ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4951/2025

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra prezentului conflict negativ de competență, din examinarea actelor dosarului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Deliberând aspra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.11.2024 și înregistrată sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Arad, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să-i acorde un răspuns la cererea transmisă către acesta la data de 3.09.2024.

În motivarea acțiunii, a arătat că această instituție a refuzat să îi răspundă care este motivul pentru care corespondența pe care a expediat-o deținutului B., deținut în cadrul Penitenciarului Arad, nu a fost primită de către acesta.

2.1. Hotărârea Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 205/20.03.2025, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În argumentele expuse, tribunalul a avut în vedere faptul că, în cauza dedusă judecății, pârâtă este Penitenciarul Arad, instanță organizată la nivel local, astfel că, a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la Decizia nr. 15/17.09.2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit cu privire la aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, considerente pentru care, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, iar cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2025, sub nr. de dosar x/2025

La termenul din data de 25 iunie 2025, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale.

2.2. Hotărârea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 484 din 25 iunie 2025, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Iași a reținut că, în cazul litigiilor referitoare la actele administrative, tipice sau asimilate, competența materială a instanței de contencios se stabilește prin raportate la rangul autorității publice emitentă a actului administrativ contestat sau a cărui cenzurare este solicitată, emitent care are calitate de pârât.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate și deținut în Penitenciarul Iași, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului Penitenciarul Arad să-i acorde un răspuns cu privire la solicitarea sa, expediată pârâtei la data de 3.09.2024.

Așadar, ceea ce reclamantul a dedus judecății în prezenta cauză este pretinsul refuz al Penitenciarului Arad de soluționare a unei petiții.

Acest obiect al cererii de chemare în judecată se circumscrie unei acțiuni în contencios administrativ, astfel că regulile privind competență instanței sunt cele stabilite de Legea nr. 554/2004, nefiind incidente în cauză cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia RIL nr. 15/2018, așa cum în mod greșit a reținut Tribunalul Suceava.

Această decizie nu statuează asupra competenței instanței de contencios administrativ, ci conține analiza și interpretarea normelor cuprinse în Legea nr. 254/2013 și în C. proc. pen., în vederea identificării competenței teritoriale a instanței penale în legătură cu soluționarea cererilor formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei, cereri formulate în temeiul legislației penale.

Astfel, în cauză, cererea de chemare în judecată are legătură cu activitatea Penitenciarului Arad de soluționare a cererilor și petițiilor care i-au fost adresate de reclamant, ceea ce determină aplicarea exclusivă a regulilor de procedură speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004, reguli care trebuie avute în vedere la stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței de contencios administrativ.

În cazul litigiilor referitoare la actele administrative, tipice sau asimilate, competența materială a instanței de contencios se stabilește prin raportate la rangul autorității publice emitentă a actului administrativ contestat sau a cărui cenzurare este solicitată, emitent care are calitate de pârât (art. 10. alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. ")

Pe de altă parte, cu privire la competența teritorială, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantul.

Astfel se reține că reclamantul A. are domiciliul legal în Rădăuți, str. x, jud. Suceava, localitate aflată în raza teritorială a Tribunalului Suceava, neprezentând relevanță faptul că acesta ar fi încarcerat la Penitenciarul Iași.

Prin urmare, compentența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Suceava, instanță în circumscripția căreia se află domiciuliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Arad în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.