ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4664/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 15.05.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Arad și Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat suspendarea executării Dispoziției de Imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 381 din data de 07.06.2019 pronunțată în Dosar nr. x/2019, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara

Tribunalul a reținut, în esență, că în cauză, este competentă Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât reclamantul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziției de imputare nr. 35483 emisă la data de 19.04.2019 de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Astfel fiind, față de cererea reclamantului, prin care a solicitat suspendarea executării dispoziției emise de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și dispozițiile legale menționate, în temeiul art. 131, art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 224 din 18 iulie 2019, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Arad și Administrația Națională A Penitenciarelor, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului ivit.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Dispoziția de imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019, a cărei suspendare se solicită prin prezenta acțiune, a fost emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin raportare la aspectele reținute în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, întocmită de echipa de control stabilită în cadrul Ministerului Justiției prin OMJ nr. 794/C/2016 și în Nota rectificativă nr. x/02.06.2016, prin care s-au stabilit corecții financiare de 25% pentru încheierea contractului de execuție lucrări proiectare și asistență tehnică nr. x/18.02.2015, contract încheiat între Penitenciarul Arad și SC B. SRL Baia Mare.

De asemenea, Curtea de apel a reținut răspunderea reclamantului a fost angajată în temeiul art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor și a Anexei nr. 1 la OMJ nr. 1760/C/2013 pentru aprobarea metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statul special din sistemul Administrației Penitenciarelor.

În acest context, având în vedere prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. VI din Legea nr. 2/2013, Curtea a apreciat că este competent Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Arad și Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat suspendarea executării Dispoziției de Imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor până la pronunțarea instanței de fond.

Litigiul dedus judecății are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, întrucât Dispoziția de imputare nr. 35183/19.04.2019 a fost emisă în virtutea raporturilor de serviciu existente între reclamant și pârâtul Penitenciarul Arad, raporturi de serviciu în temeiul cărora reclamantul a fost desemnat în calitate de membru în comisia de evaluare a ofertelor, comisie stabilită în cadrul procedurii de achiziție în vederea atribuirii contractului de lucrări la obiectivul de investiții "modernizare CFSO Arad - Penitenciarul Arad".

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Din analiza actelor de la dosar, se constată că Dispoziția de Imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019 a fost emisă în temeiul art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor și a Anexei nr. 1 la OMJ nr. 1760/C/2013 pentru aprobarea metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici cu statul special din sistemul Administrației Penitenciarelor.

Înalta Curte constată că prin soluția de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 18.02.2013, s-a stabilit că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. VI din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) din C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. din C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Penitenciarul Arad și Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - OB