ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2021

Ședința publică din data de 28 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secția civilă la data de 11 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimații A. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea executării silite începute împotriva sa, în baza sentinței civile nr. 1403/22.11.2007 a Tribunalului Suceava, lămurită prin încheierea nr. 317/01.04.2019 a Tribunalului Suceava, respectiv a sentinței civile nr. 1192/20.05.2009, lămurită prin încheierea nr. 318/01.04.2019 a Tribunalului Suceava, în cadrul dosarului de executare nr. 853/E/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B., cu suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm., art. 706 din C. proc. civ., O.U.G. nr. 114/2018.

2.1. Prin sentința civilă nr. 900 din 04 martie 2021, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că în speță competența teritorială este de ordine publică, potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) și alin. (2

1

) din C. proc. civ., ultimul interpretat în contextul deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, dată fiind calitatea de contestator a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și împrejurarea că unul dintre intimați este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4834 din 26 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava; a constatat invit conflictul negativ de competență; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitorul a înțeles să introducă contestația la executare la instanța din circumscripția sediului său, și anume Judecătoria Suceava, împrejurare care nu determină incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1), alin. (2

1

) și alin. (3) din C. proc. civ., care instituie în mod expres o competență teritorială exclusivă numai pentru situația în care calitatea de reclamant revine unui judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau instanță, fără a face mențiune despre parchete și fără ca acestea să poată fi asimilate intanțelor judecătorești. Această normă cu caracter special este de strictă interpretare și se aplică numai în situațiile expres prevăzute, fără a fi permisă extinderea interpretării textului.

Totodată, Judecătoria Iași a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că această instanță a încuviințat executarea silită câtă vreme dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc domiciliul sau sediul debitorului drept unic criteriu de determinare a instanței de executare.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie contestația la executare silită formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimații A. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra căreia, instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale, au apreciat în mod diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., asupra cărora instanțele aflate în conflict au avut o interpretare diferită, prevăd că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Analizând cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, se reține că intimatul-creditor A. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, iar printre debitori se numără și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabile în mod corespunzător și în cazul procurorilor, potrivit alin. (3) al textului de lege menționat.

Se constată însă faptul că dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că doar reclamantul (în cauză - contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava) poate introduce cererea la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., alegând să sesizeze instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii să soluționeze prezenta contestație la executare potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În concluzie, Judecătoria Suceava nu mai putea invoca excepția necompetenței sale teritoriale, întrucât doar reclamantul (contestatorul) avea dreptul de a sesiza sau nu una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimații A. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.