ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6565/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6565/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Covasna, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 1554 din 28 octombrie 2008, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B.C.G. prin împuternicitul S.N.A., în

contradictoriu cu pârâtul Prefectul județului Covasna, având ca obiect anularea

ordinului nr. 141 din 20 iulie 2006 emis de pârât, restituirea în natură a

imobilului preluat abuziv de stat, înscris în C.F,. Sf. Gheorghe, intabularea

dreptului de proprietate în favoarea notificatorilor, B.K.G. și F.M.; a respins

ca tardiv formulată cererea de intervenție în interes propriu a

intervenientului F.K.M., în contradictoriu cu reclamanta B.K.G. și pârâtul

Prefectul județului Covasna, având ca obiect anularea parțială a Ordinului nr. 141

din 20 iulie 2006, restituirea în natură a întregului imobil înscris în C.F.

Sf. Gheorghe, situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Libertății, județul

Covasna, sau acordarea în continuare a despăgubirilor, dacă nu este posibilă

retrocedarea în natură.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, prima instanță a reținut că, prin

notificarea nr. 301 din 14 septembrie 2001, B.K.G.

a cerut în baza Legii nr. 10/

2001.

republicată, adresată prin intermediul

executorului

judecătoresc la 14 septembrie 2001 Prefecturii Jud. Covasna, despăgubirile care

i se cuvin pentru imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, Piața Libertății,

nr. 6. județul Covasna (actualmente sediul prefecturii), identificat în CF Sf.

Gheorghe, alcătuit din casă de piatră cu etaj cu 16 încăperi și curte, în

suprafață de 708 m.p.

Imobilul a format proprietatea

defunctei F.M.E., trecut proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950.

Are calitatea de persoană îndreptățită să culeagă cota de 3/18 din moștenirea

fostului său soț, moștenitor în cotă egală cu tratele sau, F.K.M., a defunctei

proprietare conform sentinței civile nr. 1451 din 21 iunie 2001 pronunțată de

Judecătoria Sf. Gheorghe în Dosarul civil 1423/1997.

Prin precizarea

notificării din 12 noiembrie 2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură

cu mențiunea că imobilul a format proprietatea numitei F.M. și a fost preluat

fără titlu.

Prefectul județului Covasna

prin Ordinul nr. 141 din 20 iulie 2006, a comunicat mandatarului petiționarei

la 25 iulie 2006 că s-a dispus respingerea cererii notificatoarei de restituire

în natură a imobilului înscris în CF, ținând cont de referatul comisiei interne,

în baza art. 19 alin. (1) coroborat eu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (

republicată).

S-a propus acordarea

de despăgubiri conform legii speciale privind regimul juridic de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv

Legea nr. 247/2005.

În cadrul procedurii

prealabile de soluționare a notificării s-a efectuat o expertiză tehnică prin

care s-a constatat că parcela tabulară nr. 368 din CF Sf. Gheorghe a format

proprietatea numitei F.M. și a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.

Construcția veche,

casa de piatră cu etaj existentă notată cu nr. top 368, în anul 1984 s-a radiat

din CF. Acest nr. top este identic cu corpul vechi al clădirii Instituției Prefecturii

jud. Covasna.

S-a decis și

dezmembrarea imobilului în trei parcele: în suprafață de 50 m.p., în suprafață de 120 m.p., acestea primind o nouă identitate în CF pentru construirea

blocurilor de locuințe.

Ultima parcelă, sub nr.

top 368/3 a rămas înscrisă în CF Sf. Gheorghe, în suprafață de 269 m.p.

Clădirea prefecturii,

în prezent are o suprafață de 774 m.p. cu o arie desfășurată de 1.875 m.p. și curtea interioară amenajată de 114 m.p.

Este alcătuită din

corpul clădirii vechi de peste 80 ani care are un regim de înălțime P+1, acest

corp are 399 m.p. iar suprafața construită desfășurată a acestui corp este de 798 m.p.

Corpul nou al

clădirii este de 375 m.p. cu o suprafață construită de 1.077 m.p.

Aripa nouă a

clădirii, în regim de înălțime P+2, formează un singur corp de clădire (

împreună cu corpul vechi și este amplasată pe parcelele cu nr. top 368/3 din CF.

Edificator pe aceasta linie este și planul de situație de la fila 421.

În acest context

instanța a apreciat că nu există temeiuri pentru anularea ordinului atacat.

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt

exceptate de la restituire în natură imobilele cărora le-au fost adăugate, pe

orizontală și verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie

desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial. Dacă părțile nu

se înțeleg altfel, persoanelor îndreptățite li se vor acorda, după caz,

propunea de măsuri reparatorii, printre altele sub forma despăgubirilor bănești

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluat în mod abuziv.

Instanța a apreciat

că, această condiție este realizată in raport de imobilul in litigiu pentru

considerentele la care s-a făcut referire anterior.

Mai mult, imobilul în

cauză, casă de cărămidă cu etaj și teren aferent de 708 m.p. înscris în CF, a avut destinație de locuință, naționalizat potrivit Decretului nr. 92/1952,

aspecte statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia Curții de Apel Brașov nr.

972/R/2.

Conform Legii nr. 112/1995,

Comisia județeană Covasna de aplicare a acestei legi, Hotărârea nr. 301/1997,

fișa de calcul atașată acesteia, rămasă definitivă, pentru acest imobil, situat

în str. Libertății, a acordat despăgubiri bănești petiționarului F.K.M. în sumă

de 121.686.240 lei.

Legea nr. 10/2001,

prin art. 20 a reglementat și situația în care, entitățile deținătoare au

plătit despăgubiri pentru imobile care intră sub incidența Legii nr. 115/1995,

în sensul că, persoanele care au beneficiat de despăgubiri, pot cere

restituirea în natură a imobilului cu condiția returnării sumei primite,

actualizată cu indicele de inflație.

Față de aceste

dispoziții normative, beneficiarul despăgubirilor, F.K.M. a refuzat, potrivit

procesului verbal din 26 aprilie 2006 să restituie suma încasată din motive personale.

De observat că,

reclamanta a formulat cerere împotriva beneficiarului despăgubirilor,

descendent gradul I, în sensul că suma menționată, încasată în temeiul Legii nr.

112/1995 să fie inclusă în masa succesorală a defunctului tată a soțului său,

potrivit deciziei civile nr. 57/ A din 7 iunie 2001 pronunțată în Dosarul nr. 1416/2000

prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1451/2000

dată în Dosarul nr. 1423/1997 de Tribunalul Covasna. S-a reținut cu putere de

lucru judecat că aceasta, în calitate de soție supraviețuitoare a fiului fostului

proprietar, Dr. F.M. nu are vocație succesorală la succesiunea socrului său

prin reprezentarea soțului predecedat, astfel nu are drept la moștenirea

acestuia.

Prin aceleași

hotărâri judecătorești s-a stabilit că reclamanta are legitimare succesorală,

în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 3/18 parte la succesiunea

soțului său, F.B.M.

Deci, calitatea de

moștenitor a reclamantei s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1451 din 1 iunie

2000, irevocabilă. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, dobândește și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii asupra imobilului deținut de fosta proprietară, defuncta F.M.E.,

care este una și aceiași cu F.M., conform declarațiilor de notorietate de la

fila 172-167, vol. l.

Prin urmare, cererea

reclamantei, cum a fost precizată privind anularea, în parte a Ordinului nr. 141/2006,

restituirea în natură a imobilului înscris în CF este găsită de instanță ca

nefondată.

De altfel, petitul

vizând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele din CF este

nejustificat, atâta timp cât instanța nu este îndreptățită legal să dispună

acordarea despăgubirilor, iar în al doilea rând prin ordinul atacat în cauză

s-a făcut propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc

în condițiile Legii nr. 47/2005, Titlul VII pentru întregul imobil solicitat a

se restitui prin notificare, respectiv toate cele trei parcele ale imobilului

și rezultate în urma actului de dezmembrare.

Critica că imobilul a

fost preluat tară titlu este neavenită, însăși reclamanta prin notificare și

celelalte cereri face vorbire de titlul de naționalizare, respectiv Decretul nr.

92/1950.

Notificarea, împreună

cu ordinul atacat și documentele justificative au fost comunicate autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 21 iulie 2006 prin

adresa nr. 10204.

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății, a justiției și unele măsuri de aplicare

a legii aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificată și completată prin HG.

128/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „

Regimul despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din lege a

creat o procedură tranzitorie de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicată,

pentru unele situații juridice specifice, cum este și cea din speță cu notificările

și completările ulterioare.

Articolul 16 din Titlul

VII a legii stabilește că, deciziile/dispozițiile adoptate de autoritățile investite

cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat propuneri de acordare a despăgubirilor

se predau cu proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe județe, împreună cu înscrisurile la care

face referire pct. 16.5 din norme.

In raport de pct. 16.10

din aceleași norme, autoritatea sesizată este îndrituită să analizeze

legalitatea actului prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului prin prisma documentației depuse la dosar.

Dacă va constata că

soluția supusă analizei este legală și temeinică, dosarul se va trimite pentru

întocmirea raportului de evaluare în scopul acordării despăgubirilor cuvenite.

Deciziile emise de

Comisia Centrală pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în

condițiile Legii nr. 554/2004 la curtea de apel în a cărei rază teritorială

domiciliază reclamantul.

Pe cale de

consecință, instanța având în vedere considerentele expuse, dispozițiile 26 alin.

(3) și următoarele din legea specială, a respins acțiunea reclamantei, așa cum

a fost precizată.

Asupra excepției

tardivității cererii de intervenție în interes propriu formulată de F.K.M.,

ridicată de reclamantă, instanța a reținut că:

Intervenția principală

de față, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, reprezintă o contestație îndreptată

împotriva Ordinului Prefectului Județului Covasna nr. 141/2006, tinzând la

obținerea restituirii în natură a imobilului sau măsuri reparatorii prin

despăgubiri bănești în continuarea celor acordate conform Legii nr. 112/1995.

Intervenientul are

legitimarea procesuală necesară atacării ordinului în cauză, prin acesta,

autoritatea pârâtă a soluționat și notificarea sa de acordare a diferenței de

despăgubiri neachitate de 111.246.531 lei, actualizate cu dobânzile legale.

Articolul 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, republicată statornicește că, actul motivat de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacat

de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în termen de 30 zile

de la comunicare.

Excepția tardivității

formulării cererii de intervenție, se constată întemeiată, termenul de 30 zile fiind

depășit.

Din borderoul de la

fila 71, rezultă că, Ordinul nr. 141/2006 a fost depus spre comunicare la 21

iulie 2008 și s-a primit la 24 iulie 2008, potrivit confirmării de la fila 70,

iar cererea de intervenție a fost depusă la 20 septembrie 2008, conform celor

consemnate în încheierea ședință din 21 septembrie 2008.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 144 din 25 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de contestatoarea B.K.G. și continuat de cesionarul S.N.A.G. împotriva

sentinței civile nr. 1554 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Covasna pe care

a schimbat-o în sensul că : a admis contestația astfel cum a fost precizată de

contestatoarea cedentă B.K.G., în contradictoriu cu Instituția Prefectului

județului Covasna și în consecință: a anulat în parte, în ce privește

notificarea contestatoarei din 19 septembrie 2001, Ordinul nr. 141 din 20 iulie

2006 emis de Instituția Prefectului județului Covasna; a dispus rectificarea suprafeței

imobilului înscris în CF Sfântu Gheorghe nr. top 368/3 de la 269 m.p. la suprafața reală de 925 m.p.; a dispus înscrierea în C.F. Sfântu Gheorghe sub nr. top

368/3 a clădirii vechi cu suprafață neconstruită de 399 m.p. și suprafață desfășurată de 798 m.p., ce ocupă 59% și partea nouă de construcții ce ocupă

41% din acest număr topografic.

A dispus restituirea

în natură a cotei de proprietate de 3/18 din imobilul construcție veche și teren

înscris în C.F. Sfântu Gheorghe către cesionarul S.N.A.G.

A dispus intabularea

în C.F. Sfântu Gheorghe a dreptului de proprietate al cesionarului asupra cotei

de 3/18 din imobilul construcție veche și teren, cu suprafața rectificată; a

dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cesionarului S.N.A.G.

pentru cota de 3/18 părți din imobilul teren în suprafață de 50 m.p. și în suprafață de 120 m.p., transcrise în CF Sf. Gheorghe; a păstrat restul dispozițiilor

sentinței atacate cu privire la respingerea ca tardivă a cererii de intervenție

formulată de F.K.M.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor-construcții care fac obiectul

notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora

le-au fost adăugate, pe orizontală/verticală, în raport cu forma inițială, noi

corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată

inițial și dacă părțile convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau,

după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent

Alin. (2) al

aceluiași articol prevede că în situația imobilelor-construcții care fac

obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și

cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma

inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari sau, după

caz, moștenitorilor acestora, și se restituie, în natură, suprafața deținută în

proprietate la data trecerii în proprietatea statului.

Conform expertizei

întocmite în cursul procesului, în etapa apelului, dar și conform concluziilor

expertizei extrajudiciare depuse la prima instanță, în cauza de față ne aflăm

în ipoteza prevăzută de alin. (2) al art. 19 combinat cu dispozițiile alin. (1).

Imobilul ocupat în prezent de Instituția Prefectului are două corpuri de

clădire, corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, și corpul nou alipit

acestuia. Cele două corpuri de clădire sunt de sine-stătătoare.

Imobilele în litigiu

au fost înscrise inițial în C.F. Sfântu Gheorghe. Proprietar tabular a fost F.M.

Împotriva deciziei

civile nr. 144 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov au declarat

recurs, S.N.A.G. (cesionar), B.K.G. (cedentă) și Instituția Prefectului

județului Covasna.

Recurenții S.N.A.G.

și B.K.G. critică decizia mai sus menționată ca fiind nelegală, indicând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel în

mod greșit a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei

rezultă că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din textul

de lege enunțat.

- Instanța de apel nu

a analizat dacă corpul nou este sau nu independent și de sine stătător, ci doar

a menționat faptul că, imobilul (construcția) se compune din două corpuri: unul

vechi și altul nou, corpuri care sunt de sine stătătoare.

Instituția

Prefectului - județul Covasna critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel nu

a ținut seama de apărările Instituției Prefectului ci a luat în considerare

doar expertiza tehnică‚ întocmită de expertul Ț.A. Sediul Instituției Prefectului

este alcătuit din 3 corpuri de clădire (A, B, C) și nu din două corpuri, cum

greșit s-a reținut de către expert și instanța de apel.

- Restituirea în

natură a imobilului în litigiu, respectiv a cotei de 3/18, precum și anularea

Ordinului Prefectului nr. 141/2006, este o măsură nelegală, deoarece

notificatorii au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, pentru

acest imobil. Mai mult, aceștia nu au restituit despăgubirile primite deși au

solicitat și le-a fost restituit în natură imobilul litigios.

- În cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la

recursul declarat de recurenții S.N.A.G. și B.K.G., se rețin următoarele:

Instanța de apel, în

mod judicios a statuat faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în litigiu, ocupat de

Instituția Prefectului județul Covasna, are două corpuri de clădire, respectiv

corpul vechi, care a făcut obiectul notificării, și corpul nou alipit corpului

vechi. În acest sens, sunt și concluziile raportului de expertiză efectuat în

faza de apel: fila 112-119 dosar apel. Cele două corpuri de clădire sunt de

sine stătătoare în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin încheierea de

carte funciară din 14 decembrie 1956, imobilele menționate au fost

naționalizate, iar proprietar a devenit Statul Român.

Ulterior

naționalizării, numărul top inițial a fost dezmembrat, iar nr. top x și z au

fost trecute în cartea funciară Sfântu Gheorghe. Pe acestea se află edificate

în prezent blocuri de locuință, motiv pentru care s-a solicitat doar acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent.

Pe parcela cu nr. top

368/3 se află clădirea veche cu o suprafață construită de 399 m.p. căreia îi corespunde o suprafață desfășurată de 798 m.p. și o parte din clădirea nouă cu o suprafață construită de 201 m.p. căreia îi corespunde o suprafață

desfășurată e 555 m.p.

Prin urmare, corect a

procedat instanța de apel când a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent cesionarului S.N.A.G. pentru cota de 3/18 părți din imobilul teren

în suprafață de 50 m.p. și în suprafață de 120 m.p. transcrise în C.F. Sfântu Gheorghe.

Cu privire la recursul

declarat de Instituția Prefectului - județul Covasna, se rețin următoarele:

Din cuprinsul

expertizei efectuată de expertul Ț.A. în faza de apel (filele 112-119), rezultă

că imobilul în litigiu, ocupat de Instituția Prefectului județul Covasna, are

două corpuri de clădire, respectiv corpul vechi, care a făcut obiectul

notificării, și corpul nou alipit corpului vechi. Cele două corpuri de clădire

sunt de sine stătătoare în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Așa se face că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile actului normativ menționat.

Susținerea

Instituției Prefectului județul Covasna, în sensul că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi reținută,

deoarece nu are fundament juridic. Probele existente la dosarul cauzei confirmă

că, sediul Instituției Prefectului județul Covasna, are două corpuri de sine

stătătoare.

Restituirea în

favoarea recurentului S.N.A.G. a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/18

din imobilul construcție veche și terenul aferent, precum și măsuri reparatorii

prin echivalent pentru cota de 3/18 părți din imobilul teren cu în suprafață de

50 m.p. și în suprafață de 120 m.p. transcrise în C.F. Sf. Gheorghe, nu

reprezintă altceva decât o aplicare corectă a dispozițiilor art. 19 alin. (2)

și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În situația în care

recurentul a primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, el are

obligația legală de a returna suma reprezentând despăgubirea primită

actualizată cu indicele de inflație.

Pentru toate cele

reținute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Instituția

Prefectului județul Covasna, precum și recursul declarat de reclamanții B.K.G.

și S.N.A.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții B.K.G. și S.N.A.G. și de pârâtul

Instituția Prefectului Județului Covasna împotriva deciziei civile nr. 144/ AP din

25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2010.