atât între ei, cât și cu

inculpatul N.C.L., sfătuindu-se ulterior să-și schimbe cartelele telefonice

folosite în acea noapte, lucru pe care inculpatul I.R.M. a confirmat că l-a și

făcut.

Analiza conținutului

notelor de redare a convorbirilor telefonice respective, interceptate și

înregistrate în baza autorizațiilor nr. 484/AI din 05 mai 2009, nr. 527/AI din

15 mai 2009 și nr. 592/AI din 01 iunie 2009, emise de Tribunalul București în

Dosarul de urmărire penală nr. 42/D/P/2009, în care inculpații I.R.M. și N.C.L.

erau cercetați pentru fapte similare, relevă cu certitudine că inculpații I.R.M.

și D.N. sunt cei care au organizat și coordonat în permanență, prin intermediul

inculpatului N.C.L., activitatea de preluare a genții conținând substanța ce a

substituit drogurile despre care ei știau că se află înăuntrul său.

Astfel, în noaptea de

02/03 iunie 2009, în intervalul orar 23

44

- 01

26

(aceasta

fiind chiar perioada corespunzătoare faptelor legate de preluarea genții ce

conținea substanța înlocuitoare a heroinei), între inculpații I.R.M. (zis „R.”)

și N.C.L. (zis „L.”), au avut loc 19 convorbiri telefonice, între inculpații

D.N. (zis „A.A.”) și N.C.L. (zis „L.”), s-au desfășurat alte 10 asemenea

convorbiri, pentru ca inculpații I.R.M. (zis „R.”) și D.N. (zis „A.A.”) să

comunice și între ei, pe aceeași cale, purtând împreună 12 convorbiri telefonice.

În cuprinsul

convorbirilor anterior menționate, inculpații I.R.M. și D.N., luând fiecare

legătura cu inculpatul N.C.L., dar discutând și între ei, au transmis indicații

în legătură cu modalitatea de intrare în contact cu persoanele care urmau să

predea geanta în discuție, cunoscând că aceasta are legătură cu „M.” (n.n.

cetățean de culoare, de naționalitate nigeriană, rezident în Grecia), „A.” și

„V.” și confirmând prezența în zonă, pentru a asigura supravegherea

operațiunii, a autoturismelor B. și A. la care se face referire în

procesul-verbal de prindere în flagrant a autorilor nemijlociți, au hotărât că

persoana care trebuia să ridice și să transporte geanta respectivă este

inculpatul C.E., care urma să se deplaseze pe jos, în timp ce inculpatul N.C.L.

trebuia să-l însoțească pe același traseu, la bordul autoturismului său, până

la destinația stabilită („până la ăia a lui P.”), pentru a supraveghea zona, au

comunicat sfaturi de precauție celor doi inculpați implicați în mod direct în

preluarea genții și chiar au stabilit modalități de evitare a răspunderii în

ceea ce îi privește, cerându-i inculpatului N.C.L. să se îndepărteze și să-l

abandoneze pe inculpatul C.E., în momentul când au constatat prezența în zonă a

organelor de poliție și stabilind să nu se mai contacteze în viitor de pe

numerele de telefon folosite în acea noapte.

Modul de operare al

inculpaților I.R.M. și D.N., caracterul conspirativ al acțiunilor întreprinse

de aceștia, prin folosirea ca executanți a celorlalți doi inculpați, precum și

măsurile de precauție pe care și le-au luat, pentru eventualitatea descoperirii

faptelor, fac total neverosimilă apărarea lor în sensul că nu ar fi cunoscut

conținutul real al genții în discuție (heroină substituită), afirmația că,

potrivit celor cunoscute de ei, înăuntrul său s-ar fi aflat doar o sumă de bani

neputând justifica un asemenea comportament, întrucât preluarea genții, în

aceste condiții, nu ar fi avut în sine nimic nelegal.

În acest context, se

cuvine a fi menționat și faptul că, sesizând probabil caracterul șubred al

apărării inițial construite, din perspectiva împrejurării anterior menționate,

inculpatul I.R.M. a susținut, pentru prima dată în declarația dată în fața

instanței de apel, că, în realitate, intenția sa și a inculpatului D.N. a fost

aceea de a fura geanta respectivă, aflând că aceasta conține o sumă importantă

de bani, această afirmație - dincolo de caracterul său rizibil în împrejurările

date - fiind singulară în ansamblul probatoriului cauzei, întrucât primul

inculpat nu a iterat-o în niciuna dintre declarațiile sale anterioare (din

cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță), cel de-al doilea

inculpat nu a confirmat-o și nici nu există vreo altă dovadă care să o susțină

în mod credibil.

Dimpotrivă,

declarațiile inculpaților C.E. și N.C.L. din faza de urmărire penală, potrivit

cărora drogurile preluate de ei urmau să ajungă în posesia familiei „G.”

(căreia îi aparține și inculpatul I.R.M.), pentru care ei mai făcuseră și

anterior servicii asemănătoare, coroborate cu acțiunile vădit coordonate ale

inculpaților I.R.M. și D.N. din noaptea respectivă, confirmă că aceștia din

urmă cunoșteau că geanta în discuție conținea heroină, iar demersurile lor au

urmărit tocmai asigurarea reușitei operațiunii de preluare a acesteia, în

condiții de maximă siguranță pentru ei.

În raport cu situația

de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei, Curtea a constatat ca fiind lipsită

de orice suport probatoriu pertinent teza primei instanțe în sensul că

inculpații ar fi acționat la provocarea organelor de urmărire penală,

împrejurare reținută de către acea instanță drept circumstanță atenuantă

judiciară în favoarea acestora, conform art. 74 alin. ultim C. pen.

Sub acest aspect,

Curtea a remarcat, în prealabil, că însuși raționamentul juridic al primei

instanțe este contrar legii, întrucât, dacă teza acesteia privind acțiunile

provocatorii ale organelor de urmărire penală s-ar dovedi într-adevăr reală,

soluția legală ce ar decurge dintr-o asemenea împrejurare nu este nicidecum

aceea a reținerii ei drept circumstanță atenuantă judiciară, care are un

caracter facultativ, ci cea a înlăturării obligatorii a probelor obținute ca

urmare a acelor acțiuni, potrivit art. 64 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (2)

C. proc. pen. și, drept consecință, în lipsa altor probe legal obținute care să

susțină acuzarea, achitarea inculpaților.

În același timp,

Curtea a constatat că prima instanță nu a oferit nicio motivație concretă în

susținerea tezei sale, din considerentele sentinței apelate lipsind practic

orice referire la împrejurările de fapt care au determinat instanța respectivă

să afirme că inculpații au acționat la provocarea organelor de urmărire penală.

Examinând din oficiu

acest aspect, care a fost susținut ca motiv de apel și de inculpatul C.E.,

Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză exclude, în realitate,

orice acțiune de provocare a inculpaților la săvârșirea faptelor de care sunt

acuzați, acțiune care, în mod logic, nu ar fi putut proveni decât din partea

investigatorului sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorului „P.G.”, folosiți de

către organele de urmărire penală în baza autorizărilor date de către

procurorii de caz prin ordonanțele nr. 32/A din 06 mai 2009 și nr. 52/A din 02

iunie 2009.

Astfel, în cazul

inculpaților I.R.M. și D.N., Curtea constată că orice acțiune de provocare din

partea agenților respectivi este de plano exclusă, în condițiile în care nu a

existat niciun contact între aceștia (nu s-au întâlnit vreodată și nu au

comunicat pe nicio cale).

În cazul inculpaților

C.E. și N.C.L. (care s-au prezentat pentru a ridica de la investigatorul sub

acoperire și colaborator geanta în care se afla substanța înlocuitoare a

heroinei), Curtea a constatat că faptele lor nu au fost determinate nicidecum

de acțiunile celor doi agenți, ci de îndemnurile și indicațiile ce le-au fost

transmise, începând încă înainte de realizarea întâlnirii propriu-zise cu

aceștia, de către inculpații I.R.M. și D.N., cu care s-au aflat permanent în

legătură prin telefon și, sub coordonarea cărora, au realizat preluarea genții

respective. De altfel, între inculpații în discuție, pe de o parte și

investigatorul sub acoperire și colaborator, pe de altă parte, nici nu a

existat vreun contact anterior întâlnirii din restaurantul M.D., unde primii

doi s-au prezentat ca urmare a indicațiilor ce le-au transmise de către

ceilalți doi inculpați, potrivit convorbirilor telefonice anterior analizate.

Rezultă prin urmare

că, în cazul tuturor celor patru inculpați, hotărârea infracțională, privitoare

la intrarea în posesia cantității de aproximativ 3 kilograme de heroină, a fost

luată mai înainte de a se realiza contactul propriu-zis cu investigatorul sub

acoperire și colaboratorul și, în mod evident, independent de orice acțiune de

provocare din partea acestora.

Astfel fiind, Curtea

a constatat, în apelul Parchetului, că reținerea în favoarea inculpaților a

circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. ultim C. pen. este

vădit nelegală, impunându-se în consecință înlăturarea ei și, în mod

corespunzător, și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.,

cu toate consecințele ce decurg sub aspectul individualizării pedepselor

aplicate acestora.

În același timp, cu

referire la inculpatul C.E., Curtea a constatat că a lipsit nu doar acțiunea de

provocare a acestuia, dar și acțiunea afirmată de apărare privind constrângerea

sa la preluarea genții conținând substanța înlocuitoare a heroinei, prin

insistențe repetate ale investigatorului sub acoperire și colab