ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 501 din 5 mai 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza dispozițiilor art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și 76 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnată inculpata M.E., la

pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 76 alin. (3) C. pen., nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000.

În baza dispozițiilor

art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și

c) din C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnată aceeași

inculpată la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere de droguri pentru consumul propriu, cu aplicarea dispozițiilor art.

71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse

și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu

aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 86

1

alin. (2) C. pen. și art. 86

2

C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

pe un termen de încercare de 7 (șapte) ani.

În baza dispozițiilor

art. 86

3

alin. (1) și (3) C. pen., pe durata termenului de

încercare, s-a impus inculpatei se va supune următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte, în

ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea ei;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatei obligația de a urma un curs de

calificare până la finele anului 2009.

Potrivit

dispozițiilor art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei, pedepsele accesorii au fost suspendate.

În baza dispozițiilor

art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile

art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare va atrage revocarea

suspendării sub supraveghere.

În baza dispozițiilor

art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza dispozițiilor

art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 21 ianuarie 2009 la punerea efectivă

în libertate a inculpatei.

Prin aceeași sentință

penală, în baza art. 11, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.M. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 350

alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că

inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 21 ianuarie 2009, la zi.

În baza dispozițiilor

art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată următoarele:

cantitatea de 4,39 gr heroină rămasă în urma analizelor de laborator depusă la

IGPR - DCJSEO cu dovada seria H nr. X din 3 februarie 2009, în vederea

distrugerii cu păstrarea de contraprobe.

S-a luat act că suma

de 50 RON folosită în cauză a fost pusă la dispoziție din fondul special

constituit la nivelul DGPMB.

În baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata M.E. la plata

cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:

La data de 19

ianuarie 2009, s-a prezentat la sediul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

București, martorul cu identitate protejată „G.I.", care a afirmat ca

inculpații M.E. și M.M. comercializează heroină la adresa de domiciliu

respectiv București, str. C. nr. X, sector 1, contra sumei de 50 RON/doza de

heroină, exprimându-și consimțământul de a colabora cu organele de urmărire

penală în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate.

În vederea realizării

flagrantului, la data de 20 ianuarie 2009, în prezența martorului asistent

R.M., organele de cercetare penală au procedat la consemnarea într-un

proces-verbal a seriilor unor bancnote ce compuneau suma de 50 RON, precum și

la capcanarea criminalistică a acestora prin tratare cu praf fluorescent și

inscripționare „Flagrant droguri".

Lucrătorii de

poliție, în prezența aceluiași martor asistent, au efectuat o percheziție

corporală asupra martorului denunțător „G.I." ocazie cu care s-a stabilit

că acesta nu deține bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanțe interzise de

lege la deținere și s-a procedat la montarea tehnicii audio/video de

înregistrare în mediu ambiental.

În continuare,

lucrătorii de poliție împreună cu martorii asistenți și denunțătorul s-au

deplasat în zona Pieței M. situată în imediata apropiere a adresei din

București, Str. C. nr. X, din sectorul 1, unde banii înseriați au fost predați

acestuia din urmă în vederea realizării flagrantului.

Sub supravegherea

lucrătorilor de poliție, desfășurați în dispozitiv în zona menționată,

denunțătorul „G.I." a intrat în imobil și a urcat la etajul 1 unde, în

prima camera din partea stânga se aflau inculpatul M.M. ce repara broasca la

ușa de acces, sora sa, inculpata M.E. precum și martora S.A., aceasta din urmă

părăsind imediat respectiva încăpere.

Denunțătorul, după o

scurtă conversație cu inculpata M.E., pe care a întrebat-o dacă are să-i dea o

doză cu heroină a primit de la inculpata M.E. o doză de heroină pentru care i-a

înmânat suma de 50 RON.

După ce a primit doza

cu heroină, denunțătorul a ieșit din imobil și s-a îndreptat către locul în

care se aflau lucrătorii de poliție unde, în prezența martorului asistent R.M.,

a predat o punguliță din plastic, lipită la un capăt prin ardere, ce conținea

un praf de culoare maronie cu privire la care a declarat că este heroină pe

care a cumpărat-o de la inculpații M.M. și M.E. cu suma de 50 RON.

După percheziționarea

denunțătorului, ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deține bani, bunuri,

înscrisuri, valori ori substanțe interzise de lege la deținere, dozele cu

heroină a fost ridicată de lucrătorii de poliție în vederea expertizării.

Conform Raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 522326 din 22 ianuarie 2009 punguliță din

plastic predată de către denunțător lucrătorilor de poliție conținea 0,09 gr

heroină.

Proba a fost

consumată în cadrul analizelor de laborator.

Audiat fiind, în data

de 21 ianuarie 2009, inculpatul M.M. a negat orice implicare în săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa arătând că nu a vândut droguri nici unei

persoane, că nu este consumator de droguri de mare risc și că nu a avut

cunoștință de drogurile descoperite în camera surorii sale, inculpata M.E. Cu

ocazia audierii sale de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii

de arestare preventivă formulată de către procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. -

B.T.B. la data sus-menționată precum și cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală în data de 11 februarie 2009 inculpatul și-a menținut

declarațiile, arătând în schimb că este consumator de droguri, iar seringile

hipodermice și fiolele de sticlă descoperite în camera sa cu ocazia

percheziției domiciliare le folosea împreună cu sora sa, inculpata M.E., la

prepararea și administrarea heroinei.

Cu ocazia audierii

sale, în calitate de inculpată, în data de 20 ianuarie 2009, M.E. deși inițial

a refuzat să facă orice fel de declarații în cauză, cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală la data de 11 februarie 2008, a recunoscut

săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în actul de inculpare.

Astfel, inculpata

M.E. a declarat, în fața instanței de judecată în data de 21 ianuarie 2009, cu

ocazia audierii de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de

arestare preventivă formulată de către procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. -

B.T.B., precum și în data de 11 februarie 2009, cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală, că ea a fost cea care a vândut o doză cu

heroină martorului denunțător în schimbul sumei de 50 RON, fratele său,

inculpatul M.M., neavând cunoștință de acțiunile sale întrucât: „tranzacția a

avut loc la intrarea în locuință și în acest timp fratele meu repara ușa și,

datorită zgomotului produs de activitatea pe care o desfășura, nu a avut

posibilitatea de a auzi ce discutam cu martorul și nici nu a intervenit în

discuția mea".

În ceea ce privește

cantitatea de 4,51 grame heroină descoperită în camera sa cu ocazia

percheziției domiciliare, inculpata precizează că-i aparținea, fiind destinată

atât consumului propriu cât și vânzării. De asemenea, inculpata mai arată că se

ocupa cu vânzarea de droguri întrucât această activitate constituia sursa sa de

venituri. Cu privire la camera în care s-au găsit drogurile, inculpata M.E. a

mai arătat că era folosită doar de către ea, fratele său neavând acces.

A concluzionat prima

instanță că faptele inculpatei M.E. - care, în data de 20 ianuarie 2009 a

vândut martorului denunțător cu identitate protejată "G.I." o doză cu

heroină și a deținut, la aceeași dată, 4,51 grame heroină în vederea consumului

propriu și a comercializării - întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin.

(2) din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce a fost aplicată inculpatei M.E., prima instanță a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de

legea penală, circumstanțele personale ale inculpatei - respectiv împrejurarea

că aceasta este necunoscută cu antecedente penale, aspect ce a fost apreciat ca

și circumstanță atenuantă, atitudinea procesuală sinceră și de regret

manifestată de aceasta fiind valorificată conform art. 74 lit. c) C. pen. și

art. 76 lit. a), d) C. pen., împrejurarea că aceasta a vândut o singură doză de

heroină, astfel încât, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse reduse sub

minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni este în măsură să

atingă scopul preventiv - educativ și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen.

În urma aplicării

dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat

inculpatei pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Totodată, constatând

că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. și

apreciind că față de persoana inculpatei pronunțarea unei hotărâri de

condamnare, constituie un avertisment și chiar fără executarea pedepsei,

aceasta nu va mai săvârși și alte infracțiuni, s-a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare,

stabilit conform art. 86

2

C. pen. Pe durata termenului de încercare,

a obligat inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și considerând că pentru reintegrarea socială a acestuia este

necesară înlăturarea factorilor negativi asupra comportamentului antisocial

relevat prin săvârșirea faptei, a obligat-o pe inculpată să urmeze un curs de

calificare până la finalul anului 2009, pentru ca aceasta să se poată încadra

în muncă.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.M., prima instanță a apreciat că în cauză nu au fost

administrate probe suficiente pentru a putea concluziona cu certitudine că

inculpatul a vândut prin intermediul inculpatei M.E. doza de heroină.

Astfel, arată

Tribunalul, toate probele administrate în cauză relevă împrejurarea că

inculpata M.E. este cea care i-a înmânat doza de heroină, cea care a primit

banii de la martorul cu identitate protejată, pe mâinile acesteia s-au găsit

urme de substanțe galben fluorescente de pe banii puși la dispoziție în vederea

realizării flagrantului și de asemenea în camera folosită de aceasta seringile

hipodermice, fiolele sparte și cele 4,51 gr heroină.

S-a apreciat că, în

condițiile în care niciuna din probele incriminatorii mai sus enumerate nu au

fost găsite asupra inculpatului M.M., nu se poate stabili cu certitudine că

acesta a avut vreun un rol în vânzarea de heroină cercetată în cauză, în

situația în care acesta a negat constant săvârșirea infracțiunii, fiind

susținut și de declarația coinculpatei M.E.

S-a reținut că

singurul mijloc de probă, ce ar reprezenta un indiciu că inculpatul a

participat la tranzacția din data de 20 ianuarie 2009, este martorul cu

identitate protejată „G.I.” care arată că la întrebarea sa „Aveți, aveți",

inculpatul M.M. i-ar fi înmânat sorei sale o punguță și ar fi spus „dă-i".

Ori, se observă că nici întrebarea și nici răspunsul nu fac referire la heroină

și de altfel nici nu era necesară colaborarea și conlucrarea a două persoane

pentru vânzarea unei doze de heroină.

A apreciat Tribunalul

că acest mijloc de probă nu se coroborează cu nicio altă împrejurare din care

să rezulte participarea inculpatului la fapta de trafic de droguri și nu poate

constitui o probă certă, indubitabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru

care este cercetat, rămânând ca unică soluție respectarea prezumției de

nevinovăție prin pronunțarea soluției de achitare a inculpatului.

Împotriva sentinței,

în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând - în esență -

că, în mod greșit a fost achitat inculpatul M.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 și că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei

M.E., instanța de fond a manifestat prea multă clemență, reținând -

nejustificat - în favoarea ei circumstanțe atenuante.

Prin Decizia penală

nr. 267 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

Sentinței penale nr. 501 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală.

A desființat, în

parte, sentința și în fond:

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.M. la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) -

b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de

1.222 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București.

A contopit pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. cu restul rămas

neexecutat de 1.222 de zile și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.M. la 4 ani închisoare.

În baza art. 61 C.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de

1.222 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului București.

A contopit pedeapsa

de 4 ani închisoare cu restul de 1.222 zile rămas neexecutat și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul

M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată perioada executată de la 21 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în

libertate.

A menținut în rest

dispozițiile sentinței.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs inculpatul M.M., fără a-l motiva în scris.

Examinând decizia

penală atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este

tardiv formulat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 363

alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare termenul de 10 zile de declarare a recursului curge de la

pronunțare.

Cum în prezenta cauză

inculpatul M.M. a fost prezent la data judecării apelului, respectiv 16

decembrie 2009, rezultă că ultima zi a termenului în care acesta putea declara

recurs înăuntrul termenului legal de 10 zile a fost 27 decembrie 2009.

Or, în speță,

inculpatul recurent a formulat recurs la data de 21 ianuarie 2010, în afara

termenului de recurs.

În consecință, Înalta

Curte constată că recursul este tardiv formulat de către inculpat, urmând a-l

respinge ca atare.

În baza art. 192

alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat

recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 267 din 16

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.

Procesat de GGC - LM