ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14 aprilie

2006, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei a chemat în judecată Guvernul

României și Județul Covasna, solicitând anularea H.G. nr. 1485/2005 pentru

reglementarea situației juridice a unui imobil prin care s-a dispus abrogarea

H.G. nr. 2443/2004 și s-a aprobat transmiterea imobilului situat în Sfântu

Gheorghe, din domeniul privat al statului și din administrarea R.A.A.P.P.S. în

domeniul public al Județului Covasna și în administrarea Consiliului Județean

Covasna.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că prin H.G. nr. 2443/2004 bunul a fost transmis în

domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Culturii și

Cultelor, pentru episcopie, reclamanta efectuând demersurile necesare pentru

intabulare în cartea funciară.

Reclamanta a mai

arătat că prin H.G. nr. 1485/2005 s-au încălcat prevederile Legii nr. 213/1998

și ale O.U.G. nr. 112/2000, trecerea din domeniul public al statului în cel

privat dispunându-se în mod abuziv.

Prin sentința nr. 87

din 29 mai 2009, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a dispus anularea

hotărârii de guvern.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că Guvernul României emițând H.G. nr. 1485/2005,

a încălcat drepturile stabilite în favoarea reclamantei, respectiv dreptul de

administrare asupra imobilului, împrejurarea că protocolul de predare-primire a

bunului către episcopie nu a fost încheiat neprezentând relevanță, culpa

aparținând pârâtului și nu reclamantei care a întreprins măsurile necesare

pentru rezolvarea situației juridice a imobilului.

Instanța a avut în vedere

și împrejurarea că prin sentința nr. 91/2008 a Curții de Apel Brașov,

irevocabilă, s-a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 2443/2004.

Împotriva sentinței

au declarat recurs Guvernul României și Județul Covasna, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, Guvernul

României a invocat lipsa calității procesuale active, pe considerentul că

reclamanta, nefiind titulara dreptului de administrare a imobilului, întrucât

nu s-a încheiat protocolul de predare-primire, nu poate opune un drept ori un

interes legitim care să fi fost vătămat prin adoptarea H.G. nr. 1485/2005.

De asemenea, pârâtul

a arătat că această hotărâre a fost adoptată cu respectarea normelor de tehnică

legislativă și a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, Guvernul, ca administrator

al proprietății private a statului, fiind în drept să dispună revocarea unei

hotărâri care nu și-a produs efectele, pe motive de oportunitate.

În recursul declarat de

Județul Covasna, s-a invocat abrogarea tacită a H.G. nr. 2443/2004, anterior

adoptării H.G. nr. 1485/2005, în raport de prevederile H.G. nr. 60/2005 privind

organizarea și funcționarea R.A.A.P.P.S. și respectiv de dispozițiile H.G. nr. 265/2005

privind schimbarea regimului juridic al unor imobile, acte prin care s-a

confirmat că imobilul în litigiu se află în domeniul privat al statului și în

administrarea regiei.

Și în cel de-al doilea

recurs s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

care, nefiind deținătoarea imobilului, nu poate susține că prin adoptarea H:G. nr.

1485/2005 i s-ar fi vătămat vreun drept.

De asemenea, pârâtul

a învederat și lipsa de interes, întrucât prin anularea actului administrativ

contestat imobilul nu ar intra în patrimoniul reclamantei, ci ar reveni în

administrarea R.A.P.P.S.

În fine, pârâtul a

criticat sentința și sub aspectul temeiniciei, instanța de fond înlăturând

nejustificat susținerile privind inexistența dreptului de administrare al

reclamantei. Or, în raport de împrejurarea că protocolul de predare-primire

având ca obiect bunul în litigiu nu a fost încheiat, dreptul de administrare

acordat prin H.G. nr. 1443/2004 a fost revocat, reclamanta contribuind prin pasivitatea

manifestată la neîndeplinirea obligației și, în același timp, a dreptului de a

prelua imobilul.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare

Astfel, excepția

lipsei calității procesuale active și cea a lipsei de interes au fost analizate

de instanța de fond și respinse în mod corect, reclamanta justificând un

interes legitim privat, astfel cum este el reglementat de art. 2 alin. (1) lit.

p) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv

posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui

drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Or, prin H.G. nr. 1443/2004,

imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Culturii și

Cultelor, drept ce urma a fi exercitat prin intermediul episcopiei, protocolul

de predare-primire reprezentând doar o operațiune tehnico-materială ulterioară

emiterii actului administrativ, consemnând punerea în posesie.

Așadar, reclamanta

justifică un interes legitim de a solicita anularea unui act administrativ prin

care dreptul său subiectiv decurgând din prevederile H.G. nr. 1443/2004 nu mai

poate fi realizat.

Referitor la

susținerea că H.G. nr. 1443/2004 ar fi fost deja abrogată tacit, anterior

adoptării H.G. nr. 1485/2005, aceasta nu are suport, cele două hotărâri de

guvern invocate, privind organizarea și funcționarea R.A.P.P.S. și respectiv situația

bunurilor aflate în administrarea acesteia – în anexă fiind inclus și imobilul

în litigiu -, neputând fi opuse unui act de dispoziție prin care s-a transmis

imobilul în proprietatea publică a statului și s-a stabilit un alt

administrator.

Criticile formulate

asupra fondului litigiului sunt de asemenea, neîntemeiate, instanța de fond

reținând în mod justificat că H.G. nr. 1485/2005 a fost adoptată prin ignorarea

dreptului de administrare deja constituit în favoarea Ministerului Culturii și

Cultelor, prin intermediul reclamantei.

Legalitatea H.G. nr. 1443/2004,

prin care s-a născut acest drept ce urma a fi exercitat efectiv de reclamantă

în urma încheierii protocolului de predare-primire cu R.A.P.P.S., a fost

examinată pe cale de excepție la solicitarea Județului Covasna. Prin sentința nr.

91/2008 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a

reținut că această hotărâre de guvern a fost adoptată cu respectarea

prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora

titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să

dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în

administrare.

Împrejurarea că nu a

fost încheiat actul de punere în posesia imobilului - protocolul de

predare-primire - ce nu se datorează reclamantei care a întreprins demersurile

necesare preluării imobilului și intabulării în cartea funciară, nu justifică

abrogarea H.G. nr. 1443/2004 prin H.G. nr. 1485/2005, acest din urmă act

administrativ fiind adoptat cu încălcarea dreptului de administrare deja

constituit, ce putea fi revocat doar în ipoteza când titularul nu-și exercită

obligațiile născute din actul de transmitere.

Curtea constată

astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică, H.G. nr. 1485/2005

fiind adoptată în mod discreționar, nefiind justificată nici din motive de

oportunitate, cât timp autoritatea ce urma a întocmi protocolul de

predare-primire, R.A.A.P.P.S. nu și-a îndeplinit obligația de a remite imobilul

asupra căruia se constituise legal dreptul de administrare.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate

de pârâții Județul Covasna, prin Președintele Consiliului Județean Covasna, și

Guvernul României împotriva sentinței nr. 87/ F din 29 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.