ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 aprilie 2006, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei a chemat în judecată Guvernul României și Județul Covasna, solicitând anularea H.G. nr. 1485/2005 pentru reglementarea situației juridice a unui imobil prin care s-a dispus abrogarea H.G. nr. 2443/2004 și s-a aprobat transmiterea imobilului situat în Sfântu Gheorghe, din domeniul privat al statului și din administrarea R.A.A.P.P.S. în domeniul public al Județului Covasna și în administrarea Consiliului Județean Covasna. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin H.G. nr. 2443/2004 bunul a fost transmis în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, pentru episcopie, reclamanta efectuând demersurile necesare pentru intabulare în cartea funciară.

Reclamanta a mai arătat că prin H.G. nr. 1485/2005 s-au încălcat prevederile Legii nr. 213/1998 și ale O.U.G. nr. 112/2000, trecerea din domeniul public al statului în cel privat dispunându-se în mod abuziv. Prin sentința nr. 87 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii de guvern. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că Guvernul României emițând H.G. nr. 1485/2005, a încălcat drepturile stabilite în favoarea reclamantei, respectiv dreptul de administrare asupra imobilului, împrejurarea că protocolul de predare-primire a bunului către episcopie nu a fost încheiat neprezentând relevanță, culpa aparținând pârâtului și nu reclamantei care a întreprins măsurile necesare pentru rezolvarea situației juridice a imobilului.

Instanța a avut în vedere și împrejurarea că prin sentința nr. 91/2008 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, s-a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 2443/2004. Împotriva sentinței au declarat recurs Guvernul României și Județul Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, Guvernul României a invocat lipsa calității procesuale active, pe considerentul că reclamanta, nefiind titulara dreptului de administrare a imobilului, întrucât nu s-a încheiat protocolul de predare-primire, nu poate opune un drept ori un interes legitim care să fi fost vătămat prin adoptarea H.G. nr. 1485/2005. De asemenea, pârâtul a arătat că această hotărâre a fost adoptată cu respectarea normelor de tehnică legislativă și a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, Guvernul, ca administrator al proprietății private a statului, fiind în drept să dispună revocarea unei hotărâri care nu și-a produs efectele, pe motive de oportunitate.

În recursul declarat de Județul Covasna, s-a invocat abrogarea tacită a H.G. nr. 2443/2004, anterior adoptării H.G. nr. 1485/2005, în raport de prevederile H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea R.A.A.P.P.S. și respectiv de dispozițiile H.G. nr. 265/2005 privind schimbarea regimului juridic al unor imobile, acte prin care s-a confirmat că imobilul în litigiu se află în domeniul privat al statului și în administrarea regiei. Și în cel de-al doilea recurs s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care, nefiind deținătoarea imobilului, nu poate susține că prin adoptarea H:G. nr. 1485/2005 i s-ar fi vătămat vreun drept. De asemenea, pârâtul a învederat și lipsa de interes, întrucât prin anularea actului administrativ contestat imobilul nu ar intra în patrimoniul reclamantei, ci ar reveni în administrarea R.A.P.P.S.

În fine, pârâtul a criticat sentința și sub aspectul temeiniciei, instanța de fond înlăturând nejustificat susținerile privind inexistența dreptului de administrare al reclamantei. Or, în raport de împrejurarea că protocolul de predare-primire având ca obiect bunul în litigiu nu a fost încheiat, dreptul de administrare acordat prin H.G. nr. 1443/2004 a fost revocat, reclamanta contribuind prin pasivitatea manifestată la neîndeplinirea obligației și, în același timp, a dreptului de a prelua imobilul. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare Astfel, excepția lipsei calității procesuale active și cea a lipsei de interes au fost analizate de instanța de fond și respinse în mod corect, reclamanta justificând un interes legitim privat, astfel cum este el reglementat de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Or, prin H.G. nr. 1443/2004, imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, drept ce urma a fi exercitat prin intermediul episcopiei, protocolul de predare-primire reprezentând doar o operațiune tehnico-materială ulterioară emiterii actului administrativ, consemnând punerea în posesie.

Așadar, reclamanta justifică un interes legitim de a solicita anularea unui act administrativ prin care dreptul său subiectiv decurgând din prevederile H.G. nr. 1443/2004 nu mai poate fi realizat. Referitor la susținerea că H.G. nr. 1443/2004 ar fi fost deja abrogată tacit, anterior adoptării H.G. nr. 1485/2005, aceasta nu are suport, cele două hotărâri de guvern invocate, privind organizarea și funcționarea R.A.P.P.S. și respectiv situația bunurilor aflate în administrarea acesteia – în anexă fiind inclus și imobilul în litigiu -, neputând fi opuse unui act de dispoziție prin care s-a transmis imobilul în proprietatea publică a statului și s-a stabilit un alt administrator. Criticile formulate asupra fondului litigiului sunt de asemenea, neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod justificat că H.G.

nr. 1485/2005 a fost adoptată prin ignorarea dreptului de administrare deja constituit în favoarea Ministerului Culturii și Cultelor, prin intermediul reclamantei. Legalitatea H.G. nr. 1443/2004, prin care s-a născut acest drept ce urma a fi exercitat efectiv de reclamantă în urma încheierii protocolului de predare-primire cu R.A.P.P.S., a fost examinată pe cale de excepție la solicitarea Județului Covasna. Prin sentința nr. 91/2008 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a reținut că această hotărâre de guvern a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.

Împrejurarea că nu a fost încheiat actul de punere în posesia imobilului - protocolul de predare-primire - ce nu se datorează reclamantei care a întreprins demersurile necesare preluării imobilului și intabulării în cartea funciară, nu justifică abrogarea H.G. nr. 1443/2004 prin H.G. nr. 1485/2005, acest din urmă act administrativ fiind adoptat cu încălcarea dreptului de administrare deja constituit, ce putea fi revocat doar în ipoteza când titularul nu-și exercită obligațiile născute din actul de transmitere. Curtea constată astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică, H.G. nr. 1485/2005 fiind adoptată în mod discreționar, nefiind justificată nici din motive de oportunitate, cât timp autoritatea ce urma a întocmi protocolul de predare-primire, R.A.A.P.P.S.

nu și-a îndeplinit obligația de a remite imobilul asupra căruia se constituise legal dreptul de administrare. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Județul Covasna, prin Președintele Consiliului Județean Covasna, și Guvernul României împotriva sentinței nr. 87/ F din 29 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.