ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4741/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2024 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Sectorului 3 București, să se constate refuzul de soluționare a cererii sale din data de 16.09.2024 și să se dispună obligarea pârâtei la a-i aproba consultarea dosarului penal nr. x/2021 în format electronic.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competență 2.1 Prin sentința civilă nr. 204 din 20 martie 2025, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Sectorului 3 în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a evidențiat faptul că reclamantul este deținut în Penitenciarul Iași, aspect în raport de care ar fi incidentă interpretarea dată art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin Decizia nr. 15/17.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 475 din 19 iunie 2025, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. În motivarea hotărârii, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că reclamantul are domiciliul în Județul Suceava, neprezentând relevanță faptul că acesta ar fi încarcerat la Penitenciarul Iași.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal) îl constituie interpretarea noțiunii de "domiciliu" în ipoteza particulară a cererilor formulate de reclamantul condamnat și care se află în cursul executării pedepsei privative de libertate, respectiv dacă acestei noțiuni îi este asimilat și locul de deținere.

În examinarea prezentului conflict de competență, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante elementele particulare ale cauzei, ce o diferențiază atât de ipotezele incidente în jurisprudența Înaltei Curți ce vizează modul de interpretare a noțiunii de "domiciliu" raportat la noțiunea de "reședință", cât și de ipotezele incidente în alte cauze, având drept obiect conflicte de competență, în care reclamantul figurează într-o calitate similară (de reclamant). Din această perspectivă se reține că, prin acțiunea formulată la data de 20.11.2024, reclamantul pretinde existența unui refuz al Judecătoriei Sectorului 3 de a soluționa o cerere de acces electronic la cauza penală (dosar nr. x/2021) în care a fost pronunțată, conform evidențelor publice, la data de 14.12.2022, una dintre soluțiile de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii (soluție definitivă la data de 04.07.2023), cerere formulată, astfel, de o persoană condamnată în cursul executării pedepsei.

Înalta Curte reține că, în materia dreptului public, în speță a dreptului administrativ și fiscal, fiind vorba despre o competență exclusivă a instanței, interpretarea noțiunii de domiciliul trebuie realizată în sens restrictiv. Includerea, într-o ipoteză particulară precum cea pendinte, într-un atare sens restrâns, a noțiunii de "locul de deținere la data formulării cererii" respectă, însă, considerentele învederate în expunerea de motive a proiectului Legii nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), la momentul modificării dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (ex.

reducerea costurilor procedurale, o corectă administrare a probelor, etc.), câtă vreme locul de detenție nu este generat de o manifestare de voință care să provină de la parte, ci de aplicarea prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, iar cauza pendinte are legătura cu evaluarea conduitei autorității pârâte în soluționarea unei cereri formulate de o persoană condamnată, în cursul executării pedepsei (de acces electronic la dosarul în care a fost dispusă una dintre condamnări).

Pe cale de consecință, cum, în contextul particular incident în cauză, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, noțiunii de "domiciliu" i se circumscrie și ipoteza locului deținerii pentru cereri formulate de o persoană condamnată, în cursul executării pedepsei, având în vedere că, potrivit actelor dosarului, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul se afla în cursul executării pedepsei la Penitenciarul Iași, precum și în raport de faptul că acțiunea vizează conduita unei instanțe organizate la nivel local, Înalta Curte consideră că aparține tribunalului în circumscripția teritorială a căruia se află Penitenciarul Iași competența de a soluționa prezenta cauză.

În raport de considerentele expuse în precedent și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Judecătoria Sectorului 3 în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.