ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată în data de 04 august 2009 la Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL a chemat în judecată pe pârâții R.A.D.E.F.

R.F. și Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța: 1. să se constate, în temeiul art. 12 și art. 13 din Legea

nr. 364/2004 existența dreptului său de a încheia cu pârâta R.A.D.E.F. R.F.

contractul de vânzare-cumpărare a activelor Cinematograful Arta situat în

municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, în suprafață de 624 mp constituit

din sală, hol, depozite, vestibul, imobil înscris în C.F. cu nr. cadastral

23669, teren în suprafață de 1.816 mp – pentru prețul de 257.058 lei (respectiv

61.000 Euro); clădire administrativă situată în municipiul Sfântu Gheorghe, județul

Covasna și teren în suprafață de 235,75 mp înscris în C.F. nr. 23672 pentru

prețul de 7.478 Euro (31.510 lei); 2. să se pronunțe o hotărâre judecătorească

care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru clădirea

administrativă ce a rămas în proprietatea R.A.D.E.F.R.F. prin Legea nr. 303/2008;

788/2/2 a dreptului de proprietate în favoarea sa asupra imobilului

c

inematograful Arta, compus din clădire

de cinematograf și teren în suprafață de 1.816 mp asupra imobilului clădire

administrativă și teren în suprafață de 235,75 mp; 4. să se dispună ca, la

rămânerea irevocabilă a hotărârii de transmitere a dreptului de proprietate în

favoarea reclamantei, să se radieze dreptul de proprietate al Statului Român și

dreptul de administrare în favoarea Sfatului Popular al orașului Sfântu

Gheorghe din C.F. 23669 – nr.top 788/2/a și C.F. 23672 – nr. top 788/2/2.

Prin cererea

reconvențională formulată în cauză la data de 31 august 2009 pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Sf. Gheorghe a solicitat să se constate că prin efectul

Legii nr. 303 din 03 decembrie 2008, de la data intrării în vigoare a acesteia,

imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, județul

Covasna, din domeniul privat al Statului Român și din administrarea R.A.D.E.F.

R.F. a trecut în domeniul public al unității administrativ teritoriale –

Municipiul Sfântu Gheorghe; să se dispună obligarea reclamantei să permită și

să asigure pătrunderea reprezentanților Municipiul Sfântu Gheorghe în incinta

imobilului Cinematograful Arta în exercitarea prerogativelor de proprietar de

drept al imobilului, în vederea inventarierii bunurilor mobile; să se dispună

evacuarea necondiționată a pârâtei pentru neplata chiriei stipulate în

contractul de închiriere nr. 3/2006 și obligarea la plata chiriei restante de

784 Euro/lună, începând cu data transferului dreptului de proprietate până la

plata efectivă, cu majorările de întârziere pe care le va preciza până la

primul termen de judecată; să se dispună obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată. Pârâtul a mai solicitat ca R.A.D.E.F. R.F. să fie

obligată la predarea activului și pasivului aferent imobilului Cinematograful Arta

pe baza bilanțului contabil.

La termenul de

judecată din data de 10 februarie 2010 tribunalul a invocat și a admis excepția

de netimbrare a capetelor unu și doi din cererea principală în temeiul art. 20

din Legea nr. 146/1997, reținând că reclamanta nu a făcut dovada achitării

taxei de timbru stabilită la termenul anterior.

De asemenea,

tribunalul a respins excepția de necompetență materială, excepția de

necompetență teritorială, excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului local Sfântu Gheorghe – pentru capetele trei și patru din cererea

principală și a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a

rămas fără obiect în privința primelor două capete din cererea principală,

pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 10

februarie 2010.

La termenul de

judecată din data de 10 februarie 2010 pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Sfântu Gheorghe a precizat cuantumul chiriei solicitate ca fiind de 43.081,1

lei (chirie datorată la 31 ianuarie 2010) și cuantumul penalităților aferente –

7.858,48 lei.

La termenul de

judecată din data de 15 septembrie 2010 tribunalul a invocat din oficiu și a

admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a R.A.D.E.F.R.F.

în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc. civ., cerere formulată de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe întrucât dispozițiile art. 57 C.

proc. civ. prevăd posibilitatea părților de a chema în judecată un terț „care

ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul”, deci o persoană care ar

putea avea calitatea de reclamant într-un viitor litigiu prevalându-se de

aceleași drepturi ca cele deduse judecății de reclamant din procesul pendinte;

terțul chemat astfel în judecată are calitatea procesuală de reclamant urmând

să își dovedească dreptul pretins în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul;

în speță pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe prin cererea

formulată în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F.R.F. a invocat pretenții

distincte de cele deduse judecății de reclamantă, chemând în judecată R.A.D.E.F.R.F.

în calitate de pârâtă.

Prin sentința

comercială nr.8938 pronunțată la 22 septembrie 2010 în dosarul nr. 32260/3/2009,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a anulat, ca netimbrate capetele

de cerere unu și doi din cererea principală formulată de reclamanta SC I.L.G.D.C.

SRL, în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F. R.F. și Consiliul Local al

Municipiului Sfântu Gheorghe prin Primar; a respins ca neîntemeiate capetele

trei și patru din cererea principală; a admis în parte cererea reconvențională

formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe în

contradictoriu cu reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL și a constatat că imobilul

Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna a

trecut din domeniul privat al Statului Român și din administrarea R.A.D.E.F.

R.F. în domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe; a respins capătul de

cerere privind obligarea reclamantei să permită pătrunderea reprezentanților

Municipiului Sfântu Gheorghe în incinta imobilului în litigiu în vederea

inventarierii bunurilor mobile ca rămas fără obiect; a respins capătul de

cererea privind evacuarea reclamantei ca neîntemeiat; a obligat reclamanta să

plătească pârâtului Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe suma de

43.081,80 lei cu titlu de chirie și suma de 7.858,48 lei cu titlu de majorări

de întârziere; a respins cererea formulată de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut că se impune anularea ca netimbrate, a

primelor două capete de cerere din cererea principală (capătul de cerere având

ca obiect constatarea existenței dreptului reclamantei de a încheia cu pârâta R.A.D.E.F.

R.F. contractul de vânzare-cumpărare pentru bunurile în litigiu și capătul de

cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc

de contract de vânzare-cumpărare), ca efect al admiterii excepției de

netimbrare.

În ceea ce privește

capătul trei din cererea principală (înscrierea în cartea funciară a dreptului

de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu) și capătul patru

din cererea principală (radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate

al Statului Român și dreptul de administrare al Sfatului Popular al Orașului

Sfântu Gheorghe la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de

transmitere a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei), tribunalul a

apreciat că sunt neîntemeiate în condițiile în care au caracter accesoriu în

raport cu primele două capete din cererea principală în privința cărora s-a

admis excepția de netimbrare.

În ceea ce privește

cererea reconvențională tribunalul a reținut că prin contractul de închiriere

nr. 3 din 24 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă și pârâta R.A.D.E.F. R.F.,

reclamanta a dobândit de la pârâtă dreptul de folosință asupra cinematografului

Arta, situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna până la data de 31 decembrie 2010

în schimbul unei chirii de 784 Euro lunar.

Prin sentința

comercială nr. 6521 din 14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL

în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. și a fost obligată pârâta să

încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a activelor

cinematograful Arta situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna și clădirea

administrativă situată în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, prin negociere directă.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut în temeiul Legii nr. 346/2004 că reclamanta

este îndreptățită să dobândească dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au

format obiectul contractului de închiriere.

Această sentință a

rămas irevocabilă la data de 09 octombrie 2008 prin decizia comercială nr. 2806

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4560/2/2007.

Prin Legea nr. 303

din 03 decembrie 2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și

completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia și pentru modificarea Legii

nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a

prevăzut la punctul 8 că „de la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile

și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005

aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. R.F.,

împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al

unităților administrativ teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale

și ale sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea

consiliilor locale respective”.

Cum în speță, imobilul

Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna este

menționat în anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 la poziția 150, tribunalul a constatat

că prin efectul dispozițiilor legale anterior menționate acest imobil a trecut

din domeniul privat al Statului Român și din administrarea pârâtei R.A.D.E.F.

R.F. în domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe.

Așa fiind, tribunalul

a apreciat întemeiat primul capăt din cererea reconvențională, admițându-l.

În ceea ce privește

cel de al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea reclamantei să

permită pătrunderea reprezentanților Municipiului Sfântu Gheorghe în incinta

cinematografului Arta pentru inventarierea bunurilor mobile, tribunalul a

reținut că inventarierea bunurilor mobile din

c

inematograful

Arta a fost realizată de reprezentanții Municipiului Sfântu Gheorghe la data de

07 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 71 din 07 ianuarie

2010 încheiat de executorul judecătoresc K.E. în cadrul executării silite a

sentinței civile nr. 1766/2009 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe aspect reținut și

de Tribunalul Covasna prin sentința nr. 344 din 08 decembrie 2010 (fila 211

dosar). S-a reținut totodată în această sentință că la data de 07 ianuarie 2010

s-a încheiat și un proces-verbal între reprezentanții R.A.D.E.F. R.F. și

primarul orașului Sfântu Gheorghe, prin care s-a convenit predarea-primirea

activului Cinematograful Arta conform balanței de verificare și a fișei

mijloacelor fixe, fiind anexate procesul-verbal, lista de inventariere și fișa

mijloacelor fixe.

Prin urmare, în

condițiile în care inventarierea bunurilor mobile aflate în imobilul în litigiu

a fost realizată la data de 07 ianuarie 2010, tribunalul a apreciat că cel de

al doilea capăt din cererea reconvențională a rămas fără obiect și l-a respins

ca atare.

Referitor la capătul

trei din cererea reconvențională având ca obiect evacuarea reclamantei din

imobilul ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 3/2006 pentru

neplata chiriei, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat și l-a respins ca

atare întrucât obligarea locatarului de a preda bunul se naște la momentul

încetării efectelor contractului de închiriere, iar contractul de închiriere

nr. 3/2006 urmează să își producă efectele până la data de 31 decembrie 2010

astfel cum au stabilit părțile la momentul încheierii sale.

Comportamentul

culpabil al locatarului care nu își îndeplinește obligația de plată a chiriei

dă dreptul locatorului să solicite rezilierea contractului, conform art. 1021 C.

civ., și doar în ipoteza desființării contractului poate solicita predarea

bunului ce a format obiectul locațiunii anterior termenului stabilit în

contract.

În ceea ce privește

capătul patru din cererea reconvențională – obligarea reclamantei la plata

chiriei stabilite în contractul de închiriere nr. 3/2006 și la plata

penalităților de întârziere, tribunalul a apreciat întemeiată cererea, pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe fiind îndreptățit în calitate

de administrator al bunului – calitate conferită de prevederile pct. 8 din

Legea nr. 303/2008 – să solicite plata chiriei stabilită în contract, respectiv

suma de 43.081,80 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 784 Euro

lunar pentru perioada 1 ianuarie 2009 - ianuarie 2010 precum și penalități de

întârziere în cuantum de 7.858,48 lei. În privința penalităților de întârziere,

tribunalul a reținut că prin art. 7 din contractul de închiriere părțile au

stabilit că pentru neplata la termen a chiriei locatarul datorează penalități

de întârziere „egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a

obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare” iar

potrivit art. 120 alin. (7) C. proc. fisc. penalitățile de întârziere datorate

pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare sunt de 0,1 % pe zi de

întârziere, pentru perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2010 acest cuantum fiind

solicitat și de pârât conform tabelului aflat la fila 183 din dosar.

Apărarea reclamantei

potrivit căreia nu are obligația de a achita chiria pentru un imobil care prin

efectul unei hotărâri judecătorești îi aparține nu poate fi primită întrucât

prin sentința nr. 6521 din 14 mai 2007 nu s-a realizat transferul dreptului de

proprietate asupra imobilului ce a format obiectul contractului de închiriere

în patrimoniul reclamantei ci instanța a dispus obligarea pârâtei R.A.D.E.F.R.F.

să îi transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra bunului prin

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, reclamanta rămânând – câtă vreme

nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare – doar titularul unui drept de

folosință asupra spațiului.

Prin urmare, în raport

de dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 1073 C. civ., tribunalul a dispus

obligarea reclamantei la plata sumei de 43.081,80 lei cu titlu de chirie și la

plata sumei de 7.858,48 lei cu titlu de penalități de întârziere.

În ceea ce privește

cererea formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe în

contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.F. R.F., tribunalul a respins-o ca

inadmisibilă ca efect al admiterii excepției de inadmisibilitate.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 183

de la 7 aprilie 2011

a respins apelul declarat de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL Brașov prin

administrator judiciar C.I.I. I.C.I., cu sediul în Brașov împotriva sentinței

comerciale nr. 8938 din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al

Municipiului Sfântu Gheorghe

prin

p

rimar

și R.A.D.E.F. R.F., ca nefondat.

A admis apelul

declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe

prin

p

rimar,

împotriva sentinței comerciale nr. 8938 din 22 septembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele

SC I.L.G.D.C. SRL Brașov prin administrator judiciar C.I.I. I.C.I., cu sediul

în Brașov și R.A.D.E.F. R.F. București.

A schimbat în parte

sentința atacată, în sensul că: a obligat reclamanta la plata către pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Sf. Gheorghe și a sumei de 8624 Euro, în echivalent lei

la cursul BNR din ziua plății, reprezentând chirie aferentă perioadei 01

februarie 2010 - 31 decembrie 2010, precum și la plata penalităților de

întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit normelor legale incidente

în cazul creanțelor bugetare, a dispus evacuarea reclamantei din imobilul

situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna (

c

inematograful

Arta), pentru lipsa titlului locativ, a respins capătul din cererea

reconvențională privind plata chiriei pentru perioada ulterioară datei 31

decembrie 2010, ca neîntemeiat și a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

La termenul de

judecată de la 24 martie 2011 instanța de apel a reținut că susținerile

apelantei SC I.L.G.D.C. SRL referitoare la excepția lipsei capacității

procesuale a Consiliului Local al Municipiului Sf. Gheorghe se constituie în fapt,

într-un motiv de apel.

Cu privire la apelul

declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe care a fost

admis, instanța de apel a reținut următoarele.

Că motivul de apel

privind soluționarea cererii de evacuare a reclamantei SC I.L.G.D.C. SRL este

întemeiat, având în vedere faptul că, între timp, contractul de închiriere a

încetat la data de 31 decembrie 2010, prin împlinirea termenului convenit de

părți.

Or, spre deosebire de

rezilierea contractului, care are o natură juridică aparte, chiar și în

condițiile unui pact comisoriu de grad IV, încetarea contractului la împlinirea

termenului extinctiv se produce automat, astfel că se poate constata direct

faptul încetării contractului pe acest temei și să dispună evacuarea, pentru

lipsa titlului locativ.

Față de împrejurarea

că, în cauză contractul de închiriere a fost în ființă până la data de 31

decembrie 2010 și precizările depuse de apelantul – pârât Consiliul Local al

Municipiului Sfântu Gheorghe în apel cu privire la cuantumul chiriei și al

majorărilor de întârziere aferente, calculate până la data de 31 decembrie 2010,

și dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că se vor putea

cerere dobânzi, rate, venituri ajunse la termene și orice alte despăgubiri

ivite după darea hotărârii primei instanțe, instanța de apel a reținut că

reclamanta datorează și chiria restantă până la încetarea contractului de

închiriere, fără punere în întârziere și fără nicio altă formalitate

prealabilă.

Pe cale de

consecință, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe în ceea ce

privește obligarea reclamantei la plata chiriei aferente perioadei 01 ianuarie 2009

- ianuarie 2010 și a obligat reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL la plata către

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe și a sumei de 8624 Euro

(calculată în raport cu chiria lunară menționată în contractul de închiriere),

în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând chirie aferentă

perioadei 01 februarie 2010 - 31 decembrie 2010, precum și plata penalităților

de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit normelor legale

incidente în cadrul creanțelor bugetare.

Instanța de apel a

respins cererea intimatului de obligare a reclamantei SC I.L.G.D.C. SRL la

plata unor sume, cu titlu de chirie și după data de 21 decembrie 2010.

II. Cu privire la

apelul declarat de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL care a fost respins ca

nefondat, s-a reținut că:

În esență, apelanta

SC I.L.G.D.C. SRL a susținut că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 215/2001,

acțiunea ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu Municipiul Sf.

Gheorghe, reprezentat prin Primar, deoarece municipiul, în calitate de unitate

administrativ teritorială, are personalitate juridică și, prin urmare, el este

titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a constituit în cauză

obiectul contractului de închiriere și, prin urmare, el este și beneficiarul

sumelor primite cu titlu de chirie.

În realitate, apelanta

a reiterat, sub o altă formulare, excepția lipsei calității procesuale pasive a

consiliului local, invocată de aceasta prin cererea introductivă formulată de

apelanta SC I.L.G.D.C. SRL, discutată și respinsă de prima instanță prin

încheierea din ședința publică din 10 februarie 2010.

Astfel, prima

instanță a reținut că această excepție a rămas fără obiect în ceea ce privește primele

două capete din cererea introductivă formulată de SC I.L.G.D.C. SRL, având în

vedere faptul că acestea au fost anulate ca netimbrate, iar în privința

restului pretențiilor formulate de reclamantă, tribunalul a reținut că,

consiliul local are calitate procesuală pasivă în condițiile în care reclamanta

a solicitat radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al

statutului și radierea dreptului de administrare al Sfatului Popular al

Orașului Sfântul Gheorghe și înscrierea dreptului său de proprietate asupra

imobilului în litigiu, iar pârâta este succesoarea fostului Sfat Popular al

Orașului Sfântul Gheorghe.

Întrucât Consiliul

Local al Municipiului Sfântu Gheorghe are calitate procesuală și poate sta în

proces în raport cu cerere de chemare în judecată formulată de SC I.L.G.D.C. SRL,

s-a admis că acesta poate sta în proces și în raport cu cererea reconvențională

pe care a formulat-o în contradictoriu cu reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL.

Totodată s-a

constatat că, consiliul local are calitate procesuală și capacitatea specială

de a sta în proces și în temeiul reglementărilor speciale din materia

cinematografiei, respectiv prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.

7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia, prevăzute la pct. 8.

În speță, cum

imobilul Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântul Gheorghe a trecut în

domeniul public al Municipiului Sfântul Gheorghe, consiliul local asigură

administrarea acestui imobil și în această calitate poate să stea în proces, în

temeiul dispozițiilor legale menționate, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce

privește cererea reconvențională a consiliului local, aceasta are în vedere

efectele unui contract de închiriere, care este chiar un act de administrare.

Punerea în aplicare a

dispozițiilor legale menționate, s-a realizat prin Protocolul încheiat la 31

martie 2009 între R.A.D.E.F. R.F., fostul titular al dreptului de administrare

și Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, noul titular al dreptului

de administrare.

Instanța de apel a

respins critica apelantei reclamante SC I.L.G.D.C. SRL prin care a susținut că

prima instanță, respectiv Tribunalul București, nu ar fi fost competentă să

soluționeze cererea reconvențională, ci competența ar fi revenit Judecătoriei

Sf. Gheorghe, reținând că cererea reconvențională urmează același regim

juridic, în sensul că judecata ei este de competența instanței sesizată cu

cererea principală, în raport de dispozițiile art. 17 C. proc. civ.

În speță, instanța a

reținut existența unei legături între cererea principală formulată de

reclamantă și cererea reconvențională a pârâtului, avându-se în vedere că

pretențiilor acestei reclamante legate de dobândirea unui drept de proprietate

asupra imobilului cu destinația de cinematograf, pârâtul Consiliul local le-a

opus propriile pretenții întemeiate pe contractul de închiriere încheiat cu

această societate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 119 alin. (1)

C. proc. civ., operând prorogarea de competență prevăzută de art. 17 C. proc.

civ. pentru cererile incidentale, așa cum este și cererea reconvențională.

Cu privire la fondul

cauzei, apelanta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL a criticat soluția primei

instanțe în ceea ce privește admiterea capătului de cerere din cererea

reconvențională formulată de consiliul local privind constatarea că, prin

efectul Legii nr. 303/2008 imobilul în cauză a trecut în domeniul public al

Municipiului Sfântul Gheorghe și în administrarea consiliului local.

Instanța de apel

reține că această critică este neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ. privind inadmisibilitatea

acțiunii în constatare, deoarece pârâtul consiliul local nu a formulat o

acțiune în constatare, ci o acțiune complexă, în pretenții, solicitând, printre

altele evacuarea, precum și obligarea reclamantei SC I.L.G.D.C. SRL la plata

chiriei restante.

În ceea ce privește

fondul pretențiilor consiliului local referitoare la evacuarea SC I.L.G.D.C. SRL

și plata chiriilor restante, instanța de apel, examinând argumentele apelantei

SC I.L.G.D.C. SRL prin care critică soluția primei instanțe, respectiv răspunde

motivelor de apel invocate de consiliul local, reține că acestea sunt

neîntemeiate, fiind pe deplin valabile considerentele expuse la pct. I din

prezenta hotărâre, în cadrul cărora au fost examinate atât susținerile

apelantului consiliul local, cât și ale apelantei SC I.L.G.D.C. SRL, instanța

de apel găsind întemeiat apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului

Sfântu Gheorghe.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată, acestea pot fi acordate de instanța, în conformitate

cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., doar în măsura în care a fost sesizată

sub acest aspect cu o cerere formulată în mod procedural legal. Or, în acest

sens, apelantul Consiliul local a formulat o cerere de obligare a SC I.L.G.D.C.

SRL la plata cheltuielilor de judecată abia în cuprinsul concluziilor scrise

înregistrate la dosarul cauzei la data de 30 martie 201, după încheierea

dezbaterilor, la 24 martie 2011și amânarea pronunțării.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 183 din 7 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, a declarat recurs reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL, prin administrator

judiciar C.I.I. I.C.I. cu sediul în Brașov, întemeiat pe dispozițiile art. 302

1

pct. c și art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie,

admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și trimitere cauzei spre

rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei în sensul respingerii atât a

acțiunii principale, cât și a cererii reconvenționale.

Cum recurenta

reclamantă, a depus la dosar două rănduri de motive de recurs, ambele depuse în

termen, acestea urmează a fi subsumate și analizate o singură dată.

În criticile

formulate, recurenta reclamantă după o prezentare amănunțită a situației de

fapt, susține în esență următoarele:

- Recurenta

reclamantă a invocat excepția netimbrării petitelor 1 și 2 din cererea

reconvențională formulată de către intimatul pârât Consiliul Local al

Municipiului Sfântu Gheorghe, la fond și apel, potrivit art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997, solicitând anularea ca netimbrate a acestora.

- Invocând art. 304

pct. 5 C. proc. civ. recurenta reclamantă a reiterat excepția lipsei

capacității de folosință a Consiliul Local Sf. Gheorghe, organism ce nu poate

sta în nume propriu în proces, singurul subiect de drepturi și obligații ce are

și capacitate procesuală este Municipiul SF. Gheorghe reprezentat de primar, în

raport de dispozițiile art. 19 și art. 21 din Legea nr. 215/2001.

Față de această situație

recurenta susține că decizia atacată este lipsită de eficiență juridică, ea

neputând fi pusă în executare, întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu

o persoană lipsită de capacitate de folosință și că, în temeiul art. 21 din

Legea nr. 215/2001 acțiunea ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu

Municipiul Sf. Gheorghe, reprezentat prin Primar, deoarece municipiul, în

calitate de unitate administrativ teritorială, are personalitate juridică și,

prin urmare, el este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a

constituit în cauză obiectul contractului de închiriere și, prin urmare, el

este și beneficiarul sumelor primite cu titlu de chirie .

Recurenta reclamantă

SC I.L.G.D.C. SRL a invocat și excepțiile necompetenței material funcționale și

teritoriale a tribunalului în judecarea cererii reconvenționale, apreciind a fi

aplicabile disp. art. 13 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere că

cererea reconvențională este o adevărată acțiune în pretenții privind petitul

de obligare la plata contravalorii chiriilor restante.

În acest sens,

recurenta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL a susținut că prima instanță, respectiv

Tribunalul București, nu ar fi fost competentă să soluționeze cererea

reconvențională, ci competența ar fi revenit Judecătoriei Sf. Gheorghe sau

Tribunalului Sf. Gheorghe, fiind vorba de o cerere având ca obiect pretenții.

În ceea ce privește

petitul având ca obiect evacuarea apreciază că în speță s-a pronunțat o

instanță necompetentă material – funcțional, în sensul că, în cauză competența

aparține secției civile și nu secției comerciale, iar în raport de valoarea

creanței competența materială în soluționarea cererii ar reveni Judecătoriei

Sf. Gheorghe sau Tribunalului Covasna, conf. art. 2 alin. (1) pct. a C. proc.

civ.

Pentru soluționarea

petitului privind evacuarea, recurenta apreciază că instanța competentă

teritorial era instanța de la locul situării imobilului, conf. art. 10 pct. 2 C.

proc. civ. cu respectarea prevederilor art. 5 din același cod.

- Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă cere

Înaltei Curți, să constate existența dreptului său de retenție asupra

imobilului

c

inematograful Arta, situat

în Sfântu Gheorghe, , județul Covasna în temeiul art. 1444 C. civ., până la

plata efectivă a despăgubirilor reprezentând contravaloarea investițiilor

efectuate de societatea sa, în perioada în care a folosit acest imobil în baza

contractului de închiriere nr. 3 din 24 ianuarie 2006, în sumă de 458.726,26 Euro,

cu dobânda legală aferentă.

Intimatul pârât

Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, prin întâmpinarea și

concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recursului reclamantei.

Precizează că,

Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe are capacitate procesuală,

conf. art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, avându-se

în vedere atribuțiile pe care le are în ceea ce privește administrarea

domeniului public și privat al municipiului, prevederile art. 8 din Legea nr. 303/2008

și art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia.

În privința motivelor

de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9, referitoare la dreptul de

retenție al reclamantei, intimatul pârât cere respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de

actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză

constată că recursul reclamantei este nefondat.

Cât privește excepția

netimbrării petitelor 1 și 2 din cererea reconvențională formulată de către

intimatul pârât, aceasta va fi respinsă în raport de dispozițiile art. 17 din

Legea nr. 146/1997, modificată, avându-se în vedere că bunul imobil ce face

obiectul recursului, Cinematograful Arta, face parte din domeniul public al

Municipiului Sfântu Gheorghe și generează venituri publice, care sunt scutite

de la plata taxei de timbru.

Cu privire la

excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local al Municipiului

Sf. Gheorghe, formulată de recurenta reclamantă SC I.L.G.D.C. SRL prin care susține

că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale,

acțiunea ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu Municipiul Sf.

Gheorghe, reprezentat prin Primar, deoarece municipiul, în calitate de unitate

administrativ teritorială, are personalitate juridică și, prin urmare, el este

titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a constituit în cauză

obiectul contractului de închiriere și, prin urmare, el este și beneficiarul

sumelor primite cu titlu de chirie, aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art.

36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliul local are

atribuții în ceea ce privește administrarea domeniului public și privat al

unității administrativ teritoriale și că în exercitarea acestor atribuții

consiliul local poate sta în judecată în cauzele ce privesc domeniul public și

privat al municipiului, având calitate procesuală.

Conform art. 12 alin.

(5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ

teritoriale de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului

București sau de consiliile locale, care dau mandat scris.

În exercitarea

acestor atribuții consiliul local poate sta în judecată în cauzele care privesc

domeniul public și privat al municipiului, cu atât mai mult cu cât este parte

în contractele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică.

De altfel, consiliul

local are calitate procesuală și capacitatea specială de a sta în proces și în

temeiul reglementărilor speciale din materia cinematografiei. Astfel, prin

Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și

completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia și pentru modificarea Legii

nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a

prevăzut la pct. 8 că de la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile și

grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005

aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F.R.F.

România Film, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în

domeniul public al unităților administrativ teritoriale locale, comunale,

orășenești, municipale și ale sectoarelor municipiului București, după caz, și

în administrarea consiliilor locale respective.

În speță, imobilul

Cinematograful Arta situat în Municipiul Sfântul Gheorghe a trecut în domeniul

public al Municipiului Sfântul Gheorghe și în administrarea consiliului local.

Prin urmare,

consiliul local asigură administrarea acestui imobil și în această calitate

poate să stea în proces, în temeiul dispozițiilor legale menționate, cu atât

mai mult cu cât, în ceea ce privește cererea reconvențională a consiliului

local, aceasta are în vedere efectele unui contract de închiriere, care este

chiar un act de administrare. Așadar, în raport cu cererea reconvențională

formulată de consiliul local, întrucât pretențiile acestuia nu se întemeiază pe

calitatea de proprietar, ci pe un contract de închiriere care este un act de

administrare, cu atât mai mult nu se poate reține că acesta nu ar putea să stea

în proces.

Mai mult decât atât, punerea

în aplicare a dispozițiilor legale menționate mai sus s-a realizat prin

Protocolul încheiat la data de 31 martie 2009 între R.A.D.E.F. R.F. (fostul

titular al dreptului de administrare) și Consiliul Local al Municipiului Sfântu

Gheorghe (noul titular al dreptului de administrare), prin primar, la nivelul

titularilor dreptului de administrare a imobilului.

Întrucât consiliul

local are capacitate procesuală și poate sta în proces în raport cu cerere de

chemare în judecată formulată de SC I.L.G.D.C. SRL, acesta poate sta în proces

și în raport cu cererea reconvențională pe care a formulat-o în contradictoriu

cu reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL.

Critica recurentei

reclamante SC I.L.G.D.C. SRL prin care a susținut că Tribunalul București, nu

ar fi fost competent să soluționeze cererea reconvențională, ci competența ar

fi revenit Judecătoriei Sf. Gheorghe sau Tribunalului Sf. Gheorghe, fiind vorba

de o cerere având ca obiect pretenții nu poate fi reținută.

În momentul formulării

acțiunii introductive, reclamanta a adresat cererea introductivă Tribunalului

București, avându-se în vedere că pârâta R.A.D.E.F. R.F. își avea sediul în

circumscripția acestei instanțe.

Potrivit art. 17 C.

proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței

competente să judece cererea principală, operând o prorogare de competență în

favoarea instanței sesizate cu soluționarea cererii principale, astfel că cererea

reconvențională urmează același regim juridic, în sensul că judecata ei este de

competența instanței sesizată cu cererea principală.

Susținerea recurentei

reclamante SC I.L.G.D.C. SRL că nu există nicio legătură între cererea

principală și cererea reconvențională nu poate fi reținută în raport cu

dispozițiile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă pârâtul are

pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere

reconvențională.

Or, în speță,

pretențiilor reclamantei legate de dobândirea unui drept de proprietate asupra

imobilului cu destinația de cinematograf, pârâtul consiliul local le-a opus

propriile pretenții întemeiate pe contractul de închiriere încheiat cu această

societate, pretenții care sunt în legătură tocmai cu imobilul ce a constituit

și obiectul cererii introductive formulată de reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL.

În atare situație,

condițiile prevăzute de art. 119 alin. (1) C. proc. civ. sunt în mod evident

îndeplinite, operând prorogarea de competență prevăzută de art. 17 C. proc.

civ. pentru cererile incidentale, așa cum este și cererea reconvențională.

Cât privește excepția

necompetenței materiale funcționale, Înalta Curte apreciază că și aceasta este

nefondată, avându-se în vedere că litigiul de față are caracter comercial, iar nu

civil, întrucât operațiunea de vânzare-cumpărare a unui imobil de către o

societate în scopul desfășurării de activități comerciale reprezintă un act de

comerț conform art. 4 C. com.

În ceea ce privește

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, Înalta Curte

apreciază că și aceasta este neîntemeiată, câtă vreme competența teritorială

exclusivă prevăzută de dispozițiile art. 13 C. proc. civ. care dispune, că

cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în

circumscripția căreia se află imobilul, este reglementată numai pentru

acțiunile reale imobiliare, or în prezenta cauză este vorba despre o acțiune

personală imobiliară.

Cu privire la motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 C. proc. civ., prin

care recurenta reclamantă cere Înaltei Curți, să constate existența dreptului

său de retenție asupra imobilului

c

inematograful

Arta, situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, în temeiul art. 1444 C. civ.,

până la plata efectivă a despăgubirilor reprezentând contravaloarea

investițiilor efectuate de societatea sa, în perioada în care a folosit acest

imobil în baza contractului de închiriere nr. 3 din 24 ianuarie 2006, în sumă

de 458.726,26 Euro, cu dobânda legală aferentă, se constată că, recurenta

reclamantă face pentru prima dată în recurs această critică cu privire la

constatarea dreptului său de retenție asupra imobilului în cauză, critică pe

care nu a formulat-o în apel și pe care instanța de apel nu a examinat-o.

Cu alte cuvinte,

reclamanta nu putea formula prima dată în recurs,

omisso medio

, trecând

peste apel, o critică asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.

Față de această

situație, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul reclamantei ca nefondat.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în temeiul art. 274

C. proc. civ., instanța va respinge cererea intimatului pârât Consiliul Local

al Municipiului Sfântu Gheorghe privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta S.C. I.L.G.D.C. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR

C.I.I. I.C. împotriva deciziei comerciale nr. 183 din 7 aprilie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI - a comercială, ca

nefondat.

Respinge

cererea intimatului CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE privind

cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 ianuarie 2012.