ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6565/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Covasna, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1554 din 28 octombrie 2008, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B.C.G. prin împuternicitul S.N.A., în contradictoriu cu pârâtul Prefectul județului Covasna, având ca obiect anularea ordinului nr. 141 din 20 iulie 2006 emis de pârât, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, înscris în C.F,. Sf. Gheorghe, intabularea dreptului de proprietate în favoarea notificatorilor, B.K.G. și F.M.; a respins ca tardiv formulată cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului F.K.M., în contradictoriu cu reclamanta B.K.G. și pârâtul Prefectul județului Covasna, având ca obiect anularea parțială a Ordinului nr. 141 din 20 iulie 2006, restituirea în natură a întregului imobil înscris în C.F.

Sf. Gheorghe, situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Libertății, județul Covasna, sau acordarea în continuare a despăgubirilor, dacă nu este posibilă retrocedarea în natură. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prima instanță a reținut că, prin notificarea nr. 301 din 14 septembrie 2001, B.K.G. a cerut în baza Legii nr. 10/ 2001. republicată, adresată prin intermediul executorului judecătoresc la 14 septembrie 2001 Prefecturii Jud. Covasna, despăgubirile care i se cuvin pentru imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, Piața Libertății, nr. 6. județul Covasna (actualmente sediul prefecturii), identificat în CF Sf. Gheorghe, alcătuit din casă de piatră cu etaj cu 16 încăperi și curte, în suprafață de 708 m.p.

Imobilul a format proprietatea defunctei F.M.E., trecut proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950. Are calitatea de persoană îndreptățită să culeagă cota de 3/18 din moștenirea fostului său soț, moștenitor în cotă egală cu tratele sau, F.K.M., a defunctei proprietare conform sentinței civile nr. 1451 din 21 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Sf. Gheorghe în Dosarul civil 1423/1997. Prin precizarea notificării din 12 noiembrie 2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură cu mențiunea că imobilul a format proprietatea numitei F.M. și a fost preluat fără titlu. Prefectul județului Covasna prin Ordinul nr. 141 din 20 iulie 2006, a comunicat mandatarului petiționarei la 25 iulie 2006 că s-a dispus respingerea cererii notificatoarei de restituire în natură a imobilului înscris în CF, ținând cont de referatul comisiei interne, în baza art. 19 alin. (1) coroborat eu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ( republicată).

S-a propus acordarea de despăgubiri conform legii speciale privind regimul juridic de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Legea nr. 247/2005. În cadrul procedurii prealabile de soluționare a notificării s-a efectuat o expertiză tehnică prin care s-a constatat că parcela tabulară nr. 368 din CF Sf. Gheorghe a format proprietatea numitei F.M. și a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. Construcția veche, casa de piatră cu etaj existentă notată cu nr. top 368, în anul 1984 s-a radiat din CF. Acest nr. top este identic cu corpul vechi al clădirii Instituției Prefecturii jud. Covasna. S-a decis și dezmembrarea imobilului în trei parcele: în suprafață de 50 m.p., în suprafață de 120 m.p., acestea primind o nouă identitate în CF pentru construirea blocurilor de locuințe.

Ultima parcelă, sub nr. top 368/3 a rămas înscrisă în CF Sf. Gheorghe, în suprafață de 269 m.p. Clădirea prefecturii, în prezent are o suprafață de 774 m.p. cu o arie desfășurată de 1.875 m.p. și curtea interioară amenajată de 114 m.p. Este alcătuită din corpul clădirii vechi de peste 80 ani care are un regim de înălțime P+1, acest corp are 399 m.p. iar suprafața construită desfășurată a acestui corp este de 798 m.p. Corpul nou al clădirii este de 375 m.p. cu o suprafață construită de 1.077 m.p. Aripa nouă a clădirii, în regim de înălțime P+2, formează un singur corp de clădire ( împreună cu corpul vechi și este amplasată pe parcelele cu nr. top 368/3 din CF. Edificator pe aceasta linie este și planul de situație de la fila 421. În acest context instanța a apreciat că nu există temeiuri pentru anularea ordinului atacat.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt exceptate de la restituire în natură imobilele cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial. Dacă părțile nu se înțeleg altfel, persoanelor îndreptățite li se vor acorda, după caz, propunea de măsuri reparatorii, printre altele sub forma despăgubirilor bănești în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluat în mod abuziv. Instanța a apreciat că, această condiție este realizată in raport de imobilul in litigiu pentru considerentele la care s-a făcut referire anterior.

Mai mult, imobilul în cauză, casă de cărămidă cu etaj și teren aferent de 708 m.p. înscris în CF, a avut destinație de locuință, naționalizat potrivit Decretului nr. 92/1952, aspecte statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia Curții de Apel Brașov nr. 972/R/2. Conform Legii nr. 112/1995, Comisia județeană Covasna de aplicare a acestei legi, Hotărârea nr. 301/1997, fișa de calcul atașată acesteia, rămasă definitivă, pentru acest imobil, situat în str. Libertății, a acordat despăgubiri bănești petiționarului F.K.M. în sumă de 121.686.240 lei. Legea nr. 10/2001, prin art. 20 a reglementat și situația în care, entitățile deținătoare au plătit despăgubiri pentru imobile care intră sub incidența Legii nr. 115/1995, în sensul că, persoanele care au beneficiat de despăgubiri, pot cere restituirea în natură a imobilului cu condiția returnării sumei primite, actualizată cu indicele de inflație.

Față de aceste dispoziții normative, beneficiarul despăgubirilor, F.K.M. a refuzat, potrivit procesului verbal din 26 aprilie 2006 să restituie suma încasată din motive personale. De observat că, reclamanta a formulat cerere împotriva beneficiarului despăgubirilor, descendent gradul I, în sensul că suma menționată, încasată în temeiul Legii nr. 112/1995 să fie inclusă în masa succesorală a defunctului tată a soțului său, potrivit deciziei civile nr. 57/ A din 7 iunie 2001 pronunțată în Dosarul nr. 1416/2000 prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1451/2000 dată în Dosarul nr. 1423/1997 de Tribunalul Covasna. S-a reținut cu putere de lucru judecat că aceasta, în calitate de soție supraviețuitoare a fiului fostului proprietar, Dr.

F.M. nu are vocație succesorală la succesiunea socrului său prin reprezentarea soțului predecedat, astfel nu are drept la moștenirea acestuia. Prin aceleași hotărâri judecătorești s-a stabilit că reclamanta are legitimare succesorală, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 3/18 parte la succesiunea soțului său, F.B.M. Deci, calitatea de moștenitor a reclamantei s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1451 din 1 iunie 2000, irevocabilă. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dobândește și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii asupra imobilului deținut de fosta proprietară, defuncta F.M.E., care este una și aceiași cu F.M., conform declarațiilor de notorietate de la fila 172-167, vol. l. Prin urmare, cererea reclamantei, cum a fost precizată privind anularea, în parte a Ordinului nr. 141/2006, restituirea în natură a imobilului înscris în CF este găsită de instanță ca nefondată.

De altfel, petitul vizând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele din CF este nejustificat, atâta timp cât instanța nu este îndreptățită legal să dispună acordarea despăgubirilor, iar în al doilea rând prin ordinul atacat în cauză s-a făcut propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc în condițiile Legii nr. 47/2005, Titlul VII pentru întregul imobil solicitat a se restitui prin notificare, respectiv toate cele trei parcele ale imobilului și rezultate în urma actului de dezmembrare. Critica că imobilul a fost preluat tară titlu este neavenită, însăși reclamanta prin notificare și celelalte cereri face vorbire de titlul de naționalizare, respectiv Decretul nr. 92/1950.

Notificarea, împreună cu ordinul atacat și documentele justificative au fost comunicate autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 21 iulie 2006 prin adresa nr. 10204. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății, a justiției și unele măsuri de aplicare a legii aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificată și completată prin HG. 128/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „ Regimul despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din lege a creat o procedură tranzitorie de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicată, pentru unele situații juridice specifice, cum este și cea din speță cu notificările și completările ulterioare.

Articolul 16 din Titlul VII a legii stabilește că, deciziile/dispozițiile adoptate de autoritățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat propuneri de acordare a despăgubirilor se predau cu proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe județe, împreună cu înscrisurile la care face referire pct. 16.5 din norme. In raport de pct. 16.10 din aceleași norme, autoritatea sesizată este îndrituită să analizeze legalitatea actului prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului prin prisma documentației depuse la dosar. Dacă va constata că soluția supusă analizei este legală și temeinică, dosarul se va trimite pentru întocmirea raportului de evaluare în scopul acordării despăgubirilor cuvenite.

Deciziile emise de Comisia Centrală pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 la curtea de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Pe cale de consecință, instanța având în vedere considerentele expuse, dispozițiile 26 alin. (3) și următoarele din legea specială, a respins acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată. Asupra excepției tardivității cererii de intervenție în interes propriu formulată de F.K.M., ridicată de reclamantă, instanța a reținut că: Intervenția principală de față, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, reprezintă o contestație îndreptată împotriva Ordinului Prefectului Județului Covasna nr. 141/2006, tinzând la obținerea restituirii în natură a imobilului sau măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești în continuarea celor acordate conform Legii nr. 112/1995.

Intervenientul are legitimarea procesuală necesară atacării ordinului în cauză, prin acesta, autoritatea pârâtă a soluționat și notificarea sa de acordare a diferenței de despăgubiri neachitate de 111.246.531 lei, actualizate cu dobânzile legale. Articolul 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată statornicește că, actul motivat de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacat de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în termen de 30 zile de la comunicare. Excepția tardivității formulării cererii de intervenție, se constată întemeiată, termenul de 30 zile fiind depășit.

Din borderoul de la fila 71, rezultă că, Ordinul nr. 141/2006 a fost depus spre comunicare la 21 iulie 2008 și s-a primit la 24 iulie 2008, potrivit confirmării de la fila 70, iar cererea de intervenție a fost depusă la 20 septembrie 2008, conform celor consemnate în încheierea ședință din 21 septembrie 2008. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 144 din 25 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de contestatoarea B.K.G. și continuat de cesionarul S.N.A.G.

împotriva sentinței civile nr. 1554 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în sensul că : a admis contestația astfel cum a fost precizată de contestatoarea cedentă B.K.G., în contradictoriu cu Instituția Prefectului județului Covasna și în consecință: a anulat în parte, în ce privește notificarea contestatoarei din 19 septembrie 2001, Ordinul nr. 141 din 20 iulie 2006 emis de Instituția Prefectului județului Covasna; a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF Sfântu Gheorghe nr. top 368/3 de la 269 m.p. la suprafața reală de 925 m.p.; a dispus înscrierea în C.F. Sfântu Gheorghe sub nr. top 368/3 a clădirii vechi cu suprafață neconstruită de 399 m.p. și suprafață desfășurată de 798 m.p., ce ocupă 59% și partea nouă de construcții ce ocupă 41% din acest număr topografic.

A dispus restituirea în natură a cotei de proprietate de 3/18 din imobilul construcție veche și teren înscris în C.F. Sfântu Gheorghe către cesionarul S.N.A.G. A dispus intabularea în C.F. Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate al cesionarului asupra cotei de 3/18 din imobilul construcție veche și teren, cu suprafața rectificată; a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cesionarului S.N.A.G. pentru cota de 3/18 părți din imobilul teren în suprafață de 50 m.p. și în suprafață de 120 m.p., transcrise în CF Sf. Gheorghe; a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate cu privire la respingerea ca tardivă a cererii de intervenție formulată de F.K.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală/verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, și se restituie, în natură, suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.

Conform expertizei întocmite în cursul procesului, în etapa apelului, dar și conform concluziilor expertizei extrajudiciare depuse la prima instanță, în cauza de față ne aflăm în ipoteza prevăzută de alin. (2) al art. 19 combinat cu dispozițiile alin. (1). Imobilul ocupat în prezent de Instituția Prefectului are două corpuri de clădire, corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, și corpul nou alipit acestuia. Cele două corpuri de clădire sunt de sine-stătătoare. Imobilele în litigiu au fost înscrise inițial în C.F. Sfântu Gheorghe. Proprietar tabular a fost F.M. Împotriva deciziei civile nr. 144 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs, S.N.A.G. (cesionar), B.K.G.

(cedentă) și Instituția Prefectului județului Covasna. Recurenții S.N.A.G. și B.K.G. critică decizia mai sus menționată ca fiind nelegală, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanța de apel în mod greșit a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din textul de lege enunțat. - Instanța de apel nu a analizat dacă corpul nou este sau nu independent și de sine stătător, ci doar a menționat faptul că, imobilul (construcția) se compune din două corpuri: unul vechi și altul nou, corpuri care sunt de sine stătătoare.

Instituția Prefectului - județul Covasna critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanța de apel nu a ținut seama de apărările Instituției Prefectului ci a luat în considerare doar expertiza tehnică‚ întocmită de expertul Ț.A. Sediul Instituției Prefectului este alcătuit din 3 corpuri de clădire (A, B, C) și nu din două corpuri, cum greșit s-a reținut de către expert și instanța de apel. - Restituirea în natură a imobilului în litigiu, respectiv a cotei de 3/18, precum și anularea Ordinului Prefectului nr. 141/2006, este o măsură nelegală, deoarece notificatorii au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, pentru acest imobil.

Mai mult, aceștia nu au restituit despăgubirile primite deși au solicitat și le-a fost restituit în natură imobilul litigios. - În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la recursul declarat de recurenții S.N.A.G. și B.K.G., se rețin următoarele: Instanța de apel, în mod judicios a statuat faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în litigiu, ocupat de Instituția Prefectului județul Covasna, are două corpuri de clădire, respectiv corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, și corpul nou alipit corpului vechi. În acest sens, sunt și concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de apel: fila 112-119 dosar apel.

Cele două corpuri de clădire sunt de sine stătătoare în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin încheierea de carte funciară din 14 decembrie 1956, imobilele menționate au fost naționalizate, iar proprietar a devenit Statul Român. Ulterior naționalizării, numărul top inițial a fost dezmembrat, iar nr. top x și z au fost trecute în cartea funciară Sfântu Gheorghe. Pe acestea se află edificate în prezent blocuri de locuință, motiv pentru care s-a solicitat doar acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Pe parcela cu nr. top 368/3 se află clădirea veche cu o suprafață construită de 399 m.p. căreia îi corespunde o suprafață desfășurată de 798 m.p. și o parte din clădirea nouă cu o suprafață construită de 201 m.p.

căreia îi corespunde o suprafață desfășurată e 555 m.p. Prin urmare, corect a procedat instanța de apel când a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cesionarului S.N.A.G. pentru cota de 3/18 părți din imobilul teren în suprafață de 50 m.p. și în suprafață de 120 m.p. transcrise în C.F. Sfântu Gheorghe. Cu privire la recursul declarat de Instituția Prefectului - județul Covasna, se rețin următoarele: Din cuprinsul expertizei efectuată de expertul Ț.A. în faza de apel (filele 112-119), rezultă că imobilul în litigiu, ocupat de Instituția Prefectului județul Covasna, are două corpuri de clădire, respectiv corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, și corpul nou alipit corpului vechi.

Cele două corpuri de clădire sunt de sine stătătoare în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Așa se face că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile actului normativ menționat. Susținerea Instituției Prefectului județul Covasna, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi reținută, deoarece nu are fundament juridic. Probele existente la dosarul cauzei confirmă că, sediul Instituției Prefectului județul Covasna, are două corpuri de sine stătătoare. Restituirea în favoarea recurentului S.N.A.G. a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/18 din imobilul construcție veche și terenul aferent, precum și măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/18 părți din imobilul teren cu în suprafață de 50 m.p.

și în suprafață de 120 m.p. transcrise în C.F. Sf. Gheorghe, nu reprezintă altceva decât o aplicare corectă a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În situația în care recurentul a primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, el are obligația legală de a returna suma reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflație. Pentru toate cele reținute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Instituția Prefectului județul Covasna, precum și recursul declarat de reclamanții B.K.G. și S.N.A.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B.K.G. și S.N.A.G. și de pârâtul Instituția Prefectului Județului Covasna împotriva deciziei civile nr. 144/ AP din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2010.