ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 174 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat, în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul F.N.I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect obligarea pârâtei de a-i comunica un ordin al cărui număr nu îl cunoaște, anularea acelui ordin, referitor la interdicția de a lua un bagaj mai greu de 10 kg atunci când este transferat de la un penitenciar la altul, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 50.000 RON pentru încălcarea dreptului său la informare și a dreptului de corespondență.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001. La rândul său, Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1179 din 14 iulie 2009, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a calificat acțiunea ca fiind de contencios administrativ și având ca obiect anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, reținându-se incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care atrag competența Curții de apel în soluționarea pricinii.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește că instanța competență să judece cauza, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente este Curtea de Apel Timișoara – ca instanță de contencios administrativ. Așa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, obiectul acțiunii introduse de reclamantul F.N.I. îl constituie cererile sale de comunicare și anulare a unui act emis de Administrația Națională a Penitenciarelor și de plată a unor daune morale. Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel judecă, în fond, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.
Ținând seama de obiectul acțiunii formulate de F.N.I., care se referă în principal la obligația comunicării și la controlul de legalitate al unui act administrativ emis de o autoritate a administrației publice centrale de specialitate, de norma de competență enunțată mai sus, se apreciază că, într-adevăr, Curții de apel îi revine competența de a soluționa, în primă instanță, cauza. Având în vedere cele arătate, se va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F.N.I. și pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.