ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2007, reclamanta SC S.M.S. SRL Covasna a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Culturii și Cultelor, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea parțială a executării H.G. nr. 1792 din 13 decembrie 2006 privind transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea R.A.D.E.F. în domeniul public al unor orașe, municipii și/sau județe și în administrarea consiliilor locale sau, după caz, județene ale acestora, respectiv cinematograful V. din municipiul Covasna, județul Covasna.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere prealabilă, criticând actul respectiv pentru că a fost emis cu încălcarea art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, art. 5 din Legea nr. 15/1990, art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, art. 6 din H.G. nr. 530/1991 și a art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României, concluzionând că prin H.G. nr. 1792/2006 s-a dispus scoaterea din patrimoniul R.A.D.E.F. a activului cinematograful V. fără plată și s-a transmis domeniului public, efectuându-se practic o expropriere, fapt interzis de art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României. Totodată, în opinia reclamantei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ.

În acest sens, arată reclamanta, actul a cărui suspendare îl solicită este un act ilegal care exprimă un abuz de putere, cazul bine justificat în fapt și drept fiind fără putere de tăgadă în opinia sa. Referitor la îndeplinirea condiției existenței pagubei iminente reclamanta a arătat, pe de o parte, că, prin adresa din 05 ianuarie 2007, a fost somată de Primăria orașului Covasna să evacueze spațiul deținut în baza contractului de închiriere în vigoare, iar, pe de altă parte, că, prin adresa din 14 noiembrie 2004, a fost convocată de R.A.D.E.F. pentru a depune actele necesare în vederea aplicării strategiei de vânzare inițiată de Ministerul Culturii și Cultelor. Pârâții Guvernul României și Ministerul Culturii și Cultelor au formulat întâmpinări, solicitând respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 416 din 07 februarie 2007 a admis acțiunea reclamantei, a anulat în parte H.G. nr. 1792/2006, respectiv pct. 15 din anexa care o privește pe reclamantă, iar, prin încheierea din 14 martie 2007, în baza art. 281 alin. (2) C. proc. civ., a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 416 din 07 februarie 2007, în sensul că la alin. (2) în loc de „anulează în parte H.G. nr. 1792/2006 (…)” se va scrie „suspendă executarea parțială a H.G. nr. 1792/2006, și anume pct. 15 din anexă, care privește pe reclamantă până la pronunțarea instanței de fond”. Pentru a se pronunța în sensul arătat s-a reținut, pe de o parte, că reclamanta a făcut dovada exercitării procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că și celelalte două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare sunt îndeplinite (condiția cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente). Referitor la condiția cazului bine justificat, s-a apreciat de instanță că această condiție este îndeplinită, reclamanta fiind îndreptățită să-i fie asigurată o protecție jurisdicțională, executarea imediată și integrală a hotărârii contestate, în raport cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 15/1990 (art. 5) și art. 6 din H.G. nr. 530/1991, poate, în anumite circumstanțe, cauza reclamantei un prejudiciu ireparabil, dificil de reparat și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilă.

Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei, în sensul existenței unui indice de nelegalitate a actului administrativ în cauză, subzistând un argument juridic aparent valabil în ceea ce privește nelegalitatea sunt corecte, urmând să se analizeze toate motivele de nelegalitate invocate cu prilejul soluționării acțiunii în anulare. Se mai reține că reclamanta, persoană juridică din categoria întreprinderilor mici și mijlocii, deținătoare legală a activului, prin punerea în executare a hotărârii a cărei suspendare a solicitat-o temporar, ar fi pusă în situația de a nu beneficia de facilitățile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004. Și cea de-a doua condiție este îndeplinită în opinia instanței de fond.

Astfel, actul administrativ contestat a început să producă efecte juridice, de natură a cauza prejudicii grave, fapt rezultat din adresa din 05 ianuarie 2007 emisă de Primăria orașului Covasna prin care reclamanta a fost somată să evacueze spațiul imobiliar, în condițiile în care SC S.M.S. SRL deține spațiul legal, în baza unui contract de închiriere, valabil până la data de 31 august 2008. Mai mult decât atât, la data de 14 noiembrie 2004, prin adresa emisă de R.A.D.E.F., reclamanta a fost convocată pentru a depune actele necesare în vederea aplicării strategiei de vânzare. Pe cale de consecință, suspendarea parțială a hotărârii poate preveni o pagubă iminentă în sensul cerut de legiuitor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 8 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut și că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. Referitor la motivele de recurs mai sus invocate instanța de fond în mod greșit și în absența oricărei dovezi - s-a pronunțat extra petita, atunci când deși în considerente a reținut că a fost învestită cu soluționarea unui cereri de suspendare a executării unui act administrativ extinde - totuși măsura anulării în parte a hotărârii Guvernului, dincolo de cadrul procesual fixat de reclamant și însușit de instanță și anume pronunțându-se direct asupra fondului pricinii până la care s-a dispus suspendarea parțială a executării actului ceea ce este de neconceput, sentința civilă astfel pronunțată fiind susceptibilă de a fi modificată prin admiterea motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc.

civ. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ., se susține că în raport cu obiectul cererii din dosarul de fond până la soluționarea căreia s-a solicitat în cauza de față suspendarea parțială a actului, precum și de cadrul procesual extins în acest dosar - la cererea pârâtului Guvernul României și asupra Ministerului Culturii și Cultelor, care a avut constant calitatea de intervenient în interesul Guvernului (astfel cum rezultă din adresa din 03 mai 2007, prin care s-a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului în dosarul de fond nr. 1355/2/2007 pentru termenul din 16 mai 2007). În aceste condiții, în opinia recurentei se alimentează și suspiciunea interpretării greșite a conținutului actului juridic supus judecării în cauza de față, limitat exclusiv la suspendarea executării actului în contradictoriu doar cu pârâtul Guvernul României, fiind de neconceput ca într-o cauză subsecventă acțiunii principale instanța să schimbe arbitrar calitatea participantului, în raportul juridic obligațional dedus judecății.

Intimata-reclamantă SC S.M.S. SRL Covasna a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât recurentul nu o critică sub aspectul neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În plus, se arată că recursul este lipsit de interes întrucât cauza având ca obiect anularea actului a fost soluționată în fond. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, pe de o parte, Înalta Curte constată că motivele de recurs au fost formulate fără a se avea în vedere considerentele și dispozițiile încheierii din 14 martie 2007, deși aceasta a fost comunicată recurentului la data de 04 septembrie 2007. Pe de altă parte, se reține că recurentul nu invocă ca motiv de recurs neîndeplinirea condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și nici Înalta Curte, prin aplicarea prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., nu o reține, apreciind că atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția prevenirii unei pagube iminente au fost pe deplin îndeplinite, astfel cum corect a reținut și instanța de fond. Referitor la critica potrivit căreia recurentul trebuia să aibă calitatea de intervenient, aceasta este greșită în raport cu principiul disponibilității și cu faptul că inițiatorul actului atacat este ministerul și R.A.D.E.F., regie aflată sub autoritatea acestuia.

Cu privire la susținerea din întâmpinarea societății reclamante potrivit căreia recursul este lipsit de interes, Înalta Curte constată că nu o poate reține, nefiind dovedită potrivit dispozițiilor legale. Prin urmare, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia total nefondate, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 14,15 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 416 din 07 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.