ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2009

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 174 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat, în favoarea

Tribunalului Arad, secția contencios administrativ, competența de soluționare a

acțiunii formulată de reclamantul F.N.I., în contradictoriu cu pârâta Administrația

Națională a Penitenciarelor, având ca obiect obligarea pârâtei de a-i comunica un

ordin al cărui număr nu îl cunoaște, anularea acelui ordin, referitor la interdicția

de a lua un bagaj mai greu de 10 kg atunci când este transferat de la un penitenciar

la altul, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 50.000

RON pentru încălcarea dreptului său la informare și a dreptului de corespondență.

Instanța

a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001.

La

rândul său, Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii

de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1179 din 14 iulie 2009,

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții

de Apel Timișoara.

Totodată,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru

a hotărî astfel, Tribunalul a calificat acțiunea ca fiind de contencios administrativ

și având ca obiect anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, reținându-se

incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care atrag competența

Curții de apel în soluționarea pricinii.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

că instanța competență să judece cauza, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile

legale incidente este Curtea de Apel Timișoara – ca instanță de contencios administrativ.

Așa

cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, obiectul

acțiunii introduse de reclamantul F.N.I. îl constituie cererile sale de comunicare

și anulare a unui act emis de Administrația Națională a Penitenciarelor și de plată

a unor daune morale.

Potrivit

prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel

judecă, în fond, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale.

Ținând

seama de obiectul acțiunii formulate de F.N.I., care se referă în principal la obligația

comunicării și la controlul de legalitate al unui act administrativ emis de o autoritate

a administrației publice centrale de specialitate, de norma de competență enunțată

mai sus, se apreciază că, într-adevăr, Curții de apel îi revine competența de a

soluționa, în primă instanță, cauza.

Având

în vedere cele arătate, se va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii

competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F.N.I. și pârâta Administrația

Națională a Penitenciarelor în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.