ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 403 din 14 mai 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2002, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 429 raportat la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație în anulare - art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. privind pe condamnatul A., deținut în Penitenciarul Iași, în favoarea Judecătoriei Suceava.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Suceava și Judecătoria Suceava și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În acest sens a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 05.03.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 705 din 01.08.2018 a Curții de Apel Suceava. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prezența la citirea actului de sesizare era obligatorie, astfel încât înțelege să invoce nulitatea absolută a sentinței atacate și anularea mandatului emis în baza acesteia. S-a reținut că, în drept, a invocat dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., la dosarul cauzei fiind atașată copie după Sentința penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava.

La termenul din data de 20.01.2021, contestatorul a arătat că își menține contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., astfel că instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava în soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul A.

Prin Sentința penală nr. 42 din data de 26 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 429 din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu. În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație în anulare prevăzută de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., privind pe condamnatul A., în favoarea Curții de Apel Suceava.

Judecătoria Suceava, a reținut că prin Sentința penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, s-a dispus:

"În baza art. 278 din C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) din C. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "încălcarea solemnității ședinței". În baza art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. contopește pedeapsa aplicată inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 213/2010 a Tribunalului Botoșani și aplică pedeapsa rezultantă de 10 ani și 10 zile închisoare, formată din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 10 zile. În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 15.12.2009 la zi."

Sentința penală menționată anterior a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curții de Apel Suceava prin care s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.

În drept, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului; c) când hotărârea în apel a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecată în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când acesta era obligatorie potrivit legii; f) când judecată în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă."

În ceea ce privește procedura de judecată a contestației în anulare, Judecătoria Suceava a reținut că aceasta presupune două etape: admiterea în principiu și judecata după admiterea în principiu.

În cadrul procedurii de admitere în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei contestației în anulare, care să presupună administrarea de probe în fața instanței sesizate, ci o judecată asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestație în anulare. În cadrul procedurii reglementate de art. 431 din C. proc. pen., instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare care rezultă din prevederile art. 426 din C. proc. pen., art. 427 din C. proc. pen. și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare este de competența sa, dacă privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., precum și împrejurarea dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care sunt depuse la dosar.

În aceste sens, verificându-și, în primul rând, propria competență raportat la competența de soluționare a contestației în anulare, Judecătoria Suceava a constatat că art. 429 din C. proc. pen. prevede că "1) Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. 2) Contestația în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre."

S-a reținut că rezultă astfel că, competența judecării contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. aparține primei instanțe (a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului) ori instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Constatând că sentința penală cu privire la care a fost formulată contestația în anulare, în speță Sentința penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, a rămas definitivă în apel, respectiv prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curții de Apel Suceava, Judecătoria Suceava a constatat că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare care formează obiectul prezentei cauze este Curtea de Apel Suceava.

Declinată fiind astfel cauza la Curtea de Apel Suceava, la termenul de judecată fixat pentru data de 14 mai 2021, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava a soluționa contestația în anulare formulată de condamnatul A.

Curtea de Apel Suceava a reținut că potrivit art. 429 din C. proc. pen.:

"1) Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. 2) Contestația în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.", iar contestatorul și-a întemeiat cererea pe art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului.

S-a observat că prin Sentința penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, s-a dispus astfel:

"În baza art. 278 C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "încălcarea solemnității ședinței". În baza art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedeapsa aplicată inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 213/2010 a Tribunalului Botoșani și aplică pedeapsa rezultantă de 10 ani și 10 zile închisoare, formată din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 10 zile. În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 15.12.2009 la zi."

Deși instanța inițial învestită a reținut că sentința penală menționată anterior a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curții de Apel Suceava prin care s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A., instanța a observat că Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu a soluționat pe fond apelul formulat de inculpatul A. (astfel cum în mod greșit a reținut Judecătoria Suceava), apelul acestuia fiind respins ca tardiv formulat. Aceasta înseamnă că Sentința penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava a rămas definitivă la expirarea termenului de declarare a căii de atac.

Ori, contestația în anulare întemeiată pe art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. aparține primei instanțe în situația în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, soluția fiind identică și pentru situația în care s-a formulat un apel peste termenul legal de promovare a căii de atac, apelul fiind astfel respins ca tardiv.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Suceava.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Condamnatul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. împotriva Sentinței penale nr. 176 din 12.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "încălcarea solemnității ședinței", pedeapsă care, în baza art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 213/2010 a Tribunalului Botoșani și a aplicat pedeapsa rezultantă de 10 ani și 10 zile închisoare, formată din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 10 zile, sentință rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curții de Apel Suceava, prin care, printre altele, a fost respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A.

Instanța supremă amintește că potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen. "Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere". Soluționarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare îi este dată spre competență instanței care a pronunțat hotărârea definitivă.

Înalta Curte constată că prin exercitarea contestației în anulare condamnatul A. urmărește desființarea sentinței de condamnare.

În aceste condiții, instanța competentă să judece contestația în anulare este instanța care a soluționat, în primă instanță, fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe contestatorul condamnat A. este Judecătoria Suceava, instanță căreia îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iunie 2021.

GGC - ED