ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava în data de 05 iunie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D., anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 180/2019 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "E.". De asemenea, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și la art. 7 din O.G. nr. 22/2002, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

2.1. Prin sentința nr. 2730 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Suceava s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției s-a reținut că intimatul A., astfel cum rezultă din sentința nr. 1192/2009 pronunțată în dosarul nr. x/2008 de Tribunalul Suceava, lămurită prin încheierea nr. 318/2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2008, precum și din cererea de chemare în judecată, are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, aflat în circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin urmare, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

2.2. Prin sentința civilă nr. 134 din 08 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele hotărârii s-a reținut că intimatul A., pentru care Judecătoria Suceava a declinat competența, are calitatea de intimat (pârât) și nu calitatea de reclamant în acest dosar, neprezentând importanță calitatea pe care acesta o are în alte dosare. De aceea, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care indică faptul că reclamanta (contestatoarea din speță) poate introduce cererea la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, însă aceasta nu este obligată să procedeze în acest mod.

Ținând cont de faptul că partea contestatoare a înțeles să introducă cererea la instanța domiciliului pârâților, instanța a constatat că, în mod greșit, Judecătoria Suceava a invocat excepția necompetenței sale teritoriale întrucât doar contestatorul avea dreptul de a sesiza sau nu această instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății îl constituie contestația la executare silită formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D., asupra căreia, instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale în soluționarea cererii, au apreciat în mod diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Sediul materiei referitor la instanța de executare este reglementat prin dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ., asupra cărora instanțele aflate în conflict au avut o interpretare diferită, prevăd că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Intimatul A., menționat de Judecătoria Suceava în sentința de declinare a competenței, are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, aflat în circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., aplicabile în mod corespunzător și în cazul procurorilor, potrivit alin. (3) al textului de lege menționat.

Se constată însă faptul că, în speța de față, intimatul A. are calitatea de intimat (pârât), iar dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. prevăd faptul că doar reclamantul (în cauză - contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava) poate introduce cererea la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii să soluționeze prezenta contestație la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În concluzie, Judecătoria Suceava nu mai putea invoca excepția necompetenței sale teritoriale întrucât doar reclamantul (contestatorul) avea dreptul de a sesiza sau nu una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.