ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie

2007, reclamanta SC S.M.S. SRL Covasna a chemat în judecată Guvernul României și

Ministerul Culturii și Cultelor, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea parțială a executării H.G. nr. 1792 din 13 decembrie 2006 privind transmiterea

unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea R.A.D.E.F. în

domeniul public al unor orașe, municipii și/sau județe și în administrarea consiliilor

locale sau, după caz, județene ale acestora, respectiv cinematograful V. din municipiul

Covasna, județul Covasna.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere

prealabilă, criticând actul respectiv pentru că a fost emis cu încălcarea art. 12

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, art. 5 din Legea nr. 15/1990, art. 8

alin. (3) din Legea nr. 213/1998, art. 6 din H.G. nr. 530/1991 și a art. 44

alin. (1), (2) și (3) din Constituția României, concluzionând că prin H.G. nr. 1792/2006

s-a dispus scoaterea din patrimoniul R.A.D.E.F. a activului cinematograful V. fără

plată și s-a transmis domeniului public, efectuându-se practic o expropriere, fapt

interzis de art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României.

Totodată, în opinia reclamantei

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind

suspendarea executării actului administrativ.

În acest sens, arată reclamanta,

actul a cărui suspendare îl solicită este un act ilegal care exprimă un abuz de

putere, cazul bine justificat în fapt și drept fiind fără putere de tăgadă în opinia

sa.

Referitor la îndeplinirea

condiției existenței pagubei iminente reclamanta a arătat, pe de o parte, că, prin

adresa din 05 ianuarie 2007, a fost somată de Primăria orașului Covasna să evacueze

spațiul deținut în baza contractului de închiriere în vigoare, iar, pe de altă parte,

că, prin adresa din 14 noiembrie 2004, a fost convocată de R.A.D.E.F. pentru a depune

actele necesare în vederea aplicării strategiei de vânzare inițiată de Ministerul

Culturii și Cultelor.

Pârâții Guvernul României

și Ministerul Culturii și Cultelor au formulat întâmpinări, solicitând respingerea

cererii de suspendare ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

416 din 07 februarie 2007 a admis acțiunea reclamantei, a anulat în parte H.G. nr.

1792/2006, respectiv pct. 15 din anexa care o privește pe reclamantă, iar, prin

încheierea din 14 martie 2007, în baza art. 281 alin. (2) C. proc. civ., a dispus

îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile

nr. 416 din 07 februarie 2007, în sensul că la alin. (2) în loc de „anulează în

parte H.G. nr. 1792/2006 (…)” se va scrie „suspendă executarea parțială a H.G. nr.

1792/2006, și anume pct. 15 din anexă, care privește pe reclamantă până la pronunțarea

instanței de fond”.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat s-a reținut, pe de o parte, că reclamanta a făcut dovada exercitării

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, prima

instanță a apreciat că

și celelalte

două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare sunt îndeplinite (condiția

cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente).

Referitor la condiția

cazului bine justificat, s-a apreciat de instanță că această condiție este îndeplinită,

reclamanta fiind îndreptățită să-i fie asigurată o protecție jurisdicțională, executarea

imediată și integrală a hotărârii contestate, în raport cu prevederile art. 12

alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 15/1990 (art. 5) și art. 6 din

H.G. nr. 530/1991, poate, în anumite circumstanțe, cauza reclamantei un prejudiciu

ireparabil, dificil de reparat și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat

în măsura posibilă.

Instanța de fond a apreciat

că susținerile reclamantei, în sensul existenței unui indice de nelegalitate a actului

administrativ în cauză, subzistând un argument juridic aparent valabil în ceea ce

privește nelegalitatea sunt corecte, urmând să se analizeze toate motivele de nelegalitate

invocate cu prilejul soluționării acțiunii în anulare.

Se mai reține că reclamanta,

persoană juridică din categoria întreprinderilor mici și mijlocii, deținătoare legală

a activului, prin punerea în executare a hotărârii a cărei suspendare a solicitat-o

temporar, ar fi pusă în situația de a nu beneficia de facilitățile prevăzute la

art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004.

Și cea de-a doua condiție

este îndeplinită în opinia instanței de fond.

Astfel, actul administrativ

contestat a început să producă efecte juridice, de natură a cauza prejudicii grave,

fapt rezultat din adresa din 05 ianuarie 2007 emisă de Primăria orașului Covasna

prin care reclamanta a fost somată să evacueze spațiul imobiliar, în condițiile

în care SC S.M.S. SRL deține spațiul legal, în baza unui contract de închiriere,

valabil până la data de 31 august 2008. Mai mult decât atât, la data de 14

noiembrie 2004, prin adresa emisă de R.A.D.E.F., reclamanta a fost convocată pentru

a depune actele necesare în vederea aplicării strategiei de vânzare. Pe cale de

consecință, suspendarea parțială a hotărârii poate preveni o pagubă iminentă în

sensul cerut de legiuitor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce

nu s-a cerut și că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.

Referitor la motivele

de recurs mai sus invocate instanța de fond în mod greșit și în absența oricărei

dovezi - s-a pronunțat extra petita, atunci când deși în considerente a reținut

că a fost învestită cu soluționarea unui cereri de suspendare a executării unui

act administrativ extinde - totuși măsura anulării în parte a hotărârii Guvernului,

dincolo de cadrul procesual fixat de reclamant și însușit de instanță și anume pronunțându-se

direct asupra fondului pricinii până la care s-a dispus suspendarea parțială a executării

actului ceea ce este de neconceput, sentința civilă astfel pronunțată fiind susceptibilă

de a fi modificată prin admiterea motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al

art. 304 C. proc. civ.

Cu privire la motivul

de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., se susține că în raport

cu obiectul cererii din dosarul de fond până la soluționarea căreia s-a solicitat

în cauza de față suspendarea parțială a actului, precum și de cadrul procesual extins

în acest dosar - la cererea pârâtului Guvernul României și asupra Ministerului Culturii

și Cultelor, care a avut constant calitatea de intervenient în interesul Guvernului

(astfel cum rezultă din adresa din 03 mai 2007, prin care s-a formulat cerere de

intervenție în interesul Guvernului în dosarul de fond nr. 1355/2/2007 pentru termenul

din 16 mai 2007).

În aceste condiții, în

opinia recurentei se alimentează și suspiciunea interpretării greșite a conținutului

actului juridic supus judecării în cauza de față, limitat exclusiv la suspendarea

executării actului în contradictoriu doar cu pârâtul Guvernul României, fiind de

neconceput ca într-o cauză subsecventă acțiunii principale instanța să schimbe arbitrar

calitatea participantului, în raportul juridic obligațional dedus judecății.

Intimata-reclamantă SC

S.M.S. SRL Covasna a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și

menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât recurentul

nu o critică sub aspectul neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

În plus, se arată că recursul

este lipsit de interes întrucât cauza având ca obiect anularea actului a fost soluționată

în fond.

Examinând cauza în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, pe de o parte,

Înalta Curte constată că motivele de recurs au fost formulate fără a se avea în

vedere considerentele și dispozițiile încheierii din 14 martie 2007, deși aceasta

a fost comunicată recurentului la data de 04 septembrie 2007.

Pe de altă parte, se reține

că recurentul nu invocă ca motiv de recurs neîndeplinirea condițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 și nici Înalta Curte, prin aplicarea prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., nu o reține, apreciind că atât condiția cazului bine justificat,

cât și condiția prevenirii unei pagube iminente au fost pe deplin îndeplinite, astfel

cum corect a reținut și instanța de fond.

Referitor la critica potrivit

căreia recurentul trebuia să aibă calitatea de intervenient, aceasta este greșită

în raport cu principiul disponibilității și cu faptul că inițiatorul actului atacat

este ministerul și R.A.D.E.F., regie aflată sub autoritatea acestuia.

Cu privire la susținerea

din întâmpinarea societății reclamante potrivit căreia recursul este lipsit de interes,

Înalta Curte constată că nu o poate reține, nefiind dovedită potrivit dispozițiilor

legale.

Prin urmare, constatând

că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile

aduse acesteia total nefondate, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu

cele ale art. 14,15 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 416 din

07 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2008.