ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1202/2010

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.(fostă Ș.) M.Ș. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza disp. art. 76 alin. (3) C. pen. nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 86 1 alin. (2) C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani. În baza disp. art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, în ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea ei; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei cu privire la disp. art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate. În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008, inclusiv.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C., la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza disp. art. 76 alin. (3) C. pen., nu s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 86 1 alin. (2) C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 (șase) ani. În baza disp. art. 86 3 alin. (1) C. pen., prima instanță a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, în ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemn cu supravegherea lui; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință si locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existență. Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-au suspendat pedepsele accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza disp. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocare suspendării condiționate. În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008, inclusiv.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata O.M., la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza disp. art. 76 alin. (3) C. pen., nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 2 alin. (2) din Lege nr. 143/2000. În baza disp. art. 86 1 alin. (1) C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani. În baza disp. art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, în ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemna cu supravegherea ei; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., prima instanță a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza disp. art. 359 din C. proc. pen., prima instanță a atras atenția inculpatei cu privire la disp. art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate. În baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 07 iunie 2008 la 07 iulie 2008, inclusiv.

Prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 formulată de inculpatul F.Ș. În baza disp. art. 334 din C. proc. pen., tribunalul București, secția I penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din cursul anului 2005, reținută în sarcina inculpatului F.Ș. din infr. prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infr. prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În baza disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (fapta din cursul anului 2008), a fost condamnat inculpatul F.Ș. zis P., la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen. În baza disp. art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. art. 74 lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) din C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săv. infr. prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii (fapta din cursul anului 2005). În baza disp. art. 350 din C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea de 24 de ore de la 23 mai 2005 la 24 mai 2005, precum și prevenția de la 07 iunie 2008 la zi.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., prima instanță a dispus achitarea inculpatului G.M. zis B., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. În baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea de 24 de ore de Ia 23 mai 2005 la 24 mai 2005. În baza disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor cantități: 0,11 gr. pulbere care conțineau heroină, cofeină și griseofulvin, depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria din 27 iunie 2008, 29 comprimate și 1,36 gr. pulbere ce conțin clorhidrat de metadonă, precum și 20 capsule ce conțin amfepramone depuse la I.G.P.R. –D.C.J.S.E.O. cu dovada seria din 27 iunie 2008, 20,47 gr. heroină, cofeină și paracetamol și 2,25 gr. heroină și cofeină depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria din 27 iunie 2008, 0,27 gr. heroină, cofeină și griseofulvin, 0,30 heroină, cofeină și griseofulvin, precum și 0,16 gr heroină, cofeină și griseofulvin, depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria din 27 iunie 2008, 0,11 gr. heroină depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria din 27 iunie 2008, care vor fi distruse în condițiile art. 18 din aceeași lege, cu păstrarea de contraprobe. S-a luat act că următoarele: 4 comprimate conținând clorhidrat de metadonă expertizate prin raportul de constatare tehnico-științificâ nr. 8573546 din 10 iunie 2008 0,06 gr. heroină, cofeină și griseofulvin expertizate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857075 din 09 mai 2008, probele nr. 1a și 1 b, expertizate prin raportul de constatare tehnico-științificâ nr. 857355 din 11 iunie 2008, 0,09 gr. heroină, cofeină și griseofulvin expertizate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857048 din 07 mai 2008, 0,10 gr heroină, cofeină și griseofulvin expertizată prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857061 din 09 mai 2008, 0,10 gr. heroină și cofeină expertizată prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 212251 din 24 mai 2005, probele nr. 3a, heroină și cofeină și 3b expertizate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857352 din 10 iunie 2008, 0,07 gr. heroină expertizată prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857119 din 15 mai 2008, 0,12 gr. heroină, cofeină și griseofulvin expertizată prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 857047 din 07 mai 2008, au fost consumate în procesul analizelor de laborator. În baza disp. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpata C.(fostă Ș.) M.Ș. a sumei de 50 lei, de la inculpatul F.Ș. a sumei de 100 lei, de la inculpatul S.M. a sumei de 120 lei, de la inculpata O.M. a sumei de 50 lei. S-a dispus restituirea către inculpatul F.Ș. a telefonului mobil marca L. depus la I.P.J. Ilfov S.C.J.S.E.O. cu dovada seria din 30 iunie 2008 În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: I. Referitor la inculpata C. (fostă Ș.) M.Ș. zisă M. La data de 07 mai 2008, colaboratorul G.V., sub supravegherea investigatorului sub acoperire B.I., a stabilit telefonic cu inc. O.S. să se întâlnească în zona benzinăriei R. din Voluntari pentru a cumpăra heroină de la acesta din urmă, sens în care s-a deplasat până la benzinărie unde colaboratorul, sub supravegherea investigatorului, a înmânat inculpatului suma de 50 lei pentru cumpărarea unei doze de heroină. Având în vedere faptul că inc. O.S. nu avea asupra sa doza de heroină, a contactat-o telefonic pe inculpata C.(fostă Ș.) M. pentru ca aceasta din urmă să îi dea doza colaboratorului. Astfel, colaboratorul s-a deplasat în zona L.G. din aceeași localitate unde s-a întâlnit cu inculpata, care i-a remis doza de heroină plătită. S-a reținut că situația de fapt mai sus expusă a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f. 88-90 d.u.p.), declarația colaboratorului G.V. (f. 81-82 d.u.p., 182-183 ds.fd. vol. I), a investigatorului B.I. (f. 86-87 d.u.p., 176-177 ds. fd. vol I), din procesul verbal de vizionare a întâlnirii dintre colaborator și inculpați (f. 83-85 d.u.p.). La data de 08 mai 2008, colaboratorul G.V. sub supravegherea investigatorului B.I., s-a întâlnit cu inc. C.(fostă Ș.) M. în zona parcului din fața primăriei Voluntari de la care a cumpărat o doză de heroină cu suma de 50 lei, doză pe care inculpata a scos-o dintr-un portofel în care se aflau mai multe doze de heroină. S-a constatat că situația de fapt anterior expusă, a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f. 99-101 d.u.p.), declarația colaboratorului G.V. (f. 94 d.u.p., 182-183 ds.fd. vol. I), a investigatorului B.I. (f. 95-96 d.u.p., 176-177 ds. fd. vol I), din procesul verbal de vizionare a întâlnirii dintre colaborator și inculpată (f. 97-99 dup) și că la filele 103-122 d.u.p., au fost redate în procese verbale mai multe convorbiri telefonice dintre inculpații O.S. și C.(fostă Ș.) M., din care a rezultat activitatea, precum și implicarea acestora în activitatea de trafic de droguri, cu precizarea că aceștia foloseau un limbaj codificat, atunci când făceau referiri la droguri. Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare (f. 58-61 d.u.p.) la imobilul inculpatei, au fost descoperite 4 comprimate cu privire la care s-a concluzionat, prin raportul de constatare tehnico-științifică (f. 68-70 d.u.p.) că conțineau substanță activă de clorhidrat de metadonă. Referitor la poziția procesuală a inculpatei, instanța a reținut că, inițial, aceasta nu a dorit să dea vreo declarație (f. 49, 50, 53 d.u.p.), că în fața judecătorului învestit cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, a arătat că nu a vândut droguri, că este doar consumatoare, că ea a fost de față la momentul la care inculpatul O.S. a vândut droguri (f. 54 d.u.p.) și că la momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpata a declarat că înscrisul găsit cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința sa, aflat la fil. 62 d.u.p., se referă la drogurile pe care i le dădea inc. O.S. pentru consum propriu și vânzare, că în mod obișnuit ținea evidența atât a drogurilor primite de la inc. O.S. cât și a sumelor astfel încasate, pe care trebuia să le restituie acestuia, că discuțiile telefonice interceptate și care i-au fost prezentate, cuprind codificări referitoare la tranzacțiile cu droguri, substanțele stupefiante fiind desemnate cu expresii ca „un milion", „bere", „una, două”, „capucino", etc. (f. 56-57 d.u.p.). În fața instanței, inculpata C.(fostă Ș.) M. (f. 91 ds. fd. vol. I) și-a menținut poziția de recunoaștere a faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, motivând că a fost de acord să vândă droguri pentru inc. O.S., întrucât avea o datorie la acesta rezultată tot în urma unei cumpărări de droguri de la el. A mai arătat că cele patru comprimate identificate la locuința sa cu ocazia percheziției domiciliare îi aparțineau și erau destinate consumului propriu, precum și că inculpatului O.S. i-a aparținut ideea ca ea să vândă pentru el droguri, în contul datoriei, amenințând-o cu bătaia. S-a mai menționat că declarația inculpatei de recunoaștere a faptului că se ocupa și cu vânzarea drogurilor s-a coroborat și cu o altă probă indirectă, respectiv declarația inculpatului F.Ș. (f. 127,128,132 și 133 d.u.p.). II. Referitor la inculpații S.M.C. și O.M., prima instanță a reținut că la data de 06 mai 2008, colaboratul G.V. s-a deplasat sub supravegherea investigatorului B.I. la locuința inculpatului S.M.C. pentru a cumpăra de la acesta o doză de heroină cu suma de 50 lei, însă nu l-a găsit pe inculpat, ci pe bunica acestuia, O.M., care era împreună cu numita J., iar colaboratorul a înmânat numitei J. suma de 50 lei și inculpata O.M. a scos din buzunar trei doze de heroină, colaboratorul alegându-și numai una. Colaboratorul a arătat că a procedat astfel, întrucât, pe de o parte, știa că atunci când inculpatul S.M. nu este acasă, aceste două femei vând heroină diverșilor consumatori de droguri, iar pe de altă parte, din punctul său de vedere, dacă nu ar fi cumpărat droguri de la cele două femei, s-ar fi deconspirat. S-a mai reținut că cele anterior relevate au rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f. 306-308 d.u.p.), declarația colaboratorului (G.V. (f. 300-301 d.u.p., 182-183 ds.fd. vol. I), a investigatorului B.I. (f. 304-305 d.u.p., 176-177 ds. fd. vol I), din procesul verbal de vizionare a întâlnirii dintre colaborator și inculpată (f. 302-303 dup). S-a mai reținut că la data de 09 mai 2008, colaboratorul G.V., sub supravegherea investigatorului B.I., a cumpărat de la inculpatul S.M.C., care se afla în locuința sa, situată în comuna Afumați, o doză de heroină cu suma de 60 de lei, care a fost porționată în prezența colaboratorului, situație ce a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f. 285-287 d.u.p.), declarația colaboratorului G.V. (f. 279 d.u.p., 182-183 ds.fd. vol. I), a investigatorului B.I. (f. 283-284 d.u.p., 176-177 ds. fd. vol I), din procesul verbal de vizionare a întâlnirii dintre colaborator și inculpat (f. 280-282 d.u.p.). La data de 14 mai 2008, același colaborator, sub supravegherea investigatorului B.l. s-a deplasat la locuința inculpaților O.M. și S.M.C. pentru a cumpăra o doză de heroină de la acesta din urmă. În locuință i-a găsit pe ambii inculpați, astfel că G.V. a înmânat suma 60 lei inculpatului S.M.C., iar inculpata O.M. i-a dat acestuia o doză de heroină, astfel cum a reieșit din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f. 296-298 d.u.p.), declarația colaboratorului G.V. (f. 291 d.u.p., 182-183 ds. fd. vol. I), a investigatorului B.I. (f. 292-293 d.u.p., 176-177 ds. fd. vol I), din procesul verbal de vizionare a întâlnirii dintre colaborator și inculpați (f. 294-295 d.u.p.). Cu ocazia percheziției domiciliare la locuința din com. Afumați, s-au găsit asupra inculpatei O.M., într-un șorț, 5 punguțe răsucite și lipite la capete, în bucătăria folosită exclusiv de această inculpată, alte 5 pungulițe de același tip, 1 punguliță staniol, în dormitorul folosit în exclusivitate de inc. S.M.C., a fost descoperit un pachețel de hârtie în care se afla o substanță pulverulentă cu privire la care s-a constatat că era heroină precum și o folie de staniol ce prezenta urme de ardere (f. 250-252, 257-258 d.u.p.). În ce privește poziția procesuală a inc. S.M.C., prima instanță a reținut că, inițial, acesta nu a dorit să dea nici o declarație (f. 238, 239, 242 d.u.p.), că în fața judecătorului învestit cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a arătat că nu recunoaște că ar fi vândut cuiva droguri, precum și că heroina găsită în dormitorul pe care îl folosește exclusiv era destinată consumului propriu (f. 243 d.u.p.). În fața instanței, inculpatul a declarat că recunoaște faptele astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu, că a început să consume droguri din anul 2007, că, în general cumpăra în jur de 5 gr. din care vindea o parte, iar restul păstra pentru consumul propriu (f. 88 ds. fd. vol. I). Referitor la poziția procesuală a inc. O.M., instanța a reținut că aceasta a recunoscut constant fapta pentru care a fost trimisă în judecată, declarând că se ocupa cu vânzarea de droguri din luna mai, că vindea drogurile cu suma de 35 lei doza, că drogurile le procura de la un anume F. despre care nu știe unde locuiește, că a făcut acest lucru întrucât avea pensia prea mică, că știe că nepotul său inculpatul S.M.C. este consumator de droguri la „folie", că și ea i-a mai dat droguri pentru consum, dar că nu I-a văzut niciodată să vândă droguri (fil. 272, 273, 277 d.u.p.)., aceeași poziție de recunoaștere a faptei adoptând-o și în fața primei instanțe (fil. 87 ds.fd. vol. I). S-a mai reținut că declarația inculpatei de recunoaștere a faptului că se ocupa cu vânzarea drogurilor s-a coroborat și cu declarația inculpatului F.Ș. (fil. 127, 128, 132 și 133 d.u.p.). De asemenea, în considerente, prima instanță a mai reținut că, situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost confirmată nu numai de probele deja enumerate și care s-au coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, dar și cu declarațiile martorilor S.V.R. (fil. 313, 314, 315 d.u.p.) care a arătat că în ultima perioadă și-a procurat drogurile din com. Afumați de la o femeie pe nume M. despre care știe că este bunica inculpatului S.M.C. și de la care cumpăra câte o doză cu suma de 60 de lei. Același martor a mai arătat faptul că știa că inculpatul S.M.C. este consumator de droguri, dar că nu l-a văzut vânzând droguri. De asemenea, martorul S.I. a declarat că știe că inc. S.M.C. se ocupă cu vânzarea de heroină, fiind ajutat de bunica sa O.M. (fil. 316, 317 d.u.p.) III. Referitor la inculpatul F.Ș., (faptele din cursul anului 2008), prima instanță a reținut că la data de 06 mai 2008, colaboratorul G.V., sub supravegherea investigatorului B.I., s-a deplasat până în apropierea locuinței inc. F.Ș. din com. Voluntari și a cumpărat de la acesta o doză în schimbul sumei de 50 lei, astfel cum a rezultat din declarația colaboratorului G.V. (fil. 149-150 d.u.p., 182-183 ds. fd. vol. I), a investigatorului sub acoperire B.I. (fil. 153-154 d.u.p., 176-177 ds. fd. vol I), concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (fil. 155-157 d.u.p.), procesul verbal de redare a discuțiilor din mediul ambiental (fil. 151-152 d.u.p.). La data de 07 mai 2008 colaboratorul G.V., sub supravegherea investigatorului B.I., s-a deplasat până în apropierea locuinței inc. F.Ș., situată la adresa de mai sus și a cumpărat de la acesta o doză în schimbul sumei de 50 lei. Situația de fapt prezentată mai sus s-a constatat că a rezultat din declarația colaboratorului G.V. (fil. 159-160 d.u.p., 182-183 ds. fd. vol. I) care a precizat și faptul că anterior întâlnirii îl contactase telefonic pe inc. F.Ș., iar acesta i-a confirmat că are marfa stabilindu-și întâlnire în capătul străzii, dar și din declarația investigatorului sub acoperire B.I. (fil. 161-162 dup, 176-177 ds. fd. vol I) care, la rândul său a susținut, printre altele, și cele arătate în declarația colaboratorului referitoare la contactarea telefonică anterioară a inculpatului, precum și din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (fil. 165-167 d.u.p.), procesul verbal de redare a discuțiilor din mediul ambiental (fil. 163-164 d.u.p.). S-a mai reținut că, urmare percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului la data de 07 iunie 2008 (fil. 135-137 d.u.p.), au fost găsite pe o noptieră din camera folosită în exclusivitate de inculpat, 47 comprimate inscripționate „SN", ce conțineau clorhidrat de metadonă- substanță activă, într-o altă noptieră din camera inculpatului, 30 comprimate inscripționate „Regenon", cu privire la care s-a concluzionat că avea drept substanță activă amfepramone, în buzunarul unei geci de blue – jeans, aparținând inculpatului s-au găsit două seringi hipodermice folosite, precum și o fiolă spartă, ce prezenta urme de substanță, cu privire la care s-a pus în evidență heroină, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică (fil. 138-140 d.u.p.). Prima instanță, a constatat că inculpatul a negat constant că ar fi vândut vreodată droguri, declarând că este consumator de 6 ani de zile, că substanțele identificate la locuința sa - comprimate, fiole și seringi, îi aparțineau și erau destinate consumului propriu, că heroina o cumpăra de la o doamnă mai în vârstă, despre care a aflat că o cheamă O.M., relatând că îi cunoaște și pe inculpații Ș.M. și O.S. că știe că vinde heroină, dar nu a cumpărat de la ea, că îl cunoaște și pe inc. și că acesta vinde droguri împreună cu inc. Ș.M. (fil. 127, 128, 132 și 133 d.u.p.). Inculpatul și-a menținut aceeași poziție și în fața primei instanțe (fil. 89-90 ds. fd. vol. I) nerecunoscând că la datele de 06 mai 2008 și 07 mai 2008 ar fi vândut droguri, precizând că el era doar consumator de droguri, iar cele găsite la percheziție domiciliară îi aparțineau, însă s-a constatat că declarația inculpatului a fost infirmată, de probele enumerate mai sus,respectiv declarațiile colaboratorului, investigatorului, procesele verbale de redare a convorbirii din mediul ambiental, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică. De asemenea, prima instanță a mai reținut că, în perioada 06 mai 2008 - 15 mai 2008 (fil. 169 - 184 d.u.p.), inculpatul F.Ș. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu diferite persoane (o parte dintre acestea au fost identificate și audiate în calitate de martori), convorbiri care au fost redate în procese verbale și din care rezulta că se referă la activități privind circulația drogurilor, acestea din urmă fiind desemnate codificat, în special cu expresia de „cafele". Astfel, martorul B.T.M. (fil. 323, 324 d.u.p.) a declarat că, în cursul anului 2008, își procura dozele de heroină de la inc. Ș.M. și F.Ș. cu suma de 50 de lei doza, și că, în prealabil, îi contacta telefonic și, codificat, îi întreba dacă îl pot face bine când vine pe la ei. Martorul și-a menținut, în parte, în fața instanței declarațiile inițiale (fil. 260-261 ds. fd. vol. I) în sensul că a arătat că a cumpărat droguri numai de la inculpata Ș.M., iar nu și de la inculpatul F.Ș., precizând că împreună cu acesta din urmă doar consuma droguri. Acest martor a motivat schimbarea declarației mai întâi, prin aceea că, probabil, atunci când a dat prima declarație, se afla sub influența drogurilor, iar apoi susținând că polițiștii i-ar fi amenințat că îi vor „înfunda", dacă nu recunosc ce s-a întâmplat. Martorul V.A.M. (fil. 325-326, 327 d.u.p.) a declarat că este prieten cu inculpatul F.Ș. și în virtutea acestei relații, inculpatul îi oferea heroină; că, la data de 06 mai 2008, a vorbit la telefon cu inculpatul F.Ș., codificat despre faptul că fusese prins cu seringi („scule") și cu acea ocazie, i-a cerut inculpatului o doză de heroină pentru care urma să îi achite suma de 50 lei; că numita L. era prietena inculpatului F.Ș. și că, uneori, aceasta încasa banii pentru heroina vândută de inculpat consumatorilor, că o dată sau de două ori i-a dat inculpatului pastile de diazepam, primind în schimb heroină, că expresiile „o daia", „una mai mică" se refereau la doza de heroină. Audiat în primă instanță (fil. 256-257 d.i.f. vol. I), martorul și-a menținut în totalitate declarațiile date în anchetă, precizând că atunci când vorbeau la telefon și doreau să își facă rost de droguri, foloseau limbaj codificat, precum „cafele”, „beri”, nuanțându-și poziția în sensul că inculpatul F.Ș. nu îi vindea drogurile, ci doar îl ajuta să își facă rost de ele. Martorul C.R.M. (fil. 328, 329 d.u.p.) a declarat că își cumpăra heroina de la inculpații O.S., Ș.M. și F.Ș., cu suma de 50 lei doza, că inculpata Ș.M. comercializa heroina, care îi aparținea inculpatului O.S., dar în fața primei instanțe nu și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, arătând că îi cunoștea pe inculpații O.S., Ș.M. și F.Ș., dar că nu a cumpărat droguri de la aceștia și nici nu i-a rugat să îi procure, ci mergeau toți împreună să își cumpere droguri (fil. 258-259 d.u.p.). Martorul și-a motivat schimbarea declarațiilor inițiale prin aceea că polițiștii le-ar fi spus că ar exista interceptări telefonice și că inculpații ar fi dat declarații împotriva lor, însă a arătat că, la acel moment, nu mai credea că ar exista asemenea interceptări. Martorul N.C. (f. 330, 331 d.u.p.) a declarat că a cumpărat droguri de la inculpatul O.S., că a fost împreună cu alți consumatori, care au cumpărat heroină de la inc. F.Ș., precum și că știa că inculpata Ș.M. vindea heroină pentru inculpatul O.S., însă în fața primei instanțe (fil. 192 d.i.f. vol. II), martorul a declarat că nu îi cunoaște pe inculpații Ș.M. și F.Ș., ci doar pe inculpatul O.S., susținând că declarația aflată la dosarul de anchetă nu îi aparținea și nu era scrisă de el. Martorul C.D. (fil. 332, 333 d.u.p.) a declarat că își procura drogurile de la inculpații F.Ș., O.S. și Ș.M., că aceștia vindeau doza cu 50 lei, că inculpata Ș.M. vindea heroina pentru inculpatul O.S., că anterior tranzacției, îi contacta telefonic pe inculpați folosind un limbaj codificat, cu inculpatul F.Ș. folosind expresii precum: „o pereche de blugi", un „tricou" sau alte denumiri de haine. Instanța de fond a înlăturat, ca fiind nesincere, declarațiile martorilor N.C., C.R.M. și B.T.M. (ultimul susținând că ar fi fost sub influența drogurilor sau că ar fi fost amenințat cu o eventuală anchetă) date în faza cercetării judecătorești, având în vedere că martorii nu au furnizat un motiv pertinent pentru schimbarea declarațiilor, nefiind cercetați în prezenta cauză în vreo calitate care să le dea dreptul de a nu se autoincrimina, constatând că martorul V.A.M. și-a menținut declarațiile, astfel că nu s-ar justifica afirmația că ar fi fost presați în vreun mod de ceilalți să dea același tip de declarații. Prima instanță a mai reținut că aceste probe sunt indirecte în conturarea activității în ansamblu a inculpatului și a prezentării condițiilor în care acesta a luat rezoluția infracțională de a comite infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză. De asemenea, prima instanță a mai constatat că, la data de 20 mai 2008, inculpatul F.Ș. a fost avertizat, într-o convorbire telefonică, de un bărbat cu privire la un eventual filaj al acestuia și l-a sfătuit să aibă grijă, să nu mai dea fetelor de la G. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, prima instanță a considerat nesincere declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a celor două acte materiale de vânzare a câte două doze, precum și ale celor trei martori enumerați mai sus și le-a înlăturat, apreciind ca dovedite cele două infracțiuni din cursul anului 2008, pentru care inculpatul F.Ș. a fost trimis în judecată. IV. Referitor la inculpații F.Ș. și G.M., cu privire la fapta din cursul anului 2005 (pentru care aceștia au fost trimiși în judecată ), s-a reținut că la data de 23 mai 2005, cei doi ar fi vândut patru doze de heroină denunțătorului T.P.A., instanța apreciind că probele administrate - atât în faza urmăririi penale cât și în fața cercetării judecătorești - nu erau în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție. Astfel, s-a mai reținut că în practică, atunci când se dorește prinderea în flagrant a unor persoane care vând droguri, pentru înlăturarea oricărei suspiciuni cu privire la proveniența bunului cumpărat, se fac percheziții corporale anterioare și ulterioare persoanei ce urmează să facă această tranzacție, au atât mai mult cu cât, de cele mai multe ori, ca și cazul în speță, denunțătorul, respectiv, persoanele care colaborează cu poliția - sunt persoane direct interesate în probarea denunțului, pe care l-au făcut pentru obținerea avantajelor legale. De asemenea, pentru aceleași considerente denunțătorul este supravegheat de organele de poliție. S-a mai relevat că potrivit art. 69 din C. proc. pen. „declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări, ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.” Prima instanță a constatat că, în cauză, atât cei doi inculpați, martora identificată în mașina acestora, O.A.I., cât și martorul asistent G.C. au declarat - în mod constant - atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței că, la momentul pretinsei tranzacții, la mașina oprită a celor doi inculpați au venit două persoane, unul G. rămas neidentificat și denunțătorul, care i-ar fi dat o sumă de bani inculpatului G.M. Nici organele de anchetă și nici denunțătorul nu au precizat dacă acesta din urmă a mai fost însoțit de o persoană care, nu numai că s-a deplasat în direcția mașinii inculpaților, dar chiar l-a însoțit pe denunțător în discuția cu inculpații. Tribunalul București, secția I penală, a mai reținut că inculpații au negat, în mod constant, că ar fi vândut vreo cantitate de droguri denunțătorului, susținând că banii găsiți asupra lor reprezentau o datorie. și că martorul asistent a declarat că nu a văzut dacă între denunțător și inculpați ar fi avut loc vreun schimb (fil. 227 d.u.p.)constatând, totodată că singurele probe care ar putea răsturna prezumția de nevinovăție au fost procesul verbal de prindere în flagrant și declarația denunțătorului. Din examinarea acestora, prima instanță a constatat existența unor contradicții chiar între cele două probe reținând, că acestea nu se coroborează cu celelalte probe referitoare, pe de o parte, la prezența celeilalte persoane rămasă neidentificată la locul tranzacției, în condițiile în care inculpații au negat traficul, iar, pe de altă parte, cu privire la modul în care drogurile au ajuns în posesia denunțătorului, care Ie-a predat mai departe. Cu privire la acest din urmă aspect, prima instanță a constatat că, în cuprinsul procesului verbal de prindere în flagrant (fil. 202-205 d.u.p.), s-a menționat că ocupantul locului din dreapta, adică inculpatul G.M. a aruncat ceva la picioarele denunțătorului, iar acesta s-a aplecat și Ie-a luat și apoi le-a predat organelor de poliție, pe când denunțătorul (fil. 225-226 d.u.p.) a declarat că Ie-a luat direct din mâna inculpatului G.M. în momentul în care acesta scosese mâna pe geam încercând să le abandoneze. În cuprinsul aceleiași hotărâri, prima instanță a mai reținut că denunțătorul primise suma de 100 lei pentru a cumpăra 4 doze, în cauză acesta predând organelor de poliție 5 doze de heroină, motivând acest lucru prin aceea că, inițial inculpatul G.M., văzând că are cinci doze în țipla pe care o scosese din buzunar, ar fi vrut să oprească una pentru el, dar a sesizat prezența organelor de poliție și a încercat să le arunce din mașină. În legătură cu aspectul anterior relevat, instanța a constatat că, în prima declarație, inculpatul F.Ș. afirmă că inculpatul G.M. i-ar fi vândut denunțătorului 4 doze de heroină, iar a doua zi, în condițiile în care cei doi inculpați au fost reținuți, a declarat că, de fapt, el nu a văzut nici o cantitate de droguri, ci doar a presupus că era vorba de droguri, întrucât au apărut organele de poliție, din discuțiile acestora rezultând că se căutau drogurile, astfel cum a reieșit și din declarația martorei O.A.I., declarație care face verosimilă motivarea inculpatului F.Ș., cu privire la declarația sa olografă. Prima instanță a reținut și faptul că, deși denunțul inițial era referitor numai la inculpatul G.M. zis B., totuși, în declarația dată ulterior flagrantului de către denunțător, acesta arată că, de fapt, numitul B. nu acționa niciodată singur, ci numai împreună cu inculpatul F.Ș. zis P., acesta din urmă fiind cel care conducea acțiunile. Or, în atare condiții, inculpatul G.M. ar fi trebuit să se consulte cu „șeful" său în legătură cu numărul dozelor ce trebuiau remise celui care dăduse suma de 100 lei, activitate ce nu a reieșit din nici un alt mijloc de probă. În concluzie, prima instanță a reținut că probele administrate de organele de anchetă nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție, că persoana împreună cu care s-a deplasat denunțătorul la mașina celor doi inculpați, nu a fost nici identificată și nici percheziționată anterior sau ulterior, că, în aceste condiții, inculpații nu au obligația de a se disculpa sau de a prezenta contraprobe care să le susțină apărarea, întrucât pentru dovedirea unei infracțiuni de trafic de droguri s-a apreciat ca fiind absolut esențială existența obiectului material, precum și certitudinea că acesta provine de la cel căruia i se impută fapta. Nu în ultimul rând, instanța a subliniat tergiversarea acestei cauze, în condițiile în care probatoriul acuzării este același cu cel de la momentul 23 mai 2005, și că judecata, după mai mult de trei ani de la punerea în mișcare a acțiunii penale, a îngreunat cercetarea judecătorească în sensul că persoanele audiate nu au mai fost în măsură să prezinte, în mod firesc, desfășurarea detaliată a evenimentelor. Față de cele reținute, prima instanță a dispus achitarea celor doi inculpați în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., apreciind că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice cu privire la inculpatul F.Ș. în sensul de a se reține dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și disp. art. 37 lit. b) C. pen. în loc de dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., cu privire la fapta din cursul anului 2005, prima instanță a reținut că, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege." Potrivit art. 2 lit. a), pct. 1 și 2 din lege: a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații: 1. are calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite, ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni; 2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite, ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză. Prin urmare, prima instanță a apreciat că cerința esențială a legii pentru aplicarea acestei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă este ca informațiile și datele oferite în cauza respectivă să aibă caracter determinant, precum și ca această din urmă cauză să privească judecata unei infracțiuni grave care, potrivit art. 2 lit. h) din lege, este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare; Tribunalul București, secția I penală, din adresa comunicată la dosar, a reținut că datele și informațiile oferite de către inculpat nu au avut caracter determinat la aflarea adevărului, constatând ca nefiind întrunite cerințele legii, astfel cum acestea au fost enunțate mai sus, considerând că dispozițiile art. 19 din legea specială mai sus menționate, nu ar putea fi reținute pentru săvârșire infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, apreciind că această infracțiune nu se încadrează în noțiunea de infracțiune gravă definită de lege, întrucât textul legal vizează infracțiuni privind traficul de droguri, iar nu și cele privind consumului sau deținerea de droguri pentru consumul propriu, aspect care, de altfel, s-a reținut că rezultă și din denumirea Legii nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În ce privește felul recidivei reținute în sarcina inculpatului pentru fapta din anul 2005, prima instanță a reținut că, în cauză, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei având în vedere că, din fișa de cazier a inculpatului (fil. 169 ds. fd. vol. I), a rezultat că acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pedeapsă a cărei executare a început la data de 23 august 2000 și din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 12 februarie 2003, cu rest de 375 de zile. În aceste condiții, prima instanță a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens a faptei, având în vedere că pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei mari se consideră a fi executată la expirarea celor 375 de zile, respectiv la data de 22 februarie 2004, deci anterior faptei comise la data de 23 mai 2005, apreciind ca fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 37 lit. b) C. pen. Prima instanță a mai constatat că faptele inculpatei C.(fostă Ș.) M.Ș.care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 07 mai 2008, împreună cu coinculpatul O.S. a vândut colaboratorului G.V. o doză de heroină cu suma de 50 lei, iar la data de 08 mai 2008 a vândut aceluiași colaborator o doză de heroină cu același preț, precum și că la data de 07 iunie 2008 cu ocazia percheziției domiciliare a deținut 4 comprimate sintalgon, în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fiind comise cu forma de vinovăție cerută de lege. Pentru toate aceste infracțiuni s-a reținut și concursul real, prevăzut de art. 33 lit. a) din inculpata săvârșind toate aceste fapte înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreo altă infracțiune. În ce privește solicitarea apărătorului, de a se reține acestei inculpate faptul că a acționat de teama coinculpatului O.S., prima instanță a reținut că, din declarațiile inculpatei, rezultă că aceasta a fost de acord să vândă droguri pentru inculpatul anterior menționat, pentru a-și achita o altă datorie față de acesta, provenită din cumpărarea de droguri de la el, pentru consumul propriu. S-a mai constatat că deși inculpata a afirmat în fața primei instanțe că inculpatul O.S. ar fi amenințat-o cu bătaia dacă nu va face acest lucru pentru el, instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 46 C. pen., nefiind întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se înlătura caracterul penal al faptei, chiar dacă această afirmație singulară a inculpatei ar fi adevărată. Prima instanță a mai stabilit că faptele inculpatului S.M.C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 09 mai 2008, a vândut colaboratorului G.V. o doză de heroină cu suma de 60 lei, iar la data de 14 mai 2008 a vândut aceluiași colaborator o doză de heroină cu același preț, precum și că la data de 07 iunie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare a deținut 2,33 gr. heroină în vederea vânzării și consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fiind comise cu forma de vinovăție cerută de lege. Pentru toate aceste infracțiuni se reține și concursul real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul săvârșind toate aceste fapte înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreo altă infracțiune. Prima instanță a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiind comise cu forma de vinovăție cerută de lege, faptele inculpatei O.M. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut la data de 06 mai 2008, împreună cu coinculpatul O.S., colaboratorului G.V. o doză de heroină cu suma de 50 lei și la data de 14 mai 2008 a vândut, împreună cu coinculpatul S.M.C. aceluiași colaborator, o doză de heroină cu 60 lei, precum și faptul că la data de 07 iunie 2008, în urma efectuării percheziției domiciliare a deținut 21,53 gr. heroină în vederea vânzării. De asemenea, Tribunalul București a apreciat că faptele inculpatului F.Ș. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 06 mai 2008, a vândut colaboratorului G.V. o doză de heroină cu suma de 50 lei, iar la data de 07 mai 2008 a vândut aceluiași colaborator o doză de heroină cu același preț, precum și că la data de 07 iunie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare, a deținut 47 comprimate sintaigon și 30 comprimate regenon în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 fiind comise cu forma de vinovăție cerută de lege și în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul săvârșind toate aceste fapte înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreo altă infracțiune, precum și starea de recidivă mare postexecutorie, (inculpatul comițând cele două fapte după ce, anterior, fusese condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, considerată ca executată la data de 22 februarie 2004, deci anterior comiterii faptelor de mai sus). Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei C.(fostă Ș.) M.Ș. pentru faptele de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de prevederile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei, instanța de fond a reținut că inculpata a avut o poziție sinceră de recunoaștere, atât în faza cercetării judecătorești cât și în faza urmăririi penale, că a vândut martorului o cantitate redusă de heroină, că a deținut o cantitate redusă de droguri, că, din concluziile referatului de evaluare psihosocială, a reținut că inculpata beneficiază de suportul moral al persoanelor din familia sa și poate face apel la servicii specializate din comunitate, care să vizeze reinserția profesională și menținerea abstinenței de droguri, că este la prima abatere, nefiind cunoscută cu antecedente penale, toate aceste împrejurări îndreptățind instanța la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Prima instanță a mai reținut că inculpata a comis o faptă cu consecințe grave față de sănătatea și siguranța populației, ținând seama că un astfel de drog produce imediat dependență, sub imperiul căreia o persoană poate comite fapte antisociale, că inculpata era, la rândul său, consumatoare de droguri și că vindea droguri pentru a-și plăti o datorie mai veche, provenită tot din cumpărarea de droguri și, față de împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și atitudinea subiectivă a inculpatei, conduita anterioară și ulterioară a acesteia, mențiunile din cuprinsul referatului de evaluare psihosocială, descrise mai sus, prima instanță a apreciat că pedeapsa își poate atinge scopul de reeducare și de constrângere dacă sunt situate, sub minimul special prevăzut de lege, dându-se efect circumstanțelor atenuante reținute, precum și situației sociale și modului concret de comitere a faptelor. De asemenea, față de Hotărârea C.E.D.O. în cauza Hirsch contra Marii Britanii și Irlandei de Nord din 2005, prin care s-a arătat că dreptul cetățeanului de a alege nu poate fi interzis fără o motivare în acest sens, și având în vedere disp. art. 20 din Constituția României revizuită, prima instanța nu a considerat necesar să interzică inculpatei și acest drept ca pedeapsă accesorie. Referitor la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen., potrivit cărora, când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de lege pentru fapta comisă, poate fi înlăturată, instanța a apreciatcă nu se justifică aplicarea unei pedepse complementare, având în vedere toate împrejurările și circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatei. Tribunalul București, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatei, coercitiv și preventiv, va putea fi atins și fără executarea efectivă, stabilind că suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen., având în vedere și vârsta inculpatei, care avea numai 23 de ani, un copil minor și nu avea antecedente penale, ținând seama și de împrejurarea că acest proces penal a constituit un avertisment cu privire la modul în care trebuie câștigată existența, motiv pentru care, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe un termen de încercare dispunând ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.