ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile ale reclamantei și poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate societății de către terți și poprirea asupra disponibilităților bănești din conturile bancare, pentru suma estimata de plată de 3.318.053 RON, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceleiași decizii.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 120 din 8 aprilie 2019, Curtea a admis acțiunea, a suspendat executarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019

A respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

A apreciat recurenta că reclamanta nu a făcut dovada vreunui motiv care ar putea impune luarea măsurii de suspendare, măsură care este extremă și se dispune numai în cazul în care există dovezi temeinice.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

În cauză nu au fost îndeplinite aceste condiții, cele reținute de prima instnață nefiind altceva decât simple presupuneri, susținute doar de considerațiile reclamantei asupra faptului că actul atacat este de natură a-i perturba activitatea.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru semnarea acestuia de o persoană fără calitate de reprezentant al instituției recurente și excepția nulității recursului pentru că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă, intimata-reclamantă a susținut, în esență, faptul că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad este o structură fără personalitate juridică din subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, astfel că, recursul, semnat de șeful AJFP Arad, este semnat de o persoană fără calitate de reprezentant al recurentei.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl formează suspendarea executării unei decizii de impunere emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad. În materia contenciosului administrativ, nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice emitente a actului atacat, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a emitentului deciziei a cărei suspendare se solicită, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrativ-fiscale, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ precum și posibilitatea formulării și semnării cererii de recurs, excepția urmând a fi respinsă.

4.2. Referitor la excepția nulității recursului pentru că susținerile recurentei nu s-ar încadra în motivul de casare invocat, analizând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă AJFP Arad, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu în mod formal motivului de casare privitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care și această excepție va fi respinsă.

4.3. Pe fondul căii de atac, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, în Dosarul nr. x/2019, prin sentința nr. 200 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești, care a anulat actul administrativ-fiscal ce face obiectul cererii de suspendare, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudența sa constantă, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestui act, aparent nelegal, ar putea prejudicia societatea intimată, în raport cu cuantumul sumei stabilite prin acestea, Înalta Curte apreciază că și cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepțiile nulității recursului invocate de intimata-reclamantă și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității recursului invocate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad împotriva sentinței nr. 120 din 8 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.