ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 28/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 329 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 5 C. pen., s-a reținut că, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală nouă.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen., raportat la art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. și cu aplic, art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la pedeapsa de 150 zile-amendă.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la 15 lei, astfel că inculpatul A. execută o amendă de 2.250 lei.

I s-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 63 alin. (1) C. pen., respectiv că, în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea.

I s-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. (1) C. proc. pen., are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

II. În baza art. 5 C. pen., s-a reținut că, în ceea ce-l privește pe inculpatul B., în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche.

În baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul B., recidivist post condamnatoriu, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, urmând ca inculpatul B. să execute și această pedeapsă de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este anulat, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, urmând ca inculpatul B. să execute și această pedeapsă de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 898/2011

a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, urmând ca inculpatul B. să execute și această pedeapsă de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani și 10 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 10 luni, care a fost sporită cu 4 luni închisoare, astfel că inculpatul B. execută, în urma contopirii pedepselor, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.550 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr, x/P/2012 din 28 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 30 ianuarie 2014, sub nr. de Dosar nr. x/271/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a inculpatului B. sub aspectul comiterii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. Nr. 195/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului A. că în data de 29 iunie 2013, a condus autoturismul, pe un drum public, respectiv în loc. Băile Felix, având o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,00 g/l alcool pur în sânge, iar în sarcina inculpatului B. s-a reținut că în noaptea de 06/07 mai 2012, a condus autoutilitara, pe un drum public, respectiv pe D.J. 797, autovehicul radiat din circulație în Germania din data de 18 aprilie 2006 și neînmatriculată în România, având permisul de conducere anulat, și având o

îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,65 g/l alcool pur în sânge.

Prin Încheierea nr. 346/C.P./2014 din 27 iunie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză.

După începerea judecății, inculpatul A. a solicitat aplicarea procedurii judecății în cazul recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 N.C.P.P., declarând că recunoaște învinuirile aduse, iar inculpatul B. a declarat că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

În ședința publică din 07 noiembrie 2014, în baza art. 375 alin. (1) C. proc. pen., instanța a admis cererea inculpatului A., de judecare conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de declarația inculpatului A. de recunoaștere a învinuirii, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești în ceea ce privește inculpatul B., instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

I. În data de 29 iunie 2013, în jurul orei 00.40, inculpatul A. a fost depistat în trafic de către un echipaj al Poliției din Stațiunea Băile Felix, în timp ce conducea autoturismul, în loc. Băile Felix, din direcția „Club ..." cu direcția DN76.

În prezența martorului asistent C., a fost identificat conducătorul autoturismului, ca fiind numitul A., care a declarat verbal că nu are actele personale asupra sa.

Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, în prezența martorului asistent, acesta a fost testat, la ora 00.51 cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inculpatul a fost condus la Serviciul Județean de Medicină Legală, în vederea recoltării de probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Concluziile buletinului de analiză toxicologică din 01 iulie 2013 evidențiază faptul că în data de 01 iulie 2013, la ora 01.25, când i s-a prelevat prima probă de sânge, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02.25, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,00 g/l alcool pur în sânge.

Astfel, cu ocazia constatării faptei, inculpatul a precizat că în seara zilei de 28 iunie 2013, în jurul orei 23.30, a consumat la un restaurantul din Băile Felix, aproximativ 500 ml de vin roșu fără să mănânce nimic, iar autoturismul l-a condus din fața restaurantului de pe str. ..., până în fața

dispensarului uman unde a fost oprit de organele de poliție și intenționa să se deplaseze la Pensiunea D. din loc Sânmartin.

În autoturism cu inculpatul se aflau și numiții E., respectiv F., care au confirmat starea de fapt reținută de organele de poliție, fiind audiați în calitate de martori asistenți.

Inculpatul A. nu a avut asupra sa permisul de conducere, la momentul opririi în trafic, situație în care, telefonic, lucrătorii de poliție au verificat dacă inculpatul deține permis de conducere, constatând că este deținătorul permisului de conducere categoria B (fila 109 dos.u.p.), permis de conducere eliberat de Marea Britanie (fila 125 dos.u.p.).

Fiind audiat în calitate de învinuit, A. a recunoscut comiterea faptei.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei reținute în sarcina sa (fila 43-45 dosar inst).

Starea de fapt mai sus prezentată a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: Proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (fila 105 dos.u.p.), Proces-verbal de sesizare din oficiu (fila109 dos.u.p.); Buletin de analiză toxicologică (fila 111 dos.u.p.); Buletin de examinare clinică (fila 112 dos.u.p.); Proces-verbal de prelevare (fila 13 dos.u.p.); Declarațiile martorului asistent C. (filele 119-120, 122 dos.u.p.); Declarațiile martorului asistent F. (fila 121 dos.u.p.); Declarațiile învinuitului A. (filele 114-118 dos.u.p.); Declarație inculpat (filele 43-45 dos. instanță).

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în speță, în baza art. 5 C. pen., instanța de fond a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză a fost legea penală nouă, respectiv dispozițiile N.C.P. și nu cele ale O.U.G. nr. 195/2002 rep., întrucât art. 336 alin. (1) din N.C.P. prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, pe când O.U.G. nr. 195/2002 rep., prevede doar pedeapsa închisorii.

Astfel, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, valoarea relativ redusă a alcoolemiei în sânge-respectiv 1,10 g %o și 1,00 g %o alcool pur în sânge, atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a faptei, împrejurarea că inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, instanța de fond a apreciat că în speță s-a impus aplicarea pedepsei amenzii, ca pedeapsă alternativă prevăzută de N.C.P. și care este mai favorabilă inculpatului decât pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, care ar putea fi aplicată în condițiile art. 81 și urmat. C. pen. din 1969.

În drept, fapta inculpatului A. care în data de 29 iunie 2013, a condus, pe un drum public, respectiv în loc. Băile Felix, având o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,00 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Constatând vinovăția inculpatului A., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., raportat la art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la pedeapsa de 150 zile-amendă.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. instanța de fond a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la 15 lei, astfel că inculpatul A. va executa o amendă de 2.250 lei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de N.C.P., fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, valoarea relativ redusă a alcoolemiei în sânge-respectiv 1,10 g%o și 1,00 g %o alcool pur în sânge, împrejurarea că inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, dar și starea de pericol creată prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public intens circulat-DN 76 - de către inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, având doi pasageri în autoturism, iar pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul este fără antecedente penale și că a recunoscut comiterea faptei, fiind de acord să fie judecat numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că s-a aplicat o pedeapsă sub forma zilelor-amendă, între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o pătrime, conform art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului A. întrucât acesta are posibilități de îndreptare și reintegrare socială și prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, pedeapsa cu amenda în cuantumul stabilit fiind în măsură să conducă la realizarea scopului pedepsei.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu se impune amânarea aplicării amenzii sau renunțarea la aplicarea pedepsei, astfel cum a solicitat apărarea, având în vedere modalitatea comiterii faptei, respectiv pe un drum intens circulat și având doi pasageri în autoturism, fapta prezentând pericol social ridicat.

S-a reținut că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În speță, instanța a apreciat că legea nouă este mai favorabilă, situație în care a constatat că dispozițiile N.C.P. nu impun aplicarea de drept a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi alături de pedeapsa amenzii, cu excepția situației când se aplică pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

II. În noaptea de 06/07 mai 2012, în jurul orei 00.30, echipajul mixt, format dintr-un lucrător din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Oradea, si un lucrător din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Bihor, care executau serviciul de patrulare intercomunală, pe D.J. 797, pe traseul Sântandrei-Toboliu, au oprit la ieșirea din loc. Tărian, spre loc. L., pentru control, o autoutilitară, care circula cu viteză redusă pe D.J. 797, dinspre Girișu de Criș spre Oradea.

După oprirea autoturismului, în prezența martorului G., s-a stabilit că autoutilitara a fost condusă de către B., care era singur în autoturism.

Numitul B. a declarat în prezența martorului G., că nu are asupra sa permisul de conducere și documentele autoturismului, iar întrucât acesta emana un miros puternic de alcool, tot în prezența martorului, i s-a cerut să fie testat cu aparatul alcooltest, fiind refuzat, aspect menționat în procesul-verbal de constatare (filele 10, 11 dos.u.p.). Inculpatul B. a fost condus la Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor, în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Concluziile buletinului de analiză toxicologică mai 2012 evidențiază faptul că la data de 07 mai 2012, ora 01.25, când i s-a prelevat prima probă de sânge, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02.25, când i s-a prelevat a doua probă de sânge, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,65 g/l alcool pur în sânge (fila 36 dos.u.p.).

Din adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor din 11 iunie 2012, rezultă că inculpatul B., figurează în evidența manuală a conducătorilor auto din Bihor, ca fiind posesorul permisului de conducere, valabil pentru categoriile B, C, D. E.

Din cuprinsul aceleiași adrese mai rezultă că inculpatul B. are permisul de conducere anulat, conform sentinței penale nr. 989 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011, a Curții de Apel Oradea, condamnat la doi ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 5 și at. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (fila 41 dos.u.p.).

Din adresa emisă de Punctul de contact Oradea, din data de 07 mai 2012, rezultă că autovehiculul condus de inculpat,

nu este semnalat ca furat, dar este radiat din circulație la data de 18 aprilie 2006 (fila 43 dos.u.p.).

Din adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor Bihor, din data de 05 iulie 2012, rezultă că autovehiculul la data de 03 iulie 2012, nu figurează în evidența auto ca fiind înmatriculat (fila 45 dos.u.p.).

Inculpatul B. nu a recunoscut comiterea faptelor, declarând că la momentul controlului, autoutilitara, în care se afla singur pe DJ 797, era oprită, iar el era pe scaunul din dreapta față a autovehiculului, întrucât șoferul, respectiv fiul său, A. a coborât și a plecat pe câmp pentru satisfacerea necesităților fiziologice. Inculpatul B. a refuzat testarea cu aparatul etilotest, solicitând în schimb să fie condus la Spitalul de Medicină Legală Bihor, în vederea recoltării probelor biologice de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei (filele 90-98 dos.u.p.).

Cu privire la faptul că inculpatul B. a negat că el este conducătorul autoutilitarei, acesta a fost prezentat la Serviciul Criminalistic, Compartimentul Expertize și Constatări Tehnico-Științifice, Laboratorul Poligraf, în vederea testării cu tehnica poligraf, ocazie cu care acesta a refuzat să fie testat pe motiv că are afecțiuni cardiace, fiind întocmit un proces-verbal de refuz (filele 56, 57 dos.u.p.).

Fiind citat în vederea prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul B. a solicitat audierea în calitate de martori a numiților H., I., J. și K., solicitare admisă de procuror, dar în urma analizării declarațiilor acestora, se reține că nu se confirmă susținerile inculpatului (filele 83-86 dos.u.p.).

Astfel, martorii H., I., au declarat concordant că în cursul lunii aprilie 2013, au fost contactați de inculpatul B., fiind cunoștințe, care le-a comunicat că au fost propuși ca martori într-un dosar penal, cu privire la faptul că martorii l-ar fi văzut în noaptea de 06/07 mai 2012, la ora 24.00, în timp ce se afla în Girișu de Criș, cu o autoutilitară, ce era condusă de fiul inculpatului, A. La auzul solicitării cei doi martori l-au refuzat, comunicându-i că în cazul audierii, vor spune adevărul, mai precis, că nu l-au întâlnit în noaptea respectivă (filele 83-84 dos. u.p.).

De asemenea, martorul K., având ocupația taximetrist, a declarat că la data de 02 iulie 2013, a fost sunat de inculpatul B., care i-a solicitat să declare că l-ar fi văzut în noaptea de 06/07 mai 2012, oprit cu autoutilitara, între localitățile Tărian și L. Martorul a declarat că în noaptea respectivă nu l-a văzut pe inculpat întrucât nu

a părăsit loc. Oradea (fila 86 dos.u.p.). Inculpatul a renunțat în cursul cercetării judecătorești la reaudierea acestui martor, însă procurorul și-a însușit martorul. Instanța a luat act de renunțarea la audierea acestui martor și a apreciat că nu mai este utilă cauzei reaudierea acestuia.

Martorul J. a declarat în seara zilei de 06 mai 2012, în jurul orei 21.00-22.00, în timp ce circula cu autoturismul său dinspre loc. Sânicolau Român către Oradea, când a ajuns în centrul loc. Girișu de Criș, pe șoseaua principală, pe partea dreaptă a văzut autoutilitara, B. fiind în spatele acesteia, iar la volan l-a văzut pe fiul acestuia, A. (fila 85 dos.u.p.). Reaudiat fiind în cursul cercetării judecătorești, martorul a mai declarat în plus că a văzut mașina inculpatului B. în dreapta complexului L., mașina fiind condusă de fiul inculpatului, a văzut că aceștia au oprit mașina și înspre ei s-a îndreptat un echipaj de poliție, toate acestea având loc în jurul orelor 22.40. A motivat că nu a declarat acest aspect în cursul urmăririi penale întrucât polițistul i-a spus că este suficient atât și că nu trebuie scris că i-a văzut și a doua oară, în dreptul complexului L. Această declarație nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, motiv pentru care va fi înlăturată. Cu atât mai mult cu cât, se referă la un alt interval orar decât ora comiterii infracțiunilor de

către inculpatul B.

În declarația olografă din data de 05 octombrie 2012, ora 13.50, dată la sediul Poliției Mun. Oradea, A., încercând să-și ajute tatăl, a susținut că el a condus în noaptea de 06/07 mai 2012, autoutilitara, dinspre Girișu de Criș spre Oradea, iar tatăl său, inculpatul B. era pe scaunul din dreapta față (filele 73-75 dos.u.p.). In cursul cercetării judecătorești numitul A. arată că nu dorește să dea declarație în cauză cu privire la faptele reținute în sarcina tatălui său. La ultimul termen de judecată inculpatul B. solicită audierea fiului său, cerere respinsă de instanță, având în vedere poziția acestuia a apreciat că nu este utilă cauzei audierea sa.

Susținerile numitului A. că el ar fi condus

autoutilitara, iar la momentul controlului, era oprită pe partea dreaptă a carosabilului, întrucât el era coborât pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, nu se coroborează cu starea de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a infracțiunii comise de B., cu declarațiile martorului G. și ale agenților de poliție N. P. și O., și care confirmă faptul că la data de 06/07 mai 2012, în timp ce se efectuau acte de constatare față de inculpatul B., pe DJ 797, între localitățile Tărian și L., ulterior la fața locului dinspre Oradea spre loc. Girișu de Cris a sosit A., la volanul unui autoturism de culoare roșie, și care după ce a parcat autoturismul pe marginea drumului lângă poarta nr. 2 a fostului

complex de porci L., a venit spre lucrătorii de poliție afirmând că el a condus autoutilitara, dinspre Grișu de Criș spre Oradea pe DJ 797, iar tatăl său era pe scaunul din dreapta (fila 12 dos.u.p.).

Inculpatul B. a declarat că s-a simțit permanent urmărit de un echipaj de poliție, în cursul zilei de 06 mai 2012, motiv pentru a sunat la nr. de urgență 112 ca să reclame acest aspect. Pentru a verifica susținerile inculpatului, organele de cercetare penală au solicitat o copie a apelurilor de la Inspectoratul de Poliție a Județului Bihor, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit (fila 58 dos.u.p.) și nota sinteză cu apelurile primite la nr. de urgență 112 (filele 60-66 dos.u.p.), date care contrazic susținerile inculpatului B.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. a declarat că nu solicită să beneficieze de procedura privind recunoașterea învinuirii, întrucât nu se consideră vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, respectiv nu el a condus autoturismul ci fiul său. A arătat că era împreună cu fiul său la niște rude în Girișul de Criș, fiul său a avut niște probleme și a plecat pentru 2-3 ore, iar el a rămas la un bar în Girișul de Criș unde a consumat băuturi alcoolice, prezent fiind și șeful postului de poliție, care, crezând că va conduce el autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, a anunțat telefonic organele de poliție să fie oprit în trafic. Intre timp a revenit fiul său care a condus autoturismul, iar el a stat pe scaunul din dreapta. Având în vedere că fiul său făcea o cură cu produse M. și avea o necesitate fiziologică, a oprit autoturismul, a lăsat motorul pornit și farurile aprinse, după care a văzut mașina poliției la o distanță de 800 m, cu semnalele luminoase în funcțiune și s-a oprit în fața mașinii inculpatului și i-au cerut acestuia să sufle în aparatul etilotest. El a refuzat să sufle întrucât nu el a condus autoturismul, la 8-10 minute după ce a apărut primul echipaj de poliție a apărut un autoturism care a fost oprit și i-au solicitat persoanei prezent să asiste ca și martor asistent, iar după 20 de minute a apărut un alt echipaj de poliție cu aparatul etilotest. După sosirea primului echipaj de poliție a venit și fiul său însă nu a fost luat în considerare de echipajul de poliție. Susține că a venit la locul incidentului și fiul său, cu un autoturism, care însă nu s-a apropiat de ei, văzând că nu sunt probleme acesta a plecat. Ulterior inculpatul a fost dus la Serviciul de Medicină Legală Bihor pentru recoltarea probelor biologice.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, în calitate de martor, agentul de poliție N., a declarat că era în patrulare pe DN 79 în zona Nojorid, moment în care a fost contractat telefonic prin stație de colegul său S. care era pe DJ 797 pentru a se deplasa, întrucât acesta din urmă avea nevoie de aparatul alcooltest, în vederea testării unei persoane. A ajuns la fața locului în aproximativ 7-10 minute, însă inculpatul B. a refuzat să sufle în aparatul alcooltest motivând că nu el a condus autoturismul ci fiul său care este pe câmp pentru a-și satisface nevoile fiziologice. La aproximativ 10-15

minute a apărut o persoană cu o mașină de culoare roșie din direcția localității Oradea și a oprit la o distanță de aproximativ 50 metri de echipajul de poliție. În momentul în care fiul inculpatului, numitul A., s-a apropiat de echipajul de poliție a întrebat dacă nu se poate cumva să nu se constate infracțiunea și să nu fie dus tatăl său la recoltarea probelor biologice. In prezența echipajului de poliție inculpatul i-a cerut fiului său să declare că el a condus autoturismul, iar numitul A. a declarat în consecință, respectiv a spus că el a condus autoturismul. După aceea inculpatul a fost dus la Serviciul de Medicină Legală Bihor în vederea recoltării probelor biologice, iar la plecare martorul a observat că autoturismul de culoare roșie a rămas parcat pe drumul lateral. Pe parcursul întregii proceduri inculpatul se lega de aspectul fizic al agentului de poliție S. și spunea că nu vrea să se deplaseze la Serviciul de Medicină Legală Bihor însoțit de acesta. Martorul declară că nu a apărut la locul incidentului nici un alt autoturism și nu a apărut nici cel de-al doilea fiu al inculpatului. Martorul mai arată că celălalt echipaj de poliție i-a povestit că mașina inculpatului venea din direcția Tărian cu fază lungă, agentul de poliție i-a făcut semn să schimbe faza, atunci inculpatul a stins luminile autoutilitarei, au fost aprinse din nou dar tot cu faza lungă, agentul de poliție S. a pornit semnalele luminoase ale autoturismului poliției și s-a îndreptat spre autoutilitara condusă de inculpat, inculpatul a oprit autoutilitara și s-a mutat pe scaunul din dreapta. A declarat că nu s-a anunțat prin stație că inculpatul ar fi sub influența băuturilor alcoolice pentru a fi oprit în trafic, astfel nu se confirmă cele arătate de inculpat în sensul că șeful de post ar fi cerut să fie oprit în trafic.

Aceleași aspecte sunt relatate și de martorului P., agentul de poliție care s-a deplasat împreună cu martorul N. cu aparatul etilotest.

Audiat fiind martorul O., membru al primului echipaj de poliție, acesta a arătat că inculpatul circula cu faza lungă, i s-a atras atenția să schimbe faza, acesta a stins farurile de tot, aspect repetat de câteva ori, după care agentul care conducea autoturismul poliției a aprins faza lungă și ambii au observat momentul în care autoturismul inculpatului s-a oprit, iar persoana de la volan s-a mutat pe locul din dreapta. Arată că ușa șoferului nu s-a deschis. Apropiindu-se de inculpat și întrebându-l de ce s-a mutat pe scaunul din dreapta, inculpatul a declarat că nu el a condus autoturismul. Nu au fost anunțați de șeful de post din Girișul de Criș ca să oprească autoturismul inculpatului. La 10-15 minute de la incident a venit celălalt echipaj de poliție și cam la 35-40 minute a apărut fiul inculpatului cu o mașină roșie și le-a cerut să nu constate săvârșirea infracțiunii, inculpatul îi solicita fiului său să declare că el a condus autoturismul, acesta din urmă declarând în acest sens.

Aspectele relatate de agenții de poliție au fost confirmate și de martorul asistent G., care însă nu a fost atent cu ce a venit fiul inculpatului, el nu a auzit toate discuțiile purtate de inculpat și polițiști.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorului I., care declară că nu fiul său trebuia să fie audiat în cursul urmăririi penale cu privire la această faptă, ci el. A văzut inculpatul și pe ful său în acea seară în față la ABC-ul din Girișu de Criș. Instanța constată că acesta nu a fost prezent la momentul în care mașina inculpatului a fost oprit în trafic, astfel că martorul nu are cunoștințe despre împrejurările în care ar fi fost comise faptele.

Martorul R. de asemenea a fost reaudiat în cursul cercetării judecătorești, iar acesta confirmă că a participat ca martor asistent la recoltarea probelor biologice.

În urma probelor administrate în cauză, a rezultat că inculpatul a fost persoana care a condus autoturismul la momentul opririi în trafic de către organele de poliție, martorii propuși de inculpat confirmă doar faptul că l-au văzut pe inculpat și pe fiul acestuia în față la ABC-ul din Girișu de Criș, singurul martor care declară că i-ar fi văzut în zona Complexului L., iar la volanul autoturismului era fiul inculpatului este doar martorul J. însă declarația sa nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, motiv pentru care va fi înlăturată.

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (fila 8 dos. u.p.); proces-verbal de constatare a infracțiunii (filele 10-11; 12 dos.u.p.); declarație martorului G. (filele 13-16 dos.u.p. și dos. instanță); declarația martorului asistent R. (filele 17-19 dos.u.p. și dos. instanță);declarația martorului N. (filele 21-24 dos.u.p. și dos. instanță);declarația martorului P. (filele 25-30 dos.u.p. și dos. instanță); declarația martorului O. (filele 30-35 dos.u.p. și dos. instanță); declarația martorului H. (fila 83 dos.u.p.); declarația martorului I. (fila 84 dos.u.p.); declarația martorului J. (fila 85 dos.u.p. și dos. instanță); declarația martorului K. (fila 86 dos.u.p.); buletin de analiză toxicologică (fila 36 dos.u.p.); proces-verbal de prelevare (fila 37 dos.u.p.); adresa din /11 iunie 2012, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor (fila 41 dos.u.p.); adresa din 05 iulie 2012, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor (fila 45 dos.u.p.); adresa din 07 mai 2012, emisă de Punctul de contact Oradea (file 43 dos.u.p.); cazierul rutier al învinuitului B. (filele 49-50 dos.u.p.); proces-verbal de refuz al examinării cu tehnica poligraf (fila 56 dos.u.p.); proces-verbal (fila 58 dos.u.p.); nota sinteză cu apelurile primite la nr. de urgență 112 (filele 60-66 dos.u.p.) și parțial cu declarațiile inculpatului.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța de fond a apreciat că legea penală favorabilă este legea veche, având în vedere

modul sancționator mai dur al concursului de infracțiuni de către legea penală nouă.

În drept, faptele inculpatului B., care, în noaptea de 06/07 mai 2012, a condus autoutilitara, pe un drum public, respectiv pe DJ. 797, autovehicul radiat din circulație în Germania din data de 18 aprilie 2006 și neînmatriculată în România, inculpatul având permisul de conducere anulat, și având o îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,65 g/l alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are

o

îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969.

Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond, în baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, la o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare.

Având în vedere că fapta a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea, instanța de fond, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011 definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, urmând ca inculpatul B. să execute și această pedeapsă de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de

1 an 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, instanța de fond l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este anulat, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Având în vedere că fapta a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea, instanța de fond, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011 definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, urmând ca inculpatul B. să execute și această pedeapsă de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.

Totodată, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la o pedeapsă de 1 an 10 luni închisoare.

Având în vedere că fapta a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea, instanța de fond, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011 definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, urmând ca inculpatul B. să execute și această pedeapsă de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani 10 luni închisoare.

Faptele fiind săvârșite în concurs, instanța de fond, în baza art. 33 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) C. penal din 1969 a contopit pedepsele de 3 ani 4 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani 10 luni închisoare, a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 10 luni pe care a sporit-o cu 4 luni închisoare, astfel că inculpatul B. va executa, în urma contopirii pedepselor, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, instanța de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

La individualizarea pedepselor aplicate în cauză, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., faptele comise de inculpat și pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost comise și urmările produse ori care s-ar fi putut produce, atitudinea constantă de nerecunoaștere a faptelor în fața probelor evidente de vinovăție, faptul că acesta a încercat să determine martorii să declare în sensul că au văzut că fiul său a condus autoturismul și nu el, a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală determinându-l pe fiul său să dea declarație în favoarea sa, atitudinea irascibilă a inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, aplicându-se astfel pedepse între limite speciale. S-a constatat că singura modalitate de executare a pedepsei, prevăzută de lege, este cea în regim de detenție. Având în vedere probele administrate în cauză s-a constatat că nu se poate dispune soluția de achitare solicitată de apărare în sensul că faptele nu există sau nu au fost săvârșite de inculpat,

termen legal, au declarat apelul inculpații B. și A.

Prin apelul declarat în cauză, inculpatul B. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 332 C. proc. pen. coroborat cu art. 305 și art. 327 din același cod, restituirea cauzei la procuror în vederea reluării urmăririi penale, arătând că rechizitoriul este neregulamentar, în condițiile în care nu a existat un act de sesizare a instanței cu privire la niciuna dintre cele trei infracțiuni. Pe fondul apelului, s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul A. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, în principal, aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 80 C. pen., privind renunțarea la aplicarea pedepsei, iar în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 522/A din 9 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 329 din 13 martie 2015 a Judecătoriei Oradea, care a fost menținută în totalitate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a decide astfel, examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 417 și art. 418 C. proc. pen., instanța de apel a constatat că aceasta este temeinică și legală, iar apelurile declarate de inculpați sunt ne fondate.

În prealabil, instanța de apel a arătat că în faza judecății nu mai pot fi invocate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a actului de sesizare atât timp cât prezenta cauză a parcurs etapa camerei preliminare, fază procesuală în care părțile aveau posibilitatea de a invoca anumite vicii ale rechizitoriului.

Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reținută de către prima instanță, raportat la probatoriul administrat și procedura recunoașterii urmată de către inculpatul A., s-a constatat în esență că, la data de 29 iunie 2013, în jurul orei 00.40, inculpatul A. a fost depistat în trafic de către un echipaj al Poliției din Stațiunea Băile Felix, în timp ce conducea autoturismul, în loc. Băile Felix, pe str. ... din direcția „Club ... cu direcția DN76.

Concluziile buletinului de analiză toxicologică din 01 iulie 2013 evidențiază faptul că în data de 01 iulie 2013, la ora 01.25, când i s-a prelevat prima probă de sânge, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool

pur în sânge, iar la ora 02.25, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,00 g/l alcool pur în sânge.

Pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului A. a fost individualizată corect, respectând dispozițiile art. 74 C. pen., însă amânarea aplicării pedepsei ar fi excesiv de blândă față de datele speței.

În ceea ce privește a doua faptă, s-a reținut că, în noaptea de 06/07 mai 2012, în jurul orei 00.30, echipajul mixt, format dintr-un lucrător din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Oradea, și un lucrător din cadrul Inspectoratului Județean al Punctului de Frontieră Bihor, au oprit la ieșirea din loc. Tărian, spre loc. L., pentru control, o autoutilitară, care circula cu viteză redusă pe DJ. 797, dinspre Girișu de Criș spre Oradea, și era condusă de inculpatul B. care a declarat că nu are asupra sa permisul de conducere.

Concluziile buletinului de analiză toxicologică din 07 mai 2012 arată faptul că la data de 07 mai 2012, ora 01.25, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,75 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 02.25, când i s-a prelevat a doua probă de sânge, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,65 g/l alcool pur în sânge.

Din cuprinsul adresei emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor din 11 iunie 2012 rezultă că inculpatul B. are permisul de conducere anulat, conform sentinței penale nr. 989 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011, a Curții de Apel Oradea, unde inculpatul a fost condamnat la doi ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 5 și at. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (fila 41 dos.u.p.).

Din adresa emisă de Punctul de contact Oradea, din data de 07 mai 2012, rezultă că autovehiculul condus de inculpat, este radiat din circulație la data de 18 aprilie 2006.

Din adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bihor, din data de 05 iulie 2012, rezultă că, autovehiculul, la data de 03 iulie 2012, nu figurează în evidența auto ca fiind înmatriculat.

Martorul O., membru al primului echipaj de poliție a arătat că inculpatul a circulat cu faza lungă, moment în care i-a atras atenția să schimbe faza, însă acesta a stins farurile de tot de mai multe ori, după care agentul S. care conducea autoturismul poliției a aprins faza lungă și ambii au observat momentul în care autoturismul inculpatului s-a oprit, iar persoana de la volan s-a mutat pe locul din dreapta. Arată că ușa șoferului nu s-a deschis. Apropiindu-se de inculpat și întrebându-l de ce s-a mutat pe scaunul din dreapta, inculpatul a declarat că nu el a condus autoturismul. La 10-15 minute

de la incident a venit celălalt echipaj de poliție și cam la 35-40 minute a apărut fiul inculpatului cu o mașină roșie și le-a cerut să nu constate săvârșirea infracțiunii, iar inculpatul a solicitat fiului său să declare că el a condus autoturismul, acesta din urmă declarând în acest sens.

Martorul N. - agentul de poliție, a declarat că era în patrulare pe DN 79 în zona Nojorid, moment în care a fost contractat telefonic prin stație de colegul său S. care era pe DJ 797 pentru a se deplasa, întrucât acesta din urmă avea nevoie de aparatul alcooltest, în vederea testării unei persoane. A ajuns la fața locului, însă inculpatul B. a refuzat să sufle în aparatul alcooltest, motivând că nu el a condus autoturismul, ci fiul său care este pe câmp pentru a-și satisface nevoile fiziologice. Acesta a mai declarat că după aproximativ 10-15 minute a apărut o persoană cu o mașină de culoare roșie din direcția localității Oradea și a oprit la o distanță de aproximativ 50 metri de echipajul de poliție, iar în momentul în care fiul inculpatului, numitul A., s-a apropiat de echipajul de poliție a întrebat dacă nu se poate cumva să nu se constate infracțiunea și să nu fie dus tatăl său la recoltarea probelor biologice.

Acesta a mai arătat că, în prezența echipajului de poliție inculpatul i-a cerut fiului său să declare că el a condus autoturismul, iar numitul A. a declarat că acesta a condus autoturismul.

Martorul a declarat că nu a apărut la locul incidentului nici un alt autoturism și nu a apărut nici cel de-al doilea fiu al inculpatului și că celălalt echipaj de poliție i-a povestit că mașina inculpatului venea din direcția Tărian cu fază lungă, după care agentul de poliție i-a făcut semn să schimbe faza, după care inculpatul a stins luminile autoutilitarei, și le-a reaprins dar tot cu faza lungă și mai apoi agentul de poliție S. a pornit semnalele luminoase ale autoturismului poliției și s-a îndreptat spre autoutilitara condusă de inculpat, moment în care inculpatul a oprit autoutilitara și s-a mutat pe scaunul din dreapta.

Aceleași aspecte sunt relatate și de către martorului P., agentul de poliție care s-a deplasat împreună cu martorul N. pentru a duce aparatul etilotest.

Aspectele relatate de către agenții de poliție au fost confirmate și de martorul asistent G., care în momentul în care a fost oprit în trafic de către agenții de poliție l-a observat pe inculpat că era în fața mașinii, și după aproximativ 10 minute a apărut o altă persoană în spatele mașinii afirmând că acesta a condus mașina.

Martorul I. a declarat că, în luna mai 2012 1-a văzut pe inculpatul B. și pe fiul acestuia A. în fața abc-ului din Girișu de Criș, fără să fi observat că aceștia ar fi urcat în autoturism.

Doar martorul J. susține ipoteza prezentată de către inculpatul B. în sensul că autoturismul, ar fi fost condusă

de către fiul acestuia care s-ar fi dat jos de pe scaunul șoferului și ar fi fugit undeva în câmp, variantă care este contrazisă de întreg material probator administrat în cauză.

Mai mult, martorii propuși în apărare, respectiv numiții H. și I., au declarat concordant că în cursul lunii aprilie 2013, au fost contactați de inculpatul B., fiind cunoștințe, care le-a comunicat că au fost propuși ca martori într-un dosar penal, cu privire la faptul că martorii l-ar fi văzut în noaptea de 06/07 mai 2012, la ora 24.00, în timp ce se afla în Girișu de Criș, cu o autoutilitară, ce era condusă de fiul inculpatului, A., însă aceștia l-au refuzat, comunicându-i că în cazul audierii, vor spune adevărul, în sensul că nu l-au întâlnit în noaptea respectivă.

De asemenea, martorul K., având ocupația taximetrist, a declarat că, la data de 02 iulie 2013 a fost sunat de inculpatul B., care i-a solicitat să declare că l-ar fi văzut în noaptea de 06/07 mai  2012, oprit cu autoutilitara, între localitățile Tărian și L., însă acesta a declarat că în noaptea respectivă nu l-a văzut pe inculpat, întrucât nu a părăsit localitatea Oradea. În realitate, se poate lesne observa că inculpatul B. a făcut eforturi disperate de a scăpa de răspundere penală, în condițiile în care acesta a comis faptele în interiorul termenului de încercare al unei pedepse de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. din 1968.

S-a mai apreciat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile și a stabilit pedepse just individualizate, orientate spre minimul special, după care le-a contopit pe fiecare în parte cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 898/2011 a Judecătoriei Oradea în Dosarul nr. x/271/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 956/R din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea și în final, văzând multitudinea faptelor penale, a aplicat întemeiat un spor de pedeapsă de 4 luni închisoare.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 27 octombrie 2015, a declarat recurs în casație inculpatul B., invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 noiembrie 2015, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit pentru 18 ianuarie 2016.

Prin Încheierea nr. 11/RC din 18 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/271/2014, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 522/A din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul B., cu citarea părților, pentru termenul din 1 februarie 20