ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5540/2020

Ședința publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.02.2018, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Direcția Programe Europene pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea adresei nr. x/2014 din 01.11.2017 și a adresei nr. x/2017 din 21.12.2017 cu consecința exonerării de la plata sumei de 199.173,94 RON, respectiv obligarea Ministerului Justiției la restituirea sumei menționate mai sus achitată prin O.P. 8318 din data de 29.11.2017.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 2756 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ a PENITENCIARELOR în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - DIRECȚIA PROGRAME EUROPENE, a anulat adresa nr. x/21.12.2017 de soluționare a contestației și a anulat adresa din 01.11.2017 în privința sumei de 199.173,94 RON reprezentând corecție financiară corespunzătoare plăților efectuate în vederea executării contractului de achiziție de lucrări suplimentare la obiectivul "Modernizarea secțiilor pentru tineri la Penitenciarul Bacău"(actul adițional nr. x înregistrat cu nr. x/20.09.2016) și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor și pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, care au formulat critici de nelegalitate.

Prin recursul său, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat casarea hotărârii atacate sub aspectul soluției de anulare a adresei nr. x/2017 din 21.12.2017, respectiv a adresei nr. x/2014 din data de 1.11.2017, susținând în esență că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate pârâtul recurent a susținut următoarele.

Hotărârea Curții de Apel București este criticată raportat la prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 care, consideră recurentul, că se aplică situației dedusă judecății, fiind vorba despre excluderea parțială de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar a acelor cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate. Recurentul susține că O.U.G. nr. 66/2011, ce reprezintă cadrul legal aplicabil în materia neregulilor, nu conține prevederi specifice aplicabile Mecanismului Financiar Norvegian, care urmează sistemul prefinanțării, nu al rambursării. În acest caz, susține recurentul, sunt incidente prevederile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care i-au permis aplicarea corecției financiare, fără respectarea prevederilor art. 21 din actul normativ menționat mai sus.

Prin recursul său, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor consideră că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia, în parte, doar în ceea ce privește respingerea cererii de restituire a sumei de 199.173,94 RON.

În opinia recurentei, chiar dacă ulterior, pârâtul Ministerul Justiției a emis un alt act aparent valabil, această neregularitate nu putea legaliza o plată ilegală. Instanța de fond nu a fost învestită să verifice legalitatea actelor emise ulterior de pârât pentru a stabili operațiuni financiar contabile cu încălcarea Legii nr. 500/2002, privind finanțele publice. În caz contrar, poate fi atrasă răspunderea potrivit prevederilor art. 71 din Lege.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind restituirea sumei încasate necuvenit, prima instanță a considerat cererea ca fiind neîntemeiată, având în vedere că restituirea se realizează în condițiile Codului de Procedură Fiscală ori potrivit art. 168 din Legea nr. 207/2015, restituirea se va dispune doar după efectuarea compensării, în măsura în care contribuabilul înregistrează obligații restante, aceste împrejurări neputând fi verificate de organele judiciare.

În opinia recurentei, sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010, instanța aplicând greșit normele de drept material.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării, în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, obligată pârâta la restituirea sumei de 199.173,94 RON; în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției instanța de control judiciar constată că este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Recursul declarat de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor

În cauza de față, prin adresa nr. x/01.11.2017, emisă de recurentul-pârât Ministerul Justiției s-a comunicat recurentei-reclamante că a fost finalizat procesul de verificare a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului "Consolidarea capacității penitenciarului pentru minori și tineri Bacău de a respecta instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului"(contract de finanțare nr. x/11.04.2014) și cuprinse în raportările financiare aferente perioadei ianuarie 2015- decembrie 2016.

Pentru RIF 7 - raportarea financiară intermediară aferentă perioadei septembrie - decembrie 2016 s-a stabilit o corecție financiară în cuantum de 199.173.94 RON, corespunzătoare plăților efectuate în vederea executării contractului de achiziție de lucrări suplimentare la obiectivul "Modernizarea secțiilor pentru tineri la Penitenciarul Bacău"(actul adițional nr. x, înregistrat cu nr. x/20.09.2016, prin care se suplimentează valoarea contractului de lucrări nr. x/04.05.2016, încheiat de Penitenciarul Bacău cu S.C. A. S.R.L. și care constituie lucrări suplimentare).

Astfel, s-a constatat că procedura de atribuire de forma negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare conform art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, derulată de Penitenciarul Bacău pentru încheierea actului adițional nr. x, nu a fost aleasă în mod corespunzător, întrucât lucrările suplimentare care au făcut obiectul procedurii se încadrează în sfera "modificărilor substanțiale", ori în aceste condiții Penitenciarul Bacău avea obligația de a derula o nouă procedură de atribuire.

În concluzie, având în vedere abaterile de la prevederile legale privind achizițiile publice, realizate de autoritatea contractantă - Penitenciarul Bacău, s-a stabilit că se impune aplicarea unei corecții de 100% din valoarea totală a cheltuielilor efectuate de Penitenciarul Bacău în temeiul actului adițional nr. x, înregistrat cu nr. x/20.09.2016, la contractul de lucrări nr. x/04.05.2016, încheiat cu S.C A. S.R.L..

S-a precizat în mod expres că adresa constituie titlu de creanță și are ca obiect recuperarea sumelor reprezentând cheltuieli neeligibile identificate de Ministerul Justiției în calitate de Operator de Program, iar în baza art. 42 O.U.G. nr. 66/2011 s-a pus în vedere reclamantei Administrația Națională a Penitenciarelor că are obligația de a vira suma stabilită în termen de 30 de zile de la data comunicării. De asemenea s-a menționat că adresa constituie titlu executoriu în caz de neplată în termenul prevăzut, iar neplata creanței bugetare în termenul stabilit determină calcularea dobânzilor.

Recurenta-reclamantă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat contestație prin care a invocat, pe de o parte, neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011 la emiterea titlului de creanță, iar pe fond, alegerea în mod corespunzător de către Penitenciarul Bacău a procedurii de achiziție sub forma negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru atribuirea lucrărilor suplimentare ce formează obiectul actului adițional nr. 9.

Prin Adresa nr. x/2017 din 21.12.2017, recurentul Ministerul Justiție a soluționat contestația formulată în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Prin hotărârea recurată, s-a reținut că pârâtul Ministerul Justiției a stabilit aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 199.173.94 RON, ca urmare a constatării unei nereguli privind încălcarea normelor în materia achizițiilor publice, context în care s-a individualizat și creanța bugetară datorată de recurenta-reclamantă Administrația Națională a Penitenciarelor.

Concluzia instanței de fond a fost aceea că, în cauză nu a fost respectată procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 și prin urmare documentul în discuție nu avea valoarea unui titlu de creanță în temeiul actului normativ indicat și pe cale de consecință recurentul-pârât Ministerul Justiției nu putea constata prin intermediul acestei adrese existența unei nereguli și nu putea stabili în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a unei creanțe bugetare, obligație care să devină executorie la momentul expirării termenul de plată de 30 de zile ce a fost indicat în cuprinsul acesteia.

În acest context, corect s-a reținut de instanța de fond că, în mod greșit recurentul-pârât a procedat la respingerea contestației formulate de reclamantă, prin intermediul adresei nr. x/2017 din 21.12.2017, reținând că nu era necesară parcurgerea procedurii prevăzută de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 la emiterea adresei contestate, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind condițiile în care se pot exclude de la plată/rambursare cheltuielile efectuate și declarate de beneficiari.

În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei încasate necuvenit, prima instanță a considerat cererea ca fiind neîntemeiată, având în vedere că "restituirea se realizează în condițiile Codului de procedură fiscală, ori potrivit art. 168 din Legea nr. 207/2015, restituirea se va dispune doar după efectuarea compensării, în măsura în care contribuabilul înregistrează obligații restante, aceste împrejurări neputând fî verificate de organele judiciare."

În cauza de față, raportului juridic dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de Legea nr. 61/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, apreciindu-se în mod greșit că se aplică prevederile Codului de procedură fiscală. Astfel suma pretins a fi restituită nu a fost datorată în calitate de contribuabil, nu a fost virată la bugetul statului și nici părțile nu au calitatea de contribuabil.

Mai mult decât atât, art. 168 din Legea nr. 207/2015 stabilește principii privind restituirea sumelor încasate cu titlu de impozit pe venit și/sau contribuții sociale. Concret, în situația dată, nici nu există posibilitatea compensării acesteia cu alte creanțe.

Recursul declarat de Ministerul Justiției

Recurentul critică hotărârea Curții de Apel București raportat la prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 care, consideră recurentul, că se aplică situației dedusă judecății, fiind vorba despre excluderea parțială de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar a acelor cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate. Recurentul susține că O.U.G. nr. 66/2011, ce reprezintă cadrul legal aplicabil în materia neregulilor, nu conține prevederi specifice aplicabile Mecanismului Financiar Norvegian, care urmează sistemul prefinanțării, nu al rambursării.

Din analiza dispozițiilor art. 20 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011 prin care se stabilesc condițiile în care se realizează activitate de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, instanța de control judiciar reține că autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene pot proceda la constatarea neregulilor și la stabilirea creanțelor bugetare prin emiterea unor Procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare sau a unor Note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, acte administrative care au valoare de titlu de creanță și sunt emise în vedere stingerii creanței bugetare constatate.

Prin urmare, având în vedere calitatea de titlu de creanță conferită de legiuitor acestor acte administrative potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011 și efectele care decurg din această calificare, respectiv dobândirea caracterul executoriu al actelor în privința creanței bugetare stabilite, la momentul expirării termenului de plată indicat, conform art. 42 și art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011, emiterea lor presupune parcurgerea unei proceduri strict reglementate de O.U.G. nr. 66/2011.

Or, în mod corect s-a reținut, că, în privința adresei nr. x/01.11.2017, nu a fost respectată procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 și prin urmare aceasta nu poate avea valoarea unui titlu de creanță în temeiul actului normativ indicat, și pe cale de consecință recurentul-pârât Ministerul Justiției nu putea constata prin intermediul acestei adrese existența unei nereguli și nu putea stabili în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a unei creanțe bugetare, obligație care să devină executorie la momentul expirării termenul de plată de 30 de zile, ce a fost indicat în cuprinsul acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va obligă pârâta la restituirea sumei de 199.173,94 RON, cu menținerea în rest a celorlalte dispoziții ale sentinței recurate și va respinge recursul formulat de Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 2756 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, obligă pârâta la restituirea sumei de 199.173,94 RON.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge recursul formulat de Ministerul Justiției prin ministrul Justiției împotriva sentinței nr. 2756 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.