ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2013

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin Sentința nr. 5531 de la 9 mai 2011, a respins

cererea formulată de reclamanta SC I.D.C. SRL împotriva pârâtului Consiliului

Local al Municipiului Sfântu Gheorghe ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără capacitate procesuală de folosință, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantă, a obligat pârâta Regia Autonomă a Distribuției și

Filmelor România Film (R.A.D.E.F.) să vândă către reclamantă activul clădire

administrativă situat în Sfântu Gheorghe, județ Covasna, la prețul de 30.000

euro fără TVA, plătibil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în

formă autentică, toate cheltuielile urmând a fi suportate integral de către

I.D.C. și a respins cererea reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să

țină loc de act de vânzare-cumpărare și de efectuare a formalităților de publicitate

aferente.

În motivare, instanța

de fond a reținut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local

al Municipiului Sfântu Gheorghe nu are capacitate procesuală de folosință,

fiind doar organul deliberativ al persoanei juridice, iar, pe fond, a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 12 și 13 din Legea

nr. 364/2004 pentru încheierea unui contract de înstrăinare având ca obiect un

activ al unei societăți cu capital majoritar de stat.

Prin Decizia civilă

nr. 543 de la 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, a admis excepția lipsei de interes a apelantului Consiliul Local al

Municipiului Sfântu Gheorghe, a respins apelul declarat de acesta ca fiind

lipsit de interes și a respins apelul declarat de apelanta R.A.D.E.F. ca

nefondat, reținând că nu prezintă nicio utilitate demersul efectuat de

Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe de a ataca hotărârea care îi

este favorabilă, iar, în ceea ce privește apelul R.A.D.E.F., acordul de voință

al celor două părți cu privire la prețul de vânzare de 30.000 euro s-a

întrunit, valoarea fiind acceptată de către apelantă.

Împotriva acestei

decizii, pârâta R.A.D.E.F. a formulat recurs, solicitând, în principal,

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea

apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției

autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar, în

subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate,

admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii

cererii ca neîntemeiate, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, referitor la excepția autorității de lucru judecat,

apelanta a învederat că, prin Sentința comercială nr. 6521 din 14 mai 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, definitivă și

irevocabilă, a fost obligată să vândă către reclamanta SC I.D.C. SRL activul

clădire administrativă situat în Sfântu Gheorghe, județ Covasna prin negociere

directă, temeiul juridic al acelei acțiuni fiind, de asemenea, prevederile art.

12 din Legea nr. 346/ 2004. Având în vedere că, în cadrul prezentei cereri,

reclamanta SC I.D.C. SRL a invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept, se

impune admiterea excepției autorității de lucru judecat, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. sub aspectul triplei identități de

părți, obiect și cauză.

Pe fond, recurenta a

susținut că procesul verbal nr. 9309 din 11 decembrie 2009 nu prezintă actul

final de voință privind prețul vânzării și nu consemnează sub nicio formă

acordul ambelor părți cu privire la suma de 30.000 euro.

Subscrisul Municipiul

Sfântu Gheorghe prin Primar A.A.A. a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtei recurente R.A.D.E.F., solicitând admiterea recursului

declarat de aceasta, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului

și respingerii acțiunii introductive ca inadmisibile, aceasta fiind admisă în

principiu la termenul de judecată din 29 noiembrie 2012.

Analizând recursul

declarat, înalta Curte constată că aceasta este nefondat pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește

motivul de recurs referitor la existența autorității de lucru judecat, se

constată că, prin Sentința comercială nr. 6521 din 14 mai 2007, definitivă și

irevocabilă, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC I.D.C. SRL și a obligat pârâta R.A.D.E.F. (recurenta

din speță) să încheie contract de vânzare-cumpărare având ca obiect

cinematograful ARTA și clădirea administrativă situate în Sfântu Gheorghe,

județ Covasna prin negociere directă.

Întrucât cauza

cererii de chemare în judecată se referă la fundamentul raportului juridic

dedus judecății, în analizarea cauzei urmează să se aibă în vedere nu numai

temeiul juridic, ci și împrejurările de fapt în care este invocat respectivul

temei juridic.

Prin acțiunea ce face

obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei R.A.D.E.F.

la încheierea contractului de vânzare-cumpărare la prețul de 30.000 euro și, în

subsidiar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare -

cumpărare.

Din examinarea celor

două acțiuni, Înalta Curte constată că nu există identitate de cauză între

acțiunea ce face obiectul prezentului dosar și acțiunea la care face referire

pârâta; prin invocarea acestei excepții, recurenta face o confuzie între cauza

cererii de chemare în judecată și scopul urmărit de către reclamantă în promovarea

prezentei acțiunii.

Într-adevăr, scopul

urmărit de către reclamantă, în ambele acțiuni, este obținerea dreptului de

proprietate asupra imobilului, însă cauza acțiunilor este diferită, în sensul

că prima acțiune a avut drept temei obligație de a face, iar prezenta acțiune

are ca obiect o obligație de a da, respectiv de a transmite reclamantei dreptul

de proprietate asupra imobilului la un preț determinat.

Reținând că obiectul

unei acțiuni îl constituie însuși dreptul dedus judecății, iar cauza este

temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în instanță, Înalta Curte va

dispune respingerea motivului de recurs privind existența autorității de lucru

judecat ca nefondat.

Cu privire la cel de

-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că este, de asemenea,

nefondat, deoarece procesul verbal încheiat între părți este rezultatul unui

acord de voință, acord care se înscrie în limitele prevederilor legale și în

baza căruia iau naștere obligații contractuale, de la care părțile nu pot

abdica prin voința lor unilaterală.

A interpreta altfel

procesul verbal încheiat între părți înseamnă a ignora caracterul executoriu al

unei hotărâri judecătorești irevocabile care a înlocuit o situație juridică

incertă cu una certă, născând în patrimoniul recurentei obligația de a

transmite dreptul de proprietate asupra imobilului la un preț determinat.

Decizia Consiliului

de Administrație al recurentei nu poate adăuga la hotărâre, care se bucură de

putere de lucru judecat și este opozabilă părților în proces.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta

Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România Film București

împotriva Deciziei civile nr. 543 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Având în vedere

principiul accesorium sequitur principale, cererea de intervenție formulată de

Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar în interesul recurentei pârâte va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor

România Film București împotriva Deciziei civile nr. 543 din 29 noiembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat și cererea

de intervenție formulată de Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar în interesul

recurentei pârâte.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG