ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la 3 decembrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite inițiate de B.E.J B. și C. în dosarul nr. x/2020, la cererea creditoarei A., pentru executarea silită a sentinței civile nr. 284/18.03.2019, pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 791/25.09.2019 a Curții de Apel Suceava.

A precizat că prezenta contestație este îndreptată împotriva următoarelor acte de executare silită: somația BEJ din 12 noiembrie 2020; încheierea nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată executarea silită.

În baza dispozițiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 7 din O.G. nr. 22/2002, contestatorul a formulat cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației.

De asemenea, a solicitat anularea actelor de executare sus menționate emise în dosarul de executare silită nr. x/2020.

Judecătoria Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1074 din 15 martie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În considerentele expuse, a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 127 C. proc. civ. (astfel cum au fost interpretate prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 7/2016, sub aspectul noțiunii de grefier), raportat la faptul că, în speță, creditorul are calitatea de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

Pentru fixarea competenței teritoriale a fost avută în vedere și instanța care a încuviințat executarea silită, Judecătoria Iași.

La rândul său, Judecătoria Iași, secția civilă, prin încheierea din 28 mai 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei și a trimis dosarul instanței supreme în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a decide astfel, s-a raportat la prevederile art. 714 alin. (1), (65)1 alin. (3) și (1) C. proc. civ., din a căror interpretare se desprinde concluzia că este competentă să soluționeze contestația la executare instanța de executare, definită ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A mai stabilit că, față de calitatea intimatei, de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., însă în reglementarea acestora, doar reclamantul (în cauză - contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava) poate introduce cererea la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Or, debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii să soluționeze prezenta contestație la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării contestației la executare revine Judecătoriei Suceava, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare declanșată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimata A., împotriva executării silite inițiate de B.E.J B. și C. în dosarul nr. x/2020, fiind îndreptată împotriva actelor de executare silită, constând în somația B.E.J. din 12 noiembrie 2020 și încheierea nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a încuviințat executarea silită.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Art. 651 alin. (1) din același cod prevede că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.’’

Întrucât debitorul contestator Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava are, la data sesizării organului de executare, sediul în Suceava, str. x, jud. Suceava, Înalta Curte reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Suceava.

Împrejurarea că, prin încheierea nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, nu este de natură să atragă în mod automat competența acesteia și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului contestator se află în Suceava.

Pe de altă parte, însăși încheierea de încuviințare a executării silite nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020 a fost contestată în prezentul litigiu.

Se constată, din actele dosarului, că intimata creditoare A. are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Acest aspect ar fi putut atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., conform cărora "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor...", însă, în situația de față, contestatorul nu a înțeles să invoce aceste prevederi în stabilirea competenței, ci a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.