ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4028/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.09.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea deciziei nr. x/13.07.2016 de soluționare a contestației formulate de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva Notei rectificative la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, prin care s-a stabilit că Administrația Națională a Penitenciarelor este debitor cu suma de 177.218,46 RON, din care: contribuție din fonduri norvegiene în sumă de 150.635,69 RON și contribuție publică națională de la bugetul de stat în sumă de 26.582,77 RON.

A solicitat desființarea actului administrativ și exonerarea de la plata sumei de 177.218,46 RON, reprezentând corecția financiară de 25 % din valoarea plătită, stabilită prin Nota rectificativă nr. x/02.06.2016, prin care s-a modificat Nota de constatare nr. x/26.05.2016 emisă de Ministerul Justiției - Direcția Programe Europene.

Prin sentința civilă nr. 780 din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Direcția Programe Europene; s-a admis cererea de intervenție principală formulată intervenientul Penitenciarul Arad și s-au anulat decizia nr. x/13.07.2016, nota de constatare nr. x/26.05.2016 și nota de constatare rectificativă nr. x/02.06.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 780 din 7 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că, deși prima instanță a reținut că procedura de control a structurii verificate presupune în mod obligatoriu dreptul acesteia de a se apăra și că, întrucât calitatea de debitor a ANP a fost stabilită ulterior finalizării controlului, a fost încălcat substanțial dreptul la apărare al acesteia, impunându-se anularea notei rectificative nr. x/02.06.2016, nu s-a înregistrat nicio pagubă sau prejudiciere a dreptului la apărare sau contestare, întrucât Nota de constatare a ajuns la cunoștința Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Subliniază că, în speță, corespondența referitoare la constatările făcute în urma derulării misiunii de control a fost inițiată de Ministerul Justiției și transmisă atât ANP, cât și Penitenciarului Arad, în calitate de partener de proiect, iar prin adresa nr. x/29.03.2016, Ministerul Justiției a înaintat spre punct de vedere proiectul notei de constatare, adresa fiind înregistrată la Administrația Națională a Penitenciarelor sub nr. x/29.03.2016. Nota de constatare a fost transmisă de către Ministerul Justiției prin adresa nr. x/30.05.2016, iar nota rectificativă la nota de constatare a fost înaintată prin adresa nr. x/02.06.2016.

Recurentul-pârât consideră că Administrația Națională a Penitenciarelor a cunoscut pe tot parcursul derulării procedurii administrative de analiză a neregulilor și stabilire a corecției, toate argumentele de fapt și de drept ale comisiei, având totodată deschisă atât calea contestației administrative cât și judiciare.

Susține că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, și constituie titlu de creanță, împotriva acestuia putându-se formula contestație administrativă, potrivit art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

Precizează că intimata-reclamantă a formulat atât contestație administrativă, cât și acțiune în instanță, astfel încât a avut posibilitatea de a-și formula apărări.

Arată că trebuie reținută și calitatea reclamantei-intimate Administrația Națională a Penitenciarelor în cadrul proiectului R023 - "Consolidarea capacității sistemului penitenciar de dezvoltare a resurselor umane cu privire la personalul din penitenciare", și anume aceea de Promotor de Proiect, calitate în care nu putea să nu aibă cunoștință de prevederile 7 B. (6) din contractul de finanțare, potrivit cărora "în cazul subcontractării unor activități ale proiectului sau a implementării acestuia în parteneriat, responsabilitatea față de OP pentru realizarea proiectului îi revine în exclusivitate PP". De asemenea, acordul de Parteneriat încheiat între ANP și Academia pentru personalul serviciilor corecționale norvegiene (KRUS), respectiv Centrul de Formare și Specializare pentru Ofițerii ANP - Arad, în calitate de parteneri, prevede la art. 4, pct. 1 faptul că Promotorul de Proiect este singurul responsabil pentru întregul proiect față de OP.

Consideră că pe parcursul desfășurării procedurii de control, intimata-reclamantă cunoștea foarte bine responsabilitățile sale în cadrul proiectului și că este răspunzătoare pentru neregulile constatate, astfel că instanța de fond în mod greșit a anulat nota de constatare nr. x/26.05.2016, cu motivarea că Penitenciarul Arad nu putea avea calitatea de debitor. Aceasta întrucât, prin Decizia nr. x/13.07.2016 a fost admisă în parte contestația formulată de Penitenciarul Arad împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, așa cum a fost rectificată prin nota rectificativă nr. x/02.06.2016, punctul 13 al notei de constatare fiind modificat în sensul că s-a menționat drept debitor "Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de Promotor de proiect, pentru neregulile constatate la Penitenciarul Arad, în calitate de partener de proiect."

Recurentul-pârât consideră că soluția instanței de fond, în condițiile în care a constatat că reclamantei i s-a încălcat dreptul la apărare, trebuia să fie de anulare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, rectificată prin nota rectificativă nr. x/02.06.2016 și modificată prin Decizia nr. x/13.07.2016, în condițiile în care Nota rectificativă a schimbat doar calitatea de debitor, menținând constatările din cuprinsul Notei nr. x/26.05.2016.

De asemenea, arată că, dată fiind modificarea, prin Decizia nr. x/13.07.2016, a punctului 13 al notei de constatare, instanța de fond în mod greșit a admis și cererea de intervenție voluntară principală formulată de Penitenciarul Arad, motivată de faptul că, în situația respingerii acțiunii, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor va imputa Penitenciarului Arad corecțiile financiare. Consideră că această motivare nu justifică interesul în formularea cererii de intervenție, întrucât raporturile dintre intervenient și Administrația Națională a Penitenciarelor nu au legătură cu prezenta cauză și nu pot face obiectul acestui litigiu.

Prin urmare, consideră că, în condițiile în care instanța de fond nu a analizat neregulile constatate, reținând strict aspecte procedurale în anularea notelor și a deciziei nr. x/13.07.2016, scopul O.U.G. nr. 66/2011 de sancționare a neregulilor apărute și de recuperare a creanțelor bugetare, nu mai poate fi atins.

Intimata-reclamantă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

Intimatul-intervenient Penitenciarul Arad a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea deciziei nr. x/13.07.2016 de soluționare a contestațiilor formulate de Administrația Națională a Penitenciarelor și de Penitenciarul Arad împotriva Notei rectificative nr. x/02.06.2016 la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, prin care s-a stabilit că Administrația Națională a Penitenciarelor este debitor cu suma de 177.218,46 RON, din care: contribuție din fonduri norvegiene în sumă de 150.635,69 RON și contribuție publică națională de la bugetul de stat în sumă de 26.582,77 RON.

De asemenea, a solicitat desființarea actului administrativ și exonerarea de la plata sumei de 177.218,46 RON, reprezentând corecția financiară de 25 % din valoarea plătită, stabilită prin Nota rectificativă nr. x/02.06.2016, prin care s-a modificat Nota de constatare nr. x/26.05.2016 emisă de Ministerul Justiției - Direcția Programe Europene.

O primă critică formulată în recurs vizează modalitatea de soluționare de către prima instanță a cererii de intervenție formulate de către Penitenciarul Arad.

Instanța de recurs apreciază că prima instanță a admis în mod corect cererea de intervenție principală, având în vedere faptul că prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, emisă de Ministerul Justiției, s-a stabilit o corecție financiară în cuantum de 175.988,35 RON în sarcina intervenientului Penitenciarul Arad.

Prin nota de constatare rectificativă nr. x/02.06.2016, emisă ulterior de către Ministerul Justiției, s-a reținut că a fost stabilită eronat creanța în sarcina debitorului Penitenciarul Arad, apreciind că aceasta incumbă debitorului Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de lider de proiect, prin Penitenciarul Arad, în calitate de partener de proiect.

Mai mult, din decizia nr. x/13.07.2016, emisă de Ministerul Justiției, reiese că aceasta a fost dată în soluționarea contestațiilor formulate de Administrația Națională a Penitenciarelor și de Penitenciarul Arad împotriva Notei rectificative nr. x/02.06.2016 la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016.

Prin urmare, în aceste condiții, interesul intervenientului Penitenciarul Arad este evident, întrucât corecția financiară aplicată proiectului viza, finalmente, proiectul al cărui beneficiar este chiar intervenientul.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, încheiată în urma verificării efectuate la Penitenciarul Arad s-a stabilit o corecție financiară totală în cuantum de 175.988,35 RON în sarcina debitorului Penitenciarul Arad.

Prin Nota rectificativă nr. x/02.06.2016 la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, s-au operat modificări cu privire la corecția financiară aplicată și debitorul obligat la plata acesteia. Astfel, s-a stabilit că se aplică o corecție financiară de 25 % din valoarea efectiv plătită aferentă contractului de execuție lucrări, proiectare și asistență tehnică nr. x din 18.02.2015, valoarea totală a creanței bugetare rezultate din aplicarea corecției financiare fiind în cuantum de 177.218,46 RON, iar debitorul obligat la plata acestei sume s-a stabilit că este Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de lider de proiect, prin Penitenciarul Arad, în calitate de partener de proiect.

Ulterior, prin decizia nr. x/13.07.2016 de soluționare a contestațiilor, s-a reținut că debitor este Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de promotor de proiect, pentru neregulile constatate la Penitenciarul Arad, în calitate de partener de proiect.

Dată fiind această stare de fapt, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că stabilirea corecției financiare în sarcina debitorului Administrația Națională a Penitenciarelor s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea dreptului acestuia la apărare, în condițiile în care structura verificată de către emitentul actelor atacate, și anume Ministerul Justiției, a fost Penitenciarul Arad.

Astfel fiind, în speță s-a stabilit în sarcina Administrației Naționale a Penitenciarelor o creanță rezultată din corecția financiară aplicată pentru neregulile reținute în urma controlului efectuat la intervenientul Penitenciarul Arad, cu nerespectarea garanțiilor instituite de către legiuitor prin art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cum ar fi obligația de notificare a structurii supuse verificării, de a i se solicita datele și documentele ce fac obiectul controlului și de a-și exprima punctul de vedere cu privire la aspectele verificate și la modalitatea de verificare, precum și la proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Tot în mod corect a reținut prima instanță și faptul că cererea de intervenție principală este întemeiată, având în vedere nelegalitatea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016, care a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor contractului de finanțare nr. x/08.04.2014 încheiat între Ministerul Justiției, în calitate de operator de program (OP) și Autoritatea Națională a Penitenciarelor, în calitate de promotor de proiect (PP).

Conform contractului de finanțare (art. 1), promotorul de proiect este persoana care semnează contractul de finanțare al proiectului în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile și își asumă pe deplin responsabilitatea legală privind gestionarea cofinanțării publice și a asistenței externe nerambursabile primite în cadrul MFN 2009-2014, precum și pentru inițierea, pregătirea și implementarea unui proiect, iar art. 2 alin. (4) din același contract prevede că promotorul de proiect se angajează să implementeze proiectul pe propria sa răspundere, conform scopului acestuia, cu respectarea cadrului legal de implementare a MFN 2009-2014.

De asemenea, potrivit art. 7 lit. B). alin. (6) din contract:

"în cazul subcontractării unor activități ale proiectului sau a implementării acestuia în parteneriat, responsabilitatea față de OP pentru realizarea proiectului îi revine în exclusivitate PP".

Prin urmare, întrucât responsabilitatea pentru implementarea proiectului revenea Autorității Naționale a Penitenciarelor, se impunea ca această entitate să fie debitorul corecției financiare reținute ca urmare a constatării neregulilor în implementarea proiectului, și nu intervenientul Penitenciarul Arad.

În aceste condiții, reținând neregulile mai sus expuse, prima instanță în mod corect a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.05.2016 și Nota rectificativă nr. x/02.06.2016, precum și decizia nr. x/13.07.2016 de soluționare a contestațiilor.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 780 din 7 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 780 din 7 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.