ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 501 din 5 mai 2009, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în baza dispozițiilor art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 76 alin.

(1) lit. a) din C. pen., a fost condamnată inculpata M.E., la pedeapsa închisorii

de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cu

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 76 alin.

(3) C. pen., nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza dispozițiilor art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) din C.

pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa

închisorii de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri

pentru consumul propriu, cu aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a

aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea

dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

alin. (2) C. pen. și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de

încercare de 7 (șapte) ani.

În baza dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) și (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus

inculpatei se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, în ultima zi a

fiecărei luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea ei;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 86

3

alin.

(3) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatei obligația de a urma un curs de

calificare până la finele anului 2009.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin.

ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,

pedepsele accesorii au fost suspendate.

În baza dispozițiilor art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza dispozițiilor art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția de la 21 ianuarie 2009 la punerea efectivă în

libertate a inculpatei.

Prin aceeași sentință penală, în

baza art. 11, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., a fost achitat inculpatul M.M. pentru infracțiunile prevăzute de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este

arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat în cauză de la data de 21 ianuarie 2009, la zi.

În baza dispozițiilor art. 17 și 18

din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată următoarele: cantitatea

de 4, 39 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator depusă la I.G.P.R.

– D.C.J.S.E.O. cu dovada din 03 februarie 2009, în vederea distrugerii cu

păstrarea de contraprobe.

S-a luat act că suma de 50 lei

folosită în cauză a fost pusă la dispoziție din fondul special constituit la

nivelul D.G.P.M.B.

În baza dispozițiilor art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat inculpata M.E. la plata cheltuielilor judiciare

avansate de către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:

La data de 19 ianuarie 2009, s-a

prezentat la sediul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București, martorul cu

identitate protejată G.I., care a afirmat ca inculpații M.E. și M.M. comercializează

heroină la adresa de domiciliu respectiv București, sector 1, contra sumei de

50 lei/doza de heroină, exprimându-și consimțământul de a colabora cu organele

de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor

denunțate.

În vederea realizării flagrantului,

la data de 20 ianuarie 2009, în prezența martorului asistent R.M., organele de

cercetare penală au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor

unor bancnote ce compuneau suma de 50 lei, precum și la capcanarea criminalistică

a acestora prin tratare cu praf fluorescent și inscripționare „Flagrant

droguri".

Lucrătorii de poliție, în prezența

aceluiași martor asistent, au efectuat o percheziție corporală asupra

martorului denunțător G.I. ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deține

bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanțe interzise de lege la deținere și

s-a procedat la montarea tehnicii audio/video de înregistrare în mediu

ambiental.

În continuare, lucrătorii de poliție

împreună cu martorii asistenți și denunțătorul s-au deplasat în zona P.M. situată

în imediata apropiere a adresei din București, din sectorul 1, unde banii

înseriați au fost predați acestuia din urmă în vederea realizării flagrantului.

Sub supravegherea lucrătorilor de

poliție, desfășurați în dispozitiv în zona menționată, denunțătorul G.I. a

intrat în imobil și a urcat la etajul 1 unde, în prima camera din partea stânga

se aflau inculpatul M.M. ce repara broasca la ușa de acces, sora sa, inculpata

M.E. precum și martora S.A., aceasta din urmă părăsind imediat respectiva

încăpere.

Denunțătorul, după o scurtă

conversație cu inculpata M.E., pe care a întrebat-o dacă are să-i dea o doză cu

heroină a primit de la inculpata M.E. o doză de heroină pentru care i-a înmânat

suma de 50 lei.

După ce a primit doza cu heroină,

denunțătorul a ieșit din imobil și s-a îndreptat către locul în care se aflau

lucrătorii de poliție unde, în prezența martorului asistent R.M., a predat o

punguliță din plastic, lipită la un capăt prin ardere, ce conținea un praf de

culoare maronie cu privire la care a declarat că este heroină pe care a

cumpărat-o de la inculpații M.M. și M.E. cu suma de 50 lei.

După percheziționarea

denunțătorului, ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deține bani, bunuri,

înscrisuri, valori ori substanțe interzise de lege la deținere, dozele cu

heroină a fost ridicată de lucrătorii de poliție în vederea expertizării.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică din 22 ianuarie 2009 punguliță din plastic predată de către

denunțător lucrătorilor de poliție conținea 0,09 gr. heroină.

Proba a fost consumată în cadrul

analizelor de laborator.

Audiat fiind, în data de 21 ianuarie

2009, inculpatul M.M. a negat orice implicare în săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa arătând că nu a vândut droguri nici unei persoane, că nu

este consumator de droguri de mare risc și că nu a avut cunoștință de drogurile

descoperite în camera surorii sale, inculpata M.E. Cu ocazia audierii sale de

către judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă

formulată de către procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. - B.T.B. la data

sus-menționată precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală

în data de 11 februarie 2009 inculpatul și-a menținut declarațiile, arătând în

schimb că este consumator de droguri, iar seringile hipodermice și fiolele de

sticlă descoperite în camera sa cu ocazia percheziției domiciliare le folosea

împreună cu sora sa, inculpata M.E., la prepararea și administrarea heroinei.

Cu ocazia audierii sale, în calitate

de inculpată, în data de 20 ianuarie 2009, M.E. deși inițial a refuzat să facă

orice fel de declarații în cauză, cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală la data de 11 februarie 2008, a recunoscut săvârșirea faptelor,

așa cum au fost reținute în actul de inculpare.

Astfel, inculpata M.E. a declarat,

în fața instanței de judecată în data de 21 ianuarie 2009, cu ocazia audierii

de către judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă

formulată de către procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. - B.T.B., precum și în

data de 11 februarie 2009, cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală, că ea a fost cea care a vândut o doză cu heroină martorului denunțător

în schimbul sumei de 50 lei, fratele său, inculpatul M.M., neavând cunoștință

de acțiunile sale întrucât: „tranzacția a avut loc la intrarea în locuință și

în acest timp fratele meu repara ușa și, datorită zgomotului produs de

activitatea pe care o desfășura, nu a avut posibilitatea de a auzi ce discutam

cu martorul și nici nu a intervenit în discuția mea".

În ceea ce privește cantitatea de

4,51 grame heroină descoperită în camera sa cu ocazia percheziției domiciliare,

inculpata precizează că-i aparținea, fiind destinată atât consumului propriu cât

și vânzării. De asemenea, inculpata mai arată că se ocupa cu vânzarea de

droguri întrucât această activitate constituia sursa sa de venituri. Cu privire

la camera în care s-au găsit drogurile, inculpata M.E. a mai arătat că era

folosită doar de către ea, fratele său neavând acces.

A concluzionat prima instanță că

faptele inculpatei M.E. - care, în data de 20 ianuarie 2009 a vândut martorului

denunțător cu identitate protejată G.I. o doză cu heroină și a deținut, la

aceeași dată, 4,51 grame heroină în vederea consumului propriu și a

comercializării - întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a

fost aplicată inculpatei M.E., prima instanță a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală,

circumstanțele personale ale inculpatei - respectiv împrejurarea că aceasta

este necunoscută cu antecedente penale, aspect ce a fost apreciat ca și

circumstanță atenuantă, atitudinea procesuală sinceră și de regret manifestată

de aceasta fiind valorificată conform art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit.

a), d) C. pen., împrejurarea că aceasta a vândut o singură doză de heroină,

astfel încât, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse reduse sub minimul special

prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni este în măsură să atingă scopul

preventiv - educativ și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen.

În urma aplicării dispozițiilor art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare.

Totodată, constatând că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. și apreciind că

față de persoana inculpatei pronunțarea unei hotărâri de condamnare, constituie

un avertisment și chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârși și

alte infracțiuni, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 86

2

C. pen. Pe durata termenului de încercare, a obligat inculpata să se supună

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și

considerând că pentru reintegrarea socială a acestuia este necesară înlăturarea

factorilor negativi asupra comportamentului antisocial relevat prin săvârșirea

faptei, a obligat-o pe inculpată să urmeze un curs de calificare până la

finalul anului 2009, pentru ca aceasta să se poată încadra în muncă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

M.M., prima instanță a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe

suficiente pentru a putea concluziona cu certitudine că inculpatul a vândut

prin intermediul inculpatei M.E. doza de heroină.

Astfel, arată Tribunalul, toate

probele administrate în cauză relevă împrejurarea că inculpata M.E. este cea

care i-a înmânat doza de heroină, cea care a primit banii de la martorul cu

identitate protejată, pe mâinile acesteia s-au găsit urme de substanțe galben

fluorescente de pe banii puși la dispoziție în vederea realizării flagrantului

și de asemenea în camera folosită de aceasta seringile hipodermice, fiolele

sparte și cele 4,51 gr. heroină.

S-a apreciat că, în condițiile în

care niciuna din probele incriminatorii mai sus enumerate nu au fost găsite

asupra inculpatului M.M., nu se poate stabili cu certitudine că acesta a avut

vreun un rol în vânzarea de heroină cercetată în cauză, în situația în care

acesta a negat constant săvârșirea infracțiunii, fiind susținut și de

declarația coinculpatei M.E.

S-a reținut că singurul mijloc de

probă, ce ar reprezenta un indiciu că inculpatul a participat la tranzacția din

data de 20 ianuarie 2009, este martorul cu identitate protejată G.I. care arată

că la întrebarea sa „Aveți, aveți", inculpatul M.M. i-ar fi înmânat sorei

sale o punguță și ar fi spus „dă-i". Ori, se observă că nici întrebarea și

nici răspunsul nu fac referire la heroină și de altfel nici nu era necesară

colaborarea și conlucrarea a două persoane pentru vânzarea unei doze de

heroină.

A apreciat Tribunalul că acest

mijloc de probă nu se coroborează cu nici o altă împrejurare din care să

rezulte participarea inculpatului la fapta de trafic de droguri și nu poate

constitui o probă certă, indubitabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru

care este cercetat, rămânând ca unică soluție respectarea prezumției de

nevinovăție prin pronunțarea soluției de achitare a inculpatului.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o

pe motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând - în esență - că, în mod

greșit a fost achitat inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei M.E., instanța de fond

a manifestat prea multă clemență, reținând - nejustificat - în favoarea ei

circumstanțe atenuante.

Prin Decizia penală nr. 267 din 16

decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței

penale nr. 501 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală.

A desființat, în parte, sentința și

în fond:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la

10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe

timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1222 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15

din 15 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București.

A contopit pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. cu restul rămas neexecutat de 1222 de

zile și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la

4 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1222 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15

din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului București.

A contopit pedeapsa de 4 ani

închisoare cu restul de 1222 zile rămas neexecutat și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul M.M. să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

71, 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

perioada executată de la 21 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în

libertate.

A menținut în rest dispozițiile

sentinței.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs inculpatul M.M., fără a-l motiva în scris.

Examinând decizia penală atacată,

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este tardiv formulat

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare

termenul de 10 zile de declarare a recursului curge de la pronunțare.

Cum în prezenta cauză inculpatul M.M.

a fost prezent la data judecării apelului, respectiv 16 decembrie 2009, rezultă

că ultima zi a termenului în care acesta putea declara recurs înăuntrul

termenului legal de 10 zile a fost 27 decembrie 2009.

Or, în speță, inculpatul recurent a

formulat recurs la data de 21 ianuarie 2010, în afara termenului de recurs.

În consecință, Înalta Curte constată

că recursul este tardiv formulat de către inculpat, urmând a-l respinge ca

atare.

În baza art. 192 alin. (2) raportat

la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 267

din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la 400

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2010

.