ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

24.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1054 din data de 01.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 205 pronunțată la data de 07.07.2003 de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2002, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 205, pronunțată la data de 07.07.2003 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Suceava.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 205 pronunțată la data de 07.07.2003 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat instanța ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de 16.08.2022 sub nr. x/2022, la Tribunalul Suceava, contestatorul A., reprezentat convențional prin avocat B., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocat din str. x, București a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 205 din 07.07.2003 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, pentru motivele de fapt invocate pe larg în scris, solicitând anularea tuturor formelor de executare emise în baza hotărârilor nelegale față de contestatorul inculpat și dispunerea rejudecării cauzei.

În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 426 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O. cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din protocolul 7 din Convenția C.E.D.O, art. 426 lit. a), e) și f) din C. pen. prin raportare la art. 6 din C.E.D.O și cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din protocolul 7 din C.E.D.O.

La termenul de judecată fixat la data de 05.10.2022 prioritar dezbaterilor, instanța a clarificat obiectul cererii și, în acest context, a luat act de poziția apărătorului ales al contestatorului care, a precizat că a înțeles să acceseze instituția reglementată de dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O. cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din protocolul 7 din Convenția C.E.D.O, art. 426 lit. a), e) și f) din C. pen. prin raportare la art. 6 din C.E.D.O și art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din Protocolul 7 din C.E.D.O, care vizează cazurile de contestație în anulare.

Pe cale de consecință, raportat la obiectul cauzei stabilit, temeiul de drept al cererii formulată de contestator, prin apărătorul ales, instanța de fond a invocat și pus în discuție contradictorie excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava în soluționarea contestației în anulare.

Prin sentința penală nr. 277 din 6 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2022, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație în anulare, formulată de contestatorul-condamnat A., ce vizează sentința penală nr. 205 din 07.07.2003 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2002, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 205 din 07.07.2003 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.200, inculpatul A. a fost condamnat pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) din C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen.

S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 235/2003 la data de 31.07.2003 de Tribunalul Suceava, care până în prezent nu a fost pus în executare, inculpatul fiind pus în urmărire națională și internațională.

Ulterior, prin decizia penală nr. 162 din 17.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 205 din data de 07.07.2003 a Tribunalului Suceava, ca tardiv.

S-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

S-a reținut astfel că, prin decizia penală nr. 162 din 17.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 205 din data de 07.07.2003 a Tribunalului Suceava.

Or, în cauză, contestația în anulare a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 426 lit. a), e) și f) din C. proc. pen. prin care se stipulează că "judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate", " judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta este obligatorie, potrivit legii", respectiv, "când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii".

Având în vedere faptul că din conținutul motivelor contestației în anulare reiese faptul că aceasta se întemeiază și pe dispozițiile art. 426 lit. a), e) și f) din C. proc. pen., privind judecata în apel, respectiv decizia penală nr. 162 din 17.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a apreciat că, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel la data de 12.10.2022 sub nr. x/2022.

Examinând în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A., Curtea a reținut următoarele:

Curtea a constatat că sentința penală nr. 205, pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 7.07.2003 în dosarul nr. x/2002, a rămas definitivă prin neapelare, iar prin decizia penală nr. 162 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.02.2021, în dosarul x/2019, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., apelul declarat împotriva sentinței penale a Tribunalului Suceava, fiind respins, ca tardiv, nesoluționându-se fondul cauzei.

Având în vedere situația anterior prezentată, Curtea a constatat că este competentă material să soluționeze contestația în anulare formulată de contestatorul A. doar în ceea ce privește cazurile prev. de art. 426 lit. a), e) și f) din C. proc. pen., care vizează judecata în apel a cauzei penale.

În ceea ce privește cazul de contestație întemeiat pe disp. art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta vizează fondul cauzei și trebuie să fie analizat de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, astfel cum prevăd disp. art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv instanța de fond, Tribunalul Suceava, întrucât hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 205 din 07.07.2003, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.07.200, inculpatul A. a fost condamnat pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) din C. pen.

Prin decizia penală nr. 162 din 17.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 205 din data de 07.07.2003 a Tribunalului Suceava, ca tardiv.

Prin cererea înregistrată inițial la data de 16.08.2022 sub nr. x/2022, la Tribunalul Suceava, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 205 din 07.07.2003, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2002.

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din C.E.D.O. cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din Protocolul 7 din Convenția C.E.D.O, art. 426 lit. a), e) și f) din C. pen. prin raportare la art. 6 din C.E.D.O și art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din Protocolul 7 din C.E.D.O, care vizează cazurile de contestație în anulare.

Curtea de apel a constatat ivit conflictul negativ de competență numai cu privire la contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că sentința penală nr. 205 pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 7.07.2003 în dosarul nr. x/2002, a rămas definitivă prin neapelare, iar prin decizia penală nr. 162 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.02.2021, în dosarul x/2019, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., apelul declarat împotriva sentinței penale a Tribunalului Suceava fiind respins, ca tardiv, nesoluționându-se fondul cauzei.

Se constată că în mod corect a reținut curtea de apel că, în ceea ce privește cazul de contestație întemeiat pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., aceasta vizează fondul cauzei și trebuie să fie analizat de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, astfel cum prevăd disp. art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv de către instanța de fond, Tribunalul Suceava, întrucât hotărârea a rămas definitivă la această instanță, prin neapelare.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.