ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2013

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința nr. 5531 de la 9 mai 2011, a respins cererea formulată de reclamanta SC I.D.C. SRL împotriva pârâtului Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Filmelor România Film (R.A.D.E.F.) să vândă către reclamantă activul clădire administrativă situat în Sfântu Gheorghe, județ Covasna, la prețul de 30.000 euro fără TVA, plătibil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, toate cheltuielile urmând a fi suportate integral de către I.D.C.

și a respins cererea reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare și de efectuare a formalităților de publicitate aferente. În motivare, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe nu are capacitate procesuală de folosință, fiind doar organul deliberativ al persoanei juridice, iar, pe fond, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 364/2004 pentru încheierea unui contract de înstrăinare având ca obiect un activ al unei societăți cu capital majoritar de stat. Prin Decizia civilă nr. 543 de la 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis excepția lipsei de interes a apelantului Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, a respins apelul declarat de acesta ca fiind lipsit de interes și a respins apelul declarat de apelanta R.A.D.E.F.

ca nefondat, reținând că nu prezintă nicio utilitate demersul efectuat de Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe de a ataca hotărârea care îi este favorabilă, iar, în ceea ce privește apelul R.A.D.E.F., acordul de voință al celor două părți cu privire la prețul de vânzare de 30.000 euro s-a întrunit, valoarea fiind acceptată de către apelantă. Împotriva acestei decizii, pârâta R.A.D.E.F. a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, referitor la excepția autorității de lucru judecat, apelanta a învederat că, prin Sentința comercială nr. 6521 din 14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, definitivă și irevocabilă, a fost obligată să vândă către reclamanta SC I.D.C. SRL activul clădire administrativă situat în Sfântu Gheorghe, județ Covasna prin negociere directă, temeiul juridic al acelei acțiuni fiind, de asemenea, prevederile art. 12 din Legea nr. 346/ 2004. Având în vedere că, în cadrul prezentei cereri, reclamanta SC I.D.C. SRL a invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept, se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

sub aspectul triplei identități de părți, obiect și cauză. Pe fond, recurenta a susținut că procesul verbal nr. 9309 din 11 decembrie 2009 nu prezintă actul final de voință privind prețul vânzării și nu consemnează sub nicio formă acordul ambelor părți cu privire la suma de 30.000 euro. Subscrisul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar A.A.A.

a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei recurente R.A.D.E.F., solicitând admiterea recursului declarat de aceasta, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii introductive ca inadmisibile, aceasta fiind admisă în principiu la termenul de judecată din 29 noiembrie 2012. Analizând recursul declarat, înalta Curte constată că aceasta este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de recurs referitor la existența autorității de lucru judecat, se constată că, prin Sentința comercială nr. 6521 din 14 mai 2007, definitivă și irevocabilă, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.D.C.

SRL și a obligat pârâta R.A.D.E.F. (recurenta din speță) să încheie contract de vânzare-cumpărare având ca obiect cinematograful ARTA și clădirea administrativă situate în Sfântu Gheorghe, județ Covasna prin negociere directă. Întrucât cauza cererii de chemare în judecată se referă la fundamentul raportului juridic dedus judecății, în analizarea cauzei urmează să se aibă în vedere nu numai temeiul juridic, ci și împrejurările de fapt în care este invocat respectivul temei juridic. Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei R.A.D.E.F. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare la prețul de 30.000 euro și, în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.

Din examinarea celor două acțiuni, Înalta Curte constată că nu există identitate de cauză între acțiunea ce face obiectul prezentului dosar și acțiunea la care face referire pârâta; prin invocarea acestei excepții, recurenta face o confuzie între cauza cererii de chemare în judecată și scopul urmărit de către reclamantă în promovarea prezentei acțiunii. Într-adevăr, scopul urmărit de către reclamantă, în ambele acțiuni, este obținerea dreptului de proprietate asupra imobilului, însă cauza acțiunilor este diferită, în sensul că prima acțiune a avut drept temei obligație de a face, iar prezenta acțiune are ca obiect o obligație de a da, respectiv de a transmite reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului la un preț determinat.

Reținând că obiectul unei acțiuni îl constituie însuși dreptul dedus judecății, iar cauza este temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în instanță, Înalta Curte va dispune respingerea motivului de recurs privind existența autorității de lucru judecat ca nefondat. Cu privire la cel de -al doilea motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că este, de asemenea, nefondat, deoarece procesul verbal încheiat între părți este rezultatul unui acord de voință, acord care se înscrie în limitele prevederilor legale și în baza căruia iau naștere obligații contractuale, de la care părțile nu pot abdica prin voința lor unilaterală. A interpreta altfel procesul verbal încheiat între părți înseamnă a ignora caracterul executoriu al unei hotărâri judecătorești irevocabile care a înlocuit o situație juridică incertă cu una certă, născând în patrimoniul recurentei obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului la un preț determinat.

Decizia Consiliului de Administrație al recurentei nu poate adăuga la hotărâre, care se bucură de putere de lucru judecat și este opozabilă părților în proces. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România Film București împotriva Deciziei civile nr. 543 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat. Având în vedere principiul accesorium sequitur principale, cererea de intervenție formulată de Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar în interesul recurentei pârâte va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România Film București împotriva Deciziei civile nr. 543 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat și cererea de intervenție formulată de Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar în interesul recurentei pârâte. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 februarie 2013. Procesat de GGC - DG