ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4831/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, sub nr. x/15.05.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Arad și Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat suspendarea executării Dispoziției de imputare nr. 35485/19.04.2019 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 07.05.2019, s-a emis Dispoziția de imputare nr. 35485/19.04.2019, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin care i se impută suma de 12.658,46 RON, ca urmare a faptului că în calitate de membru de rezervă în comisia de evaluare a ofertelor stabilită prin DZU nr. 7/13.01.2015 a directorului Penitenciarului Arad, a semnat raportul de atribuire nr. x/09.02.2015, prin care a fost stabilită câștigătoare S.C. B. S.R.L. Baia Mare, în cadrul procedurii aferentă contractului de execuție lucrări, proiectare și asistență tehnică nr. x/18.02.2015, încheiat între S.C. B. S.R.L. Baia Mare și Penitenciarul Arad.

Arară că împotriva Dispoziției de imputare menționată, a formulat plângere prealabilă, în temeiul art. 7 din Legea 554/2004, însă conform art. 20 alin. (2) din OMJ nr. 1760/C/2013, Dispoziția de impunere constituie titlu executoriu, încă de la data comunicării ei.

Prin sentința civilă nr. 373 din data de 05.06.2019 Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționarea a acțiunii reclamantei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Arad a reținut, în esență, că în prezenta speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci prevederile Legii nr. 293/2014, privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor - art. 76 alin. (2) - aceste din urmă prevederi nereglementând competența materială și teritorială a instanțelor, privind soluționarea litigiilor promovate de funcționarii publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva dispozițiilor de imputare, ci doar competența specializată a instanțelor, aceasta aparținând instanțelor de contencios administrativ. Prin urmare, pentru determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței care trebuie să soluționeze acest gen de litigii trebuie avute în vedere prevederile generale în materie, respectiv prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât, acolo unde legea specială nu prevede altfel, se aplică prevederile legii generale, aceasta fiind și semnificația sintagmei "în condițiile legii", utilizate de dispozițiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2014; or, din aceste dispoziții legale rezultă că litigiile privind actele administrative emise sau care trebuie emise de autorități publice centrale se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 01.07.2019.

Prin sentința civilă nr. 217 din data de 10.07.2019 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Arad și Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, prin acțiunea pendinte, reclamanta urmărește să obțină, în condițiile disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării Dispoziției de imputare nr. 35485/19.04.2019 emisă de Administrația Naționale a Penitenciarelor, până la pronunțarea instanței de fond.

După cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei, dispoziția de imputare a cărei suspendare se solicită, a fost emisă pe seama reclamantei, în virtutea calității sale de funcționar public cu statut special în cadrul autorității pârâte (potrivit disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, republicată, privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor) și, implicit, a raportului de serviciu existent între aceasta și Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Arad.

Astfel, dată fiind calitatea reclamantei - aceea de funcționar public cu statut special - și având în vedere că nici Legea nr. 293/2004 și nici Ordinul MJ 1760/C/2013 nu cuprind dispoziții exprese în privința instanței competente a soluționa litigiile care au legătură cu raportul de serviciu existent în virtutea unei atare calități, care să deroge de la dreptul comun, Curtea a constatat că, sub acest aspect, devin incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată - ce constituie dreptul comun în materia funcționarilor publici - potrivit cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Așa fiind, în cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici cu statut special din cadrul penitenciarelor, competența trebuie stabilită după regula generală aplicabilă în cazul tuturor funcționarilor publici, și nu după regulile stabilite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât acestea din urmă nu privesc raportul de serviciu al funcționarilor publici.

Nu în ultimul rând, instanța face trimitere și la cele stabilite în cuprinsul Soluției de unificare a jurisprudenței adoptate cu ocazia ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 18 februarie 2013, în sensul că: "Normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Raportat la cele ce preced, excepția de necompetență materială a curții de apel este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) noul C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal - instanță competentă și din punct de vedere teritorial (domiciliul reclamantului fiind în acest județ), potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în suspendarea executării Dispoziției de imputare nr. 35485/19.04.2019 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, până la pronunțarea instanței de fond.

Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că dispoziția de imputare a cărei suspendare se solicită, a fost emisă pe seama reclamantei, în virtutea calității sale de funcționar public cu statut special în cadrul autorității pârâte (potrivit disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, republicată, privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor) și, implicit, a raportului de serviciu existent între aceasta și Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Arad.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a reținut calitatea reclamantei - aceea de funcționar public cu statut special precum și faptul că nici Legea nr. 293/2004 și nici Ordinul MJ 1760/C/2013 nu cuprind dispoziții exprese în privința instanței competente a soluționa litigiile care au legătură cu raportul de serviciu existent în virtutea unei atare calități.

Pentru determinarea instanței competente a soluționa litigiile care au legătură cu raportul de serviciu al unui funcționar cu statut special, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, din data de 18 februarie 2013, de unificare a jurisprudenței s-au avut în vedere dispozițiile art. 1, art. 5, art. 6, art. 109 și art. 110 din Legea nr. 188/1999 raportate, cu titlu de exemplu, la dispozițiile ale art. 1, art. 3, art. 57, art. 67, art. 73, art. 76 și art. 89 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că Legea nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materia funcției publice, iar funcționarii publici cu statut special se circumscriu categoriei generale a funcționarilor publici.

În concluzie, normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanta a solicitat suspendarea executării Dispoziției de imputare nr. 35485/19.04.2019 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în virtutea calității sale de funcționar public cu statut special, constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Arad, în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.